Caisa:
Caisul a fost cunoscut în China încă de acum 5.000 de ani.După ce a traversat India și Persia, el a ajuns pe malul Mediteranei.Fructul său foarte nutritiv, răcoritor, astringent (în stare proaspătă), laxativ (în stare uscată) este recomandat în anemii, astenii, insomnii, convalescențe, diaree sau constipație.
100 de grame de caise proaspete conțin:
Calorii: 44
Glucide: 10g
Indice glicemic: 31
Fibre: 2,1 g
Vitamina C: 7 mg.
100 de grame de caise uscate conțin:
Calorii: 27
Glucide: 63 g
Fibre: 3 g
Vitamina C: 2,5 mg.
Ananasul:
Descoperit de Cristofor Columb în Antile, deliciosul ananas a ajuns în Europa abia în secolul al XVI-lea.Aici el și-a câștigat repede adepți, fiind cultivat ulterior în sere.
100 de grame de ananas proaspăt conțin:
Calorii: 52
Glucide: 12 g
Indice glicemic: 66
Fibre: 1,2 g
Vitamina C: 25 mg.
100 de grame de ananas din compot conțin:
Calorii: 83
Glucide: 20 g
Fibre: 3 g
Vitamina C: 15mg
Vitamina E: 3,2 mg.
Mandarina:
Originar din China, mandarinul a fost sacralizat la Pekin.Ca proprietăți, mandarina este comparabilă cu portocala, dar conține mai puține minerale.Fructul este energetic și înlesnește evacuarea intestinală.
100 de grame de fruct conțin:
Calorii: 47
Glucide: 11 g
Fibre: 1,9 g
Vitamina C: 30 mg
Calciu: 33 mg.
Curmala:
Fructe ale palmierului, curmalele sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri.În Sumer, Mesopotamia, curmalul era considerat un arbore sacru.În Egipt, curmalele făceau parte din alimentația cotidiană.Valoarea energetică și savoarea deosebită au făcut din curmale un aliment și un medicament în același timp (ele previn îmbătrânirea, iar după unele date sunt anticanceroase).
100 de game de curmale conțin:
Calorii: 30
Glucide: 73 g
Fibre: 8,7 g
Magneziu: 59 mg.
Kiwi:
Kiwi, numele său adevărat fiind actinidia, este un fruct originar din China.Bogat în vitamina C, el protejează organismul contra multor maladii.Este un excelent fruct de iarnă.
100 de grame de fruct conțin:
Calorii: 57
Indice glicemic: 53
Fibre: 1,5 g
Vitamina C: 94 mg
Magneziu: 27 mg.
Banana:
Bananierul este o plantă erbacee, lipsită de trunchi lemons, ale cărui tulpini dispar după perioada de formare a fructelor.Bananierul a existat din cele mai vechi timpuri în America, incașii considerându-l un arbore productiv.Bogat în amidon, acesta este un aliment tipic pentru tarile tropicale.
100 de grame de fruct conțin:
Calorii: 83
Glucide: 19 g
Indice glicemic: 54
Fibre: 3,4 g
Vitamina C: 10 mg.
Lămâia:
Se presupune că lămâiul este originar din India, din partea de nord a acesteia.De aici, el a ajuns în China, către 1900 î.Hr., pentru a reveni apoi în Persia.În jurul anilor 900, lămâiul a ajuns pe coastele Mediteranei, fiind cultivat mai ales în Spania și Portugalia.Fructul este răcoritor, tonic al sistemului nervos central, diuretic, antiscorbutic, remineralizant, depurativ.Este indicat în anemii, astenii, TBC, demineralizări, creștere, convalescență, reumatisme, ateroscleroză, precum și astm, bronșită, gripă, cefalee.
100 de grame de fruct conțin:
Calorii: 32
Glucide: 8 g
Fibre: 1 g
Vitamina C: 80 mg.
Grepfrutul:
Originar din Asia, el s-a cultivat vreme îndelungată în India și Japonia, după care a ajuns în Florida.Fructul de grepfrut este aperitiv, tonic, depurativ, digestiv, fiind indicat în anorexii, dispepsii, insuficiență biliară, afecțiuni febrile și pulmonare.
100 de grame de fruct conțin:
Calorii: 43
Glucide: 10 g
Indice glicemic: 25
Fibre: 0,6
Vitamina C: 40 mg
Magneziu: 10 mg.
Recomandări speciale:
Dușul este cel mai bun loc unde se poate curăța un piercing.
Feriți-vă mâinile nespălate de contactul cu piercingurile nevindecate și bijuteriile, în special cele de la buric.
