Valeriana Montană

   Denumiri populare: orbalţ de lângă ape.

   În tradiţia populară: frunzele plantei se foloseau local contra orbalţului (erizipel).Se puneau crude ori se fierbeau, iar cu decoct se făceau spălături, iar resturile se legau.

   Compoziţie chimică: ulei eteric (2%), pinen, acid valerianic, acid malic, tanin, diverşi alcaloizi, rezine, amidon, săruri minerale, etc.

   Este o plantă erbacee perenă.
   Tulpina este ascendentă sau erectă, cilindrică, fin striată, 20-50 cm înălțime.
   Are frunze bazale ovate sau eliptic lanceolate, pețiolate.
   Florile sunt actinomorfe, pentamere; corolă albă, roz sau lila, 3-5 mm diametru.
   Înflorește în mai-august. 

   Acţiune farmacologică: are acţiune liniştitoare sau sedativă asupra sistemului nervos, antispasmodică, acţionează asupra tubului digestiv, tonic general, calmează palpitaţiile inimii.

   Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă).
   Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.

   Investită cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana montană este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor.

Cura cu pepene roșu

   Cu excepția persoanelor cu insuficiență renală, tuturor celor care suferă de rinichi le este recomandată în perioada de vară-toamnă, dacă este posibil și în celelalte sezoane de iarnă-primăvară, o cură cu pepene roșu de minimum zece zile în fiecare lună.
   Enzimele și acizii organici conținuți mai ales în apropierea cojii, de unde și gustul de acru, nu foarte agreat uneori, au efecte de dezintoxicare puternică, ceea ce face ca pepenele roșu să fie în mod special recomandat persoanelor cu un grad mai mare de uzură a organismului, bătrânilor, cât și celor care au avut sau mai au o alimentație încărcată în toxine.

   În concluzie, o cură de minimum zece zile lunar cu pepene roșu are efect de dezintoxicare, de reglare hormonală și imunitară a organismului uman, cu totul deosebite.

   Cura cu pepene roșu se face foarte ușor, întrucât nu este nevoie de nici un fel de preparare suplimentară.
   Unii medici și terapeuți recomandă sucul de pepene, dar acesta se oxidează rapid și își pierde în mai puțin de 15 minute potențialul curativ, ca atare este indicat să se mănânce pepenele normal, minimum două kilograme de pepene pe zi.
   Se recomandă să fie bine copt, dulce și să nu se evite consumarea părții de miez din apropierea cojii.    
   Aproape o treime din greutatea unui pepene roșu este reprezentată de coajă, de aceea un pepene roșu pentru o zi de cură pentru tratament, trebuie să aibă în jur de 3 kilograme, mai ales că în zilele călduroase se poate chiar dubla cantitatea de pepene consumată. 

   Indicații în cura de tratament cu pepene roșu:

   Pentru acnee:
   Cura cu pepene de 10-20 de zile produce o dezintoxicare importantă și are anumite efecte reglatoare hormonale asupra corticosuprarenalelor în mod special, putând face minuni în tratamentul acneei, iar pe cât este posibil, în paralel cu cura cu pepene roșu se vor elimina din alimentație carnea și alte alimente toxice.
   Extern, se va aplica zilnic tinctură de propolis pe zonele afectate sau cataplasme cu mărul lupului.

   Pentru nefrită, pielită și pielonefrită:
   Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona șalelor.

   Pentru calculi renali (pietre la rinichi):
   Se recomandă a se consuma cantități mai mari de pepene roșu.
   Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele roșu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.
   Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășină de pini și boabele de ienupăr.

Despre ortorexie

   Chiar dacă pare greu de crezut, aceasta este o boală cauzată de alimentația sănătoasă.Pentru cel care suferă de această afecțiune, întreaga viață se rezumă la lupta dintre alimentele bune și rele.Această obsesie îl obligă pe ortorexic să-și planifice mesele cu mai multe zile înainte, iar hrănirea sănătoasă îi procură un sentiment de mândrie, chiar de superioritate.Se pare că această afecțiune tinde să devină o boală la modă, mai ales în țările dezvoltate. 

   Ortorexia se instalează pe nesimțite, în modul cel mai inocent și ortorexicii sunt convinși că au grijă de ei în modul cel mai potrivit cu putință.În timp, preocuparea alimentară îi acaparează progresiv, până când ajung să-și dedice cea mai mare parte din viață ingerării alimentelor.Moda alimentației ecologice, produse agricole obținute fără îngrășăminte chimice și pesticide, contribuie și ea la acest fenomen, prin introducerea noțiunii de grăsimi bune și rele pentru sănătate. 

