Ulmul

    Ulmus, adica ulmul este un gen de arbori sau arbusti din familia Ulmaceae, cu scoarta neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne, asimetrice si dintate, albicioase, si cu peri moi pe partea inferioara, cu fructul o monosamara aripata, cu lemnul tare, folosit in rotarie.Florile au o nuanta verde-rosietica si se dezvolta in manunchiuri, iar fructele sunt aripate. Ulmul creste in padurile de deal si de campie, dar si in parcuri sau chiar singuratic, pe camp deschis.

   In traditia populara lemnul de ulm este intrebuintat pentru unelte si obiecte casnice.Cu decoctul scoartei de ulm se spalau ranile precum si arsurile, apoi se presara praf de carbune din os de porc. Se mai spunea ca o persoana care are in el vreo slabiciune sa caute radacina de ulm, de mesteacan si de paltin, sa le piseze foarte bine, sa le fiarba si sa bea zeama. 

   Decoctul cojii de ulm era folosit in boli ale aparatului respirator.

   Ulmul este un arbore ce poate ajunge la 30 de metri inaltime. Este puternic, cu tulpina acoperita de o coaja inchisa la culoare, ramificat in partea superioara, rezistent la schimbari de temperatura si la seceta. Apartine familiei amentaceelor. Frunzele, aspre si cu multe nervuri, au forma de elipsa. Ulmul infloreste primavara, inainte de a infrunzi, asa cum se antampla cu multi alti arbori din padure.


   Compozitie chimica: scoarta de ulm contine tanin, mucilagii, rasini, substante amare, saruri minerale.

   Actiune farmacologica: se folosesc scoarta si frunzele astringente de ulm datorita taninului, antihemoragic, antidiareice, hemostatice, cicatrizante, strang tesuturile, depurativ, sudorific, ajuta la eliminarea toxinelor din corp, diuretic, diminueaza secretiile externe.
   Se foloseste la urmatoarele afectiuni: arsuri, ascita, boli pulmonare, boli dermatologice, boli reumatice, diaree, colite de fermentatie, eczeme, enterocolite, eruptii tegumentare, hemoragii, intoxicatiile sangelui, leucoree, obezitate, pleurezie, rani sangerande. 

   Praf de coaja sau frunze se aplica pe rani pentru a se cicatriza sau a opri sangerarea.
    O lingurita de scoarta maruntita se va pune la 250 ml apa. Se fierbe apoi timp de 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.
50 g de pulbere de scoarta se va pune la 1 litru de apa. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se strecoara. Se va bea in cazul ascitei in cursul unei zile.

   De remarcat faptul că preparatul din coaja de ulm are o proprietate ceva mai rara – este revulsiv, fapt ce permite tratarea unor afectiuni la care se ajunge mai greu, cum ar fi reumatismul sau sciatica. De asemenea, cu zeama din coaja de ulm se intervine intr-o alta boala grea – hidropizia (umplerea cu lichid, in mod continuu, a cavitătilor interne ale organismului). Totodata, preparatul din coaja de ulm este si un bun dezinfectant, cicatrizant si astringent si, de aceea, este indicat in bolile de piele.