Îmbrăcămintea strâmtă trebuie de asemenea ferită de piercingurile de la buric.Acest tip de piercing necesită cel puțin 3 luni de îngrijire pentru a se vindeca în întregime.
Zone intime:
Majoritatea piercingurilor efectuate în aceste locuri sunt bandajate.Puteți îndepărta bandajul după 2 sau 3 ore.
Întotdeauna spălați-vă cu minuțiozitate pe mâini înainte de a începe curățirea.Nu atingeți niciodată un piercing nevindecat cu mâinile nespălate.
Îmbibați un tampon de vată curat într-o soluție antibacteriană și îndepărtați cu grijă orice fel de secreții uscate de pe bijuterie și din zona ce înconjoară piercingul.
Cu mâinile curate, folosind o cantitate redusă de săpun antibacterian, săpuniți cu grijă bijuteria și zona înconjurătoare.Când o curățați, mișcați-o inainte și înapoi de 3 sau 4 ori, pentru a fi siguri că săpunul a pătruns și în gaura efectuată.
Clătiți bine cu apă, asigurându-vă că săpunul a fost îndepărtat total.
În urma acestei proceduri, bijuteria trebuie să fie extrem de curată pe toate părțile.
Pentru a usca, tamponați ușor cu un șervețel cosmetic curat, de unică folosință (prosoapele textile sunt adevărate oaze pentru bacterii).
Limbă și buze:
Clătiți-vă frecvent gura cu apă de gură antiseptică.În primele șase săptămâni trebuie să vă clătiți gura de fiecare dată după ce mâncați, beți sau fumați.
În cazul bijuteriilor alcătuite din mai multe componente, trebuie să verificați periodic gradul lor de rezistență pentru a nu le pierde sau înghiți.
Dacă mâncați un anumit aliment care vă deranjează, atunci renunțați la el.
La început, până la acomodare, piercingul efectuat pe limbă sau în buze poate duce la o ușoară umflare a zonei respective, așa că nu este de dorit să consumați alimente și băuturi foarte fierbinți.Lăsați-le să se răcească un pic.Căldura intensifică circulația sângelui în acea zonă, ceea ce duce la umflarea zonei respective.
Ureche, nas, sprâncene:
Pistoalele de introdus cerceii în urechi trebuie folosiți numai pentru lobul urechii și nu și pentru alte zone din corp.Pentru nări și cartilagii folosiți numai un ac chirurgical special din titaniu, niobiu, aur sau oțel inoxidabil, cu ajutorul căruia se pot introduce imediat o gamă largă de bijuterii de corp.
Cel mai bine este să alegeți un cercel rotund pentru prima perforare.Acest lucru va facilita curățarea și nu va cauza prea multe probleme în cazul inflamării ușoare.
Este extrem de important ca bijuteria introdusă să aibă mărimea corectă (în diametru și ca grosime).
O dată ce s-a vindecat complet locul, bijuteria poate fi schimbată cu o alta, dar întotdeauna trebuie să purtați bijuterii de foarte bună calitate și de dimensiuni potrivite.
Folosiți o soluție de benzalconiu sau săpun antibacterian lichid.
Întotdeauna spălați-vă cu minuțiozitate pe mâini înainte de a începe curățirea.Nu atingeți niciodată un piercing nevindecat cu mâinile nespălate.
Îmbibați un tampon de vată curat cu soluție de benzalconiu și îndepărtați cu grijă orice fel de secreții uscate de pe bijuterie și din zona ce înconjoară piercingul.Nu puneți niciodată un tampon murdar în contact cu soluția, deoarece va contamina întreg flaconul.
Cu mâinile curate, folosind o cantitate redusă de săpun antibacterian, săpuniți cu grijă bijuteria și zona înconjurătoare.Clătiți bine.
Folosind un tampon curat, aplicați o cantitate de soluție de benzalconiu asupra piercingului, apoi mișcați cu grijă bijuteria înainte și înapoi.De aceasta dată nu este necesar să mai clătiți.
Pentru a usca, tamponați ușor cu un șervețel cosmetic curat, de unică folosință (prosoapele textile sunt adevărate oaze pentru bacterii).
Evitați să folosiți produse cosmetice sau de îngrijire a părului în zona unui piercing recent.
Buric:
Trebuie curățat de două ori pe zi pe toată perioada necesară.
Spălați-vă întotdeauna pe mâini înainte de a efectua curățarea.Nu atingeți niciodată piercingurile nevindecate cu mâinile nespălate.