   Dorind să se hrănească într-o manieră prea sănătoasă, unele persoane devin obsedate de clasificarea alimentelor în bune și rele, benefice și nocive.Aceasta anomalie, numită ortorexie, ia o amploare îngrijorătoare deoarece abundența în care se lăfăie țările dezvoltate a dat naștere unei noi angoase, și anume aceea de a se hrăni în mod sănătos.
   Pentru ortorexic întreaga viață se rezumă la a sorta alimentele bune și cele rele și obsesia sa îl obligă să-și planifice mesele cu mai multe zile înainte.La nevoie, el poartă cu el o trusă de supraviețuire, de exemplu, lapte de soia pentru cafeaua pe care o va bea, iar hrana sănătoasă îi procură un sentiment de mândrie, crezându-se chiar superior celor care nu procedează ca și el. 

   Test pentru depistarea bolii:
   Special pentru depistarea eventualilor suferinzi de afecțiunea ce tinde să devină extrem de populară, specialiștii au propus un fel de test.Este cazul să vă îngrijorați de la cinci răspunsuri afirmative în sus, care pot dezvălui  predispoziția la ortorexie.

   Vă petreceți mai multe ore din zi gândindu-vă la alimentația dvs.?
   Vă planificați mesele cu mai multe zile înainte?
   Valoarea nutritivă a alimentelor pe care le consumați trece înaintea plăcerii de a le savura?
   Calitatea vieții dvs. scade atunci când încercați să vă hrăniți sănătos?
   În ultima vreme, ați devenit mai sever cu alimentația dvs.?
   Ați renunțat la anumite mâncăruri care vă plăceau pentru că nu erau suficient de benefice sănătății?
   Aveți sentimentul că sunteți superior când mâncați alimente bune pentru sănătate?
   Aveți un sentiment de vinovăție când vă îndepărtați de la principiile dvs. alimentare?
   Regimul dvs. vă izolează din punct de vedere social?
   Aveți o senzație de liniște sufletească și de autocontrol atunci când mâncați sănătos?

   Cei care sunt preocupați numai de sucul din germeni de grâu, brânza de soia sau sucul dietetic, se pot confrunta cu tulburări psihice, respectiv, pot ajunge să se simtă ca și cum și-ar fi dedicat viața persoanelor lipsite de adăpost.Astfel, ortorexicii mai sunt numiți și drogații alimentației sănătoase.
   Numărul persoanelor care prezintă simptomele ortorexiei a crescut în mod vizibil de 5-6 ani încoace, ajungând să reprezinte în prezent un motiv frecvent de consult medical, dar numeroși ortorexici nici măcar nu sunt diagnosticați.
   Unii autori nu ezită să vorbească de o tulburare alimentară colectivă și în mod unanim, specialiștii denunță raportarea nevrotică a societății noastre față de hrană.
 

Arinul Negru

   Este un lemn uşor moale, puţin durabil, preţuit pentru furnire şi construcţii sub apă. 

   Acţiune farmaceutică: se folosesc scoarţa, mugurii, frunzele.Se poate prepara un tonic amar, antiseptic, dezinfectant, sudorific, astringent, antidiareic, cicatrizant, hemostatic, etc.

   Preparare:
   O linguriţă de frunze mărunţite, coajă sau muguri zdrobiţi se pun la 250 ml apă.Se fierbe timp de 5 minute.Se strecoară.Se pot consuma 2-3 căni pe zi.Extern se va dubla cantitatea de plantă.

   Tinctură din muguri:
   Se vor lua câte 10 picături, o linguriţă de 3 ori pe zi.Există gata preparată în orice magazin de produse naturiste şi este foarte eficientă. 

   În tradiţia populară:
   Scoarţa se folosea peste tot pentru colorare în negru.
   Frunzele crude se puneau pe tăieturi, cu cele pălite în foc se oblojeau rănile.
   În ţinutul Sucevei se folosea contra gutei.
   Scoarţa de arin negru se punea pisată cu făină pe rănile care nu se vindecau.
   Cu anin se făceau băi contra transpiraţiei picioarelor şi a reumatismului.
   În unele părţi se foloseau contra reumatismului, iar bolnavii se culcau pe frunze de anin.Aceste frunze se schimbau mereu, timp de câteva săptămâni.
   Se întrebuinţa coaja contra durerilor de măsele.
   Ceaiul din muguri se lua contra durerilor de stomac, iar decoctul se folosea contra diareei.

   Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastrice cu hemoragii chiar, afecţiuni dermatologice, diaree, dureri stomacale, enterite, febră, hemoragii uşoare, leucoree, oprirea secreţiei de lapte, reumatism, transpiraţii abundente, stomatite, ulceraţii.

