Se afișează postările cu eticheta infuzie de levantica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta infuzie de levantica. Afișați toate postările

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Cum tratăm palpitațiile?

   În cadrul afecțiunilor cardiovasculare, prima subgrupă o constituie cea caracterizată prin tulburări de ritm cardiac însoțite sau nu de palpitații și de senzație de durere precordială cunoscute și sub denumirea de nevroză cardiacă.
   Pentru tratarea palpitațiilor am pregătit câteva remedii:

   Levănțica: 

   Florile conțin ulei volatil bogat în acetat de linialil și butirat de linialil, genariol, linalol, valerianat de linalil, borneol, cumarine, cariofilen etc.
   Datorită substanțelor active pe care le conțin și în special a componentelor uleiului volatil, florile de levănțică au efect sedativ la nivelul sistemului nervos central. 

   Infuzie: 1-2 lingurițe flori la o cană cu apă; se beau 1-2 căni pe zi.
   Uleiul volatil: de 3 ori pe zi câte 8-10 picături în puțin alcool diluat (10 ml).
   Observație: utilizarea internă a infuziei de flori de levănțică în dozele indicate nu duce la efecte secundare sau reacții adverse.
   Uleiul volatil pe cale internă trebuie administrat cu prudență deoarece dozele care depășesc 0,8 ml pe zi produc iritații la nivelul stomacului, intestinelor și a sistemului nervos central.
   Extern: la un litru de apă în clocot se pun 100 g flori de levănțică într-un vas acoperit.
   După 15 minute se filtrează și întreaga cantitate se pune în cada de baie umplută trei sferturi cu apă caldă (nu fierbinte).
   Tot pentru băi generale se diluează 5 ml ulei volatil de levănțică în 25 ml alcool concentrat sau se poate utiliza și 25 ml apă de colonie de levănțică, care se pune în apa de baie. 


   Păducelul:

   Se utilizează atât florile, cât și frunzele care însoțesc inflorescența, dar și fructele mature.Ele conțin substanțe de natură purinică denumite crataeguslactone care au proprietatea de a stimula activitatea cardiacă acționând asupra vaselor sanguine ale miocardului și asupra centrilor nervoși vasculari.În flori se găsesc și bioflavonoide care au rol P-vitaminic.Aceste substanțe diminuează tensiunea arterială, stimulează funcția miocardului și tonifică pereții vaselor capilare.




   Acțiunea specifică a păducelului este cea de vasodilatator al vaselor coronariene.
Indicațiile fitoterapeutice ale păducelului sunt multiple și se referă la tulburări circulatorii care survin în special la persoanele mai în vârstă și care se manifestă prin durere angioasă precordială, tahicardie, anxietate (teamă, neliniște, frică nejustificată) vertij (amețeli) și dispnee (dificultăți respiratorii).
   Se recomandă în hemiplegii, în ateroscleroză și în hipertensiunea arterială.
   Preparatele pe bază de păducel sunt indicate persoanelor în vârstă slăbite sau senile.
   Pe drept cuvânt fitoterapia franceză numește produsele pe bază de păducel ”laptele vârstnicilor”.
   Se recomandă și femeilor în tulburările cardiace care însoțesc menopauză.
   Dar se recomandă și copiilor care prezintă insuficiență circulatorie secundară afecțiunilor de natură infecțioasă, în special în sindromul cardiovascular din grupa bolilor infectocontagioase.
   În cazul afecțiunilor cronice pentru ca tratamentul pe bază de flori și frunze sau fructe de păducel să fie eficient, el trebuie urmat cel puțin 6 luni pe an.
   Cu toate aceste proprietăți miraculoase ale preparatelor pe bază de păducel, ele prezintă și importante contraindicații.
   Astfel, ele nu vor fi administrate bolnavilor care prezintă edeme cardiace, cardiopatii valvulare și alte afecțiuni cardiace grave, aflate în stare avansată de evoluție.

   La ora actuală sunt peste 50 de produse fitofarmaceutice pe bază de păducel preparate de industria de medicamente din țară și de peste hotare. 


  În farmacia noastră de acasă se pot prepara următoarele:

   Infuzie: o linguriță flori cu frunze sau două lingurițe fructe uscate la o cană cu apă (250 ml); din infuzie se consumă o cană în timpul zilei, iar cea de a doua cană seara înainte de culcare, înghițitură cu înghițitură.
   Pulbere: din flori și frunze uscate se administrează de 3 ori pe zi câte două vârfuri de cuțit amestecate în miere.Se pot prepara cu aceeași cantitate capsule operculate sau casete de amidon din care se iau 3-4 capsule pe zi.
   Infuzie: o linguriță rădăcină la o cană cu apă.Întreaga cantitate se bea treptat în cursul unei zile.
   Tinctura se prepară din 20 g rizomi și rădăcini uscate, prin macerare în 100 ml alcool de 60-70 grade timp de 8 zile.Se iau de 3 ori pe zi câte 15-20 picături.Se recomandă în special în afecțiunile cardiace cu substrat nervos.

ShareThis