Îndepărtați toate secrețiile uscate de pe bijuterie și din jurul rănii înmuind zona cu apă călduță și tamponând cu un tampon de vată curat și umed.
Curățați cu grijă piercingul și bijuteria folosind săpun antibacterian.Săpuniți ușor timp de 60 de secunde, apoi rotiți bijuteria și în final clătiți foarte bine.
Uscați interiorul piercingului din buric cu un tampon uscat de vată.
Despre body piercing puteți citi încă două articole, aici și aici.
Terapeutica utilizează frunzele recoltate în timpul înfloririi.
Compoziţie chimică: medicinal se folosesc frunzele care conţin: trifolină, un trifoliozid echivalent cu 3-galactozid; camferol; loganină, un glicozid amar identic cu meliatina); gentianină, un alcaloid prezent în genţiană; o substanţă amară glicozidică: meniantina care la hidroliză dă fructoză şi meniantol.
Denumiri populare: bobul-broaştei, plumânare, trei fraţi, trifoi amar, trifoiște de baltă, trifoi de lac.
În tradiţia populară: ceaiul sau decoctul din frunze se lua, în bolile de plămâni.Se mai folosea ca tonic şi antiscorbutic.
Plămădită în rachiu se lua înaintea mesei pentru a mări pofta de mâncare.
Ceaiul din foi se întrebuinţa contra frigurilor şi limbricilor.
Acţiune farmacologică: tonic amar, eupeptic foarte util în toate formele de dispepsie- tinctură 1-1,5g pe doză.
Emenagog, antitiroidian, febrifug, stimulează funcţiile hepatice, produce echilibru neuro-vegetativ, ajută la apariţia menstrelor întârziate.
Ajută digestia.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni neuro-vegetative, afecţiuni tiroidiene, anorexie, astm, febră, hepatite.
Preparare: se va folosi pulbere de frunze obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa de cafea.Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă.Se va ţine timp de 10 minute după care se înghite.
O linguriţă de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară.Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale în afecţiunile de mai sus.
La un litru de vin se va pune 50 g de plantă mărunţită.Se va ţine 8 zile după care se strecoară.Se poate folosi câte o lingură înainte de mesele principale cu 15 minute pentru stimularea poftei de mâncare.
Se va pune 3 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute.Se strecoară şi planta se foloseşte la cataplasme pe gât.Util în afecţiunile tiroidiene.Ceaiul se va bea cu înghiţituri mici în decursul zilei.
Frunzele uscate sau proaspete fierte în apă pentru 5 minute reduc febra şi setea.Planta are de asemenea proprietăţi diuretice şi ar trebui utilizată de persoane ce sufere de gută şi reumatism deoarece conţine săruri oxalice.
Descriere: este o specie caracteristică locurilor umede, mlaştinilor, turbăriilor, crescând din Delta Dunării până în regiunile montane ale ţării.
În pământ are un rizom dispus orizontal, ramificat şi verde, din vârful căruia se dezvoltă pe două rânduri frunzele.
Frunzele la bază au o teacă care înconjoară rizomul şi sunt prevăzute cu un peţiol lung, cilindric, iar limbul este alcătuit din trei foliole mari, ovale.
Florile frumoase albe-roze, mai multe la un loc, sunt aşezate la vârful unui peduncul lung care pleacă de la baza frunzelor.
Structural floarea este alcătuită pe tipul 5, regulată şi hermafrodită, cu caliciu şi corola gamopetală, iar cele 5 stamine au anterele roşii-violacee.
Înfloreşte din aprilie până în iunie.
Boala se datorează unei răceli, unei alergii sau se produce prin iritarea faringelui cu fum, produse chimice sau alcool.
Bolnavul are dureri de cap și uneori febră.
Faringita se manifestă cu dureri în gât, accentuate la deglutiție, faringele fiind roșu și acoperit cu mucozități și puroi.
Masuri profilactice și de tratament:
Primele măsuri constau în aplicarea de căldură pe gât.
Compresele calde pe gât pot fi cu oțet, cu argilă sau infuzie de salvie.
Băile progresive la picioare, băile generale cu oțet de fructe și gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau cu apă sărată, au un rol benefic.
Se vor consuma numai alimente lichide sau pasate, iar hidratarea este foarte importantă.
Dacă temperatura este prea ridicată, repausul la pat este obligatoriu.
Se masează gâtul cu ulei esențial, se va evita fumatul activ sau pasiv, iar aerul din cameră trebuie să fie umezit cu ajutorul umidificatorului.