Avem nevoie de multivitamine?

   Tot mai multe persoane iau în calcul multivitaminele pentru un organsim sănătos, pentru energie și pentru a da randament în domeniul profesional din care fac parte.

   Nimic nu este mai benefic decât o alimentație cu aport scăzut de grăsimi, bogată în fructe, legume și cereale, pentru a furniza vitaminele și mineralele de care avem nevoie pentru a ne menține sănătoși.Din păcate, nu întotdeauna mâncăm sănătos și nu mereu avem la îndemână ceea ce necesită organismul nostru.Dacă vom adăuga și efectele negative ale stresului, înaintarea în vârstă, lipsa exercițiului fizic, poluarea și diferitele boli care ne amenință mereu, perspectiva consumului de suplimente nutritive va deveni una extrem de importantă.De aceea există din ce în ce mai mulți specialiști în domeniu care recomandă consumul zilnic de multivitamine.

   Daca aveți o alimentație cu un aport scăzut de grăsimi, formată din cel puțin cinci porții de fructe și legume pe zi, pui, carne slabă sau pește, de câteva ori pe săptămână, probabil că puteți să apelați doar la o formulă clasică de multivitamine.
   Dar chiar și cei care au o alimentație bine alcătuită și consumă hrană de tip fast-food numai ocazional pot beneficia de o formulă forte.
   Pentru persoanele al căror prânz este alcătuit numai dintr-o felie de pizza și un pahar de băutură răcoritoare, este imperios necesară o formulă forte.

   Necesarul zilnic satisface cerințele minime zilnice și ajută la prevenirea apariției unor boli, cum ar fi scorbutul, care apare ca urmare a deficienței de vitamina C.
   Nivelurile mai ridicate de vitamine și minerale ce se găsesc în multivitamine pot ajuta de fapt la prevenirea bolilor, la întârzierea apariției lor sau pentru a ameliora anumite indispoziții sau dureri.

   Valabil pentru femei:
   Femeile, indiferent de vârstă, trebuie să consume cel puțin 1.200 mg de calciu/zi, provenite din diverse suplimente sau din alimentație pentru a preveni fracturile.Majoritatea tabletelor de multivitamine nu oferă acest supliment în cantitatea necesară, așa că este recomandabil să se consume un supliment separat bazat în totalitate numai pe calciu.
   Femeile mai tinere, în special cele care au o menstruație abundentă, au nevoie de foarte mult fier (18 mg/zi).
   Cele care doresc să rămână însărcinate trebuie să consume mai mult acid folic și să evite supradozele de vitamina A.
 
   Valabil pentru bărbați:
   Bărbații trebuie să evite tabletele de multivitamine care conțin fier.S-a constatat că o cantitate mărită de fier duce la apariția bolilor de inimă.
   Trebuie să fiți atenți la produsele special destinate bărbaților care fac reclamă unor ingrediente precum extrasul de palmier, recomandat pentru prostată, deoarece multe dintre aceste substanțe sunt prezente în cantități atât de mici încât nu conferă aproape nici un beneficiu terapeutic. 
 
   Pentru persoanele trecute de 50 de ani:
   Persoanele trecute de 50 de ani trebuie să opteze pentru suplimentele care nu conțin fier, deoarece acest mineral poate cauza probleme cardiace.În schimb, este chiar recomandat ca ele să consume în cantități mari vitaminele B6 și B12, pentru că, din cauza vârstei, pot să intervină adesea probleme în absorbția acestor substanțe nutritive.
   Femeile și bărbații mai în vârstă pot beneficia de efectele de întărire a oaselor, provenite din ingerarea unor doze mărite de calciu (1.200 mg/zi) și vitamina D (de la 400 la 600 U.I./zi).
 
   Pentru persoanele care suferă de boli cronice:
   Persoanele care suferă de boli cronice au de obicei o poftă de mâncare redusă, ceea ce poate conduce la epuizarea rezervelor de hrană.Tabletele cu formule forte sunt extrem de importante în cazul în care aceste persoane suferă din cauza unor indispoziții digestive pe termen lung sau au probleme hepatice sau calculi biliari.Este necesar să se consulte medicul înainte de administrarea unor astfel de suplimente.
 
   Pentru vegetarieni:
   Persoanele vegetariene care nu consumă deloc produse de origine animală, inclusiv brânzeturi și ouă, trebuie să ia zilnic cel puțin 100 mg vitamina B12.Zincul, fierul și calciul sunt de asemenea minerale extrem de importante pentru persoanele vegetariene care țin un regim strict în acest sens.