De asemenea, se pot face împachetări cu ulei de lavandă sau ulei de eucalipt.
Factorii de risc care favorizează apariția cancerului de piele:
Ereditatea; abuzul de soare; tabagismul și dietele bogate în grăsimi; pigmentarea slabă, întâlnită la persoanele roșcate și blonde, cu ten lăptos.
Cum afecțiunile pielii cauzate de expunerea la razele ultraviolete se acumulează de-a lungul anilor, trebuie să ne apărăm de aceste raze încă din copilărie, deoarece se estimează că între 60% și 80% dintre expunerile la soare ale unei persoane au loc înainte de vârsta de 18 ani.
Puteți citi câteva informații importante despre expunerea la soare și în acest articol.
O idee greșită este aceea prin care se spune că bronzarea artificială este folositoare pentru pregătirea pielii înainte de a pleca în vacanță.Iată explicația: o expunere de 20 de minute într-un pat de bronzat poate fi echivalentul, în ceea ce privește razele UVA, a petrecerii a două ore de plajă sub razele puternice ale soarelui de la amiază.Prin această practică, pielea este expusă unei doze de raze UVA de la trei la șase ori mai puternice decât la lumina solară.
Dermatologii sunt de părere că bronzarea artificială nu oferă cu adevărat protecție eficace contra razelor solare eventuale din timpul vacanței.
Persoanele care au pielea deschisă, ochii albaștri, părul roșcat sau blond sau au pete roșiatice se bronzează foarte prost, pielea lor arzându-se cu ușurință și având tendința apariției petelor negre.
Nu e adevărat că bronzarea artificială este necesară pentru un aport adecvat de vitamina D, deoarece vitamina D este sintetizată la nivelul pielii sub acțiunea razelor UVB și nu prin razele UVA emise în principal de aparatele de bronzat.Nu este deci necesar să vă bronzați sau să faceți plajă pentru a obține un aport adecvat de vitamina D, o expunere rezonabilă a feței sau a mâinilor, în timpul unei plimbări este de ajuns pentru a obține o cantitate necesară de vitamina D.De asemenea, vitamina D se găsește în alimente, ca produsele lactate, margarina, peștele etc.
Chiar și pe timp înnorat, 85% din razele ultraviolete pot traversa norii.
Razele UVB pot penetra suprafața unei piscine până la un metru în profunzime, fiind reflectate ușor de apă, nisip, zăpadă, beton.
Cercetări aprofundate sugerează chiar că expunerea solară joaca un rol crucial în prevenirea anumitor tipuri de cancer, precum cel de sân, de prostată, de colon.
Depresia sezonieră a nord-americanilor o dată cu venirea lunii februarie este tratată de medici cu o lumină intensă, care împiedică creierul să producă hormonul melatonină, care acționează ca sedativ asupra organismului.
O pigmentare progresivă și moderată este cea mai bună metodă de protecție naturală împotriva agresiunilor solare din vacanțele petrecute în aer liber sau în plină iarnă.
Datele științifice arată că supraexpunera la soare fără protecție adecvată poate determina afecțiuni cutanate permanente, cum ar fi îmbătrânirea prematură a pielii, cheratozele, care se pot dovedi precancerigene, și apariția dermatozelor ca formă a cancerului, care, depistate devreme, pot fi vindecate.
Sfaturi utile în ceea ce privește expunerea la soare:
Precauții pentru bebeluși: țineți-i la umbră și asigurați-vă ca sunt bine protejați de soare printr-o pălărie cu bor mare și haine corespunzătoare.
Dați exemplu celor mai tineri: stați la umbră, chiar și la plajă, folosind umbrela, purtați pălărie.
Aveți grijă de copaci, pentru ca ei vă oferă umbră.
Purtați ochelari de soare cu lentile fumurii, care protejează contra razelor UVA, dar și UVB.
Evitați expunerea la soare între orele 11:00 și 16:00, atunci când intesitatea razelor ultraviolete este maximă.
Dacă expunerea la soare este inevitabilă, este recomandat să folosiți o cremă solară aprobată de Asociația de Dermatologie care să aibă factorul de protecție solară 15 sau chiar mai mult.
Dacă pielea dumneavoastră este deja bronzată, nu mizați pe acest lucru pentru a vă proteja de razele de soare, pentru că bronzul nu este echivalentul decât al unui factor de protecție solară de cel puțin 4.
Fiți atenți la medicamentele care cauzează o fotosensibilitate a pielii.Consultați-vă medicul pentru că unele medicamente pot produce o iritare a pielii, roșeață, inflamații.
Depistarea cancerului: examinați-vă regulat pielea.Consultați un medic dacă o aluniță sau o pată pigmentară ia o formă asimetrică, daca diametrul ei crește, dacă leziunea își schimbă culoarea, sângerează sau produce o stare de mâncărime sau dacă o rană refuză să se cicatrizeze!
Nu vă expuneți inutil la soare și nu recurgeți la bronzarea artificială.
Dieta se ține timp de 2-3 săptămâni și se pot pierde 7 kilograme în această perioadă.
Hidratarea este deosebit de importantă și câteva exerciții fizice pot da o mână de ajutor.
Luni, Miercuri, Vineri:
Mic dejun: o portocală.
Prânz: o pulpă de pui la gratar, 2 cartofi fierți în coajă.
Cina: un ou, un iaurt de băut.
Marți, Joi, Sâmbătă:
Mic dejun: un măr.
Prânz: o pulpă de pui la grătar, 2 cartofi fierți în coajă.
Cina: iaurt de băut, o salată de fructe.
Duminica: legume și fructe.
Un articol despre ciocolată și despre cât de bună este, puteți citi aici.
De pe vremea aztecilor, cacaoa se bucura de o reputație de medicament pentru sănătate.Aceasta este justificată pentru că pudra de cacao este comparabilă cu o mână de oligoelemente: potasiu, magneziu, calciu.Acest cocteil mineral stă la baza reputației de energizant pentru cacao.De exemplu, 100 de grame de ciocolată neagră înlocuiesc într-un mod foarte plăcut luarea unor capsule cu vitamine chimice.Ciocolata se impune astfel ca un aliment antioboseală și dinamizator, care întărește funcțiile celulare.Aportul de vitamine din cacao este mai limitat, chiar dacă conține grupa betacarotenelor, vitaminele B1, B2, B5, B6, B9 și PP.În schimb, cacaoa este o sursă deloc de neglijat de vitamina E, care acționează împotriva îmbătrânirii.De fapt, un baton de ciocolată amară reprezintă 35% din necesarul zilnic recomandat de vitamina E.
Consumată cu măsură, ciocolata nu aduce numai nutrimente și plăcere, ci poate să participe și la un regim sănătos și complet.Extrapolând părerile oamenilor de știință, pofta de a mânca acest aliment divin vine din simplul fapt că stimulează anumite simțuri și că este un mic păcat abordabil.
Ciocolata este un aliment energetic și psihostimulator, cu proprietăți cardiovasculare.
Compoziția sa bogată în glucide și în lipide face din ciocolată un aliment energetic prin excelență.De asemenea, este o sursă importantă de magneziu, calciu, potasiu, minerale și fier.
Cafeina și serotonina (hormonul fericirii) conferă ciocolatei proprietăți psihoactive.
Cacaoa acționează asupra sănătății, fiind un element care tonifică organismul.De altfel, până la începutul secolului al XIX-lea erau recomandate mai mult virtuțile medicinale ale ciocolatei decât cele gurmande.
În principal femeile între 25 și 30 de ani, mai precis 9 femei la un bărbat între aceeași vârstă, sunt mari iubitoare de ciocolată.Există și împătimite care consumă și două tablete de ciocolată pe zi.Principala trăsătură de caracter a acestora este anxietatea și se comportă astfel refuzând maturitatea, răzbunându-se pe ciocolată.Împătimiții caută securitatea copilăriei, tocmai prin această senzație plăcută de dulce pe care le-o oferă ciocolata.
Amatorii, cei care consumă ciocolată ocazional, de plăcere, sunt tot femei în proporție mai mare decât bărbații (6 femei la un bărbat).Consumul acestora este rafinat, diversificat și în medie o tabletă pe săptămână.Ei caută diferite arome și gusturi, iar consumul este provocat de poftă, nicidecum de anxietate.În general, amatorii de ciocolată sunt oameni echilibrați, sănătoși și care practică o activitate fizică.
Acțiunea sa psihologică nu mai trebuie demonstrată.
Ciocolata combate lipsa afecțiunii, decepțiile, stările nervoase, este un curativ simptomatic al mai multor tulburări afective.
Acțiunea terapeutică din produsele farmaceutice de altă dată era foarte dezvoltată.
În secolul trecut se vindeau amestecuri de ciocolată cu proprieăți medicinale: ciocolată cu ghindă contra anemiei generale, ciocolată purgativ și chiar ciocolată antiveneriană.Însă, un lucru este sigur, ciocolata este alimentul împotriva tristeții.