Proprietățile mierii de manuka

   Mierea de manuka nu pare a fi foarte cunoscută, iar despre beneficiile ei nu știu prea multe persoane, dar este un produs excelent și foarte sănătos.
 
   Mierea de manuka este produsă doar în Noua Zeelandă, de către albinele care polenizează florile arbustului de Manuka.
 
   Este o miere delicioasă, densă, cu o culoare portocaliu închis și un gust foarte aromat și ușor caramelizat, cu proprietăți antioxidante importante și cu o putere antibacteriană foarte mare. 

 
   Această miere se recomandă mai ales în cazul afecțiunilor acute sau cronice, care au fost tratate anterior și care au o rezistență sporită la tratamente.
 
   Indiferent de tipul de miere, în componență există o enzimă numită glucozoxidază, introdusă în miere datorită albinelor și care eliberează încet peroxidul de hidrogen, care are are rol antiseptic.În plus, mierea de manuka are și alte componente care îi oferă calități antibacteriene excepționale.
 
   Pentru a vedea cât este de eficientă, iată câteva microorganisme bacteriene și fungice pe care mierea de manuka le poate distruge: Escherichia coli (E. coli), Staphylococcus aureus (Staph infections), Citrobacter freundii, Proteus mirabilis, Streptococcus faecalis, Vanocomycin-resistant Enterococci (VRE).
 
   Mierea de manuka RAW Nelson MGO 200+ conține pe lângă peroxidul de hidrogen și o altă componentă “non peroxidică”, care este mult mai puternică și asta o face atât de deosebită.Principalul compus al mierii de manuka este metilglioxalul (MG).
   MG este un component care se mai regăsește și în alte tipuri de miere, dar în cantități mult mai mici decat în mierea de manuka.  
   În mierea de manuka, MG rezultă din conversia altui compus, dihidroxiacetona, care se regăsește în concentrații foarte mari în nectarul florilor de manuka.
   Metilglioxalul este cel care conferă mierii de manuka excepționala putere antibacteriană.Cu cât concenrația de MG este mai mare, cu atât este mai puternic efectul antibiotic.

 
   Mierea de manuka este o miere cu proprietăți antibacteriene ieșite din comun fiind cel mai puternic antibiotic natural cunoscut și având uneori o eficiență chiar și de 50 de ori mai mare decât antibioticele obișnuite din farmacii.

   Pentru efectele sale asupra organismului și pentru a vă convinge de proprietățile sale nebănuite, puteți comanda Miere de manuka RAW Nelson MGO 200+ aici.

Vioreaua

   Vioreaua este o specie de plante monocotiledonate cu bulbi din genul Scilla, familia Asparagaceae.Vioreaua păstrează caracteristicile genului Scilla din care face parte.
   În plus, se caracterizează printr-o talie relativ redusă (10-30) și frunzele, întotdeauna în număr de două.Ele se ridică imediat de deasupra solului, atingând o lungime de până la 25 cm.
   Inflorescența este un racem, iar florile sunt formate din 6 petale și din 6 stamine, de culoare albastră-violacee.
   Fructul este o capsulă.
   Vioreaua se înmulțește preponderent prin bulbi , aceștia au o dimensiune de 1- 3 cm și sunt acoperiți cu o coajă cafenie. 

   Vioreaua iubește pădurile umbrite de foioase , crește în desișuri cu soluri afânate.

   În tradiţia populară:
   Florile se foloseau pentru vopsit în albastru.
   Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei.
   Rădăcina se dădea copiilor să o roadă pentru calmarea durerilor de gingii când ieșeau dinții.
   Frunzele ca şi a altor specii înrudite se foloseau pentru răni.

   Planta înflorește primăvara devreme, la începutul lunii martie.

   Compoziţia chimică: ulei eteric, saponine, glicozizi flavonici.
   Vioreaua conține o substanță toxică numită scillitoxină, alături de un glicozid cardiotonic (scilaina), precum și mucilagii și saponine iritante.
   Florile conțin uleiuri volatile.

   Acţiune farmaceutică: florile se foloseau ca expectorant şi sudorific, dar mai ales în cosmetică pentru parfum.
   Ca plantă medicinală, se adresează mai mult industriei farmaceutice.
   Prezintă proprietăți emetice, purgative, expectorante și diuretice, precum și în bronșita cronică, în afecțiunile renale cronice și în bolile cardiace.

Laptele ciulinilor și proprietățile sale

   Scaieții apar în solurile fertile lăsate în paragină, unde tind să sufoce alte plante.Deși nu pare, laptele acestora au beneficii nebănuite. 

   Cele mai importante componente ale laptelui ciulinilor par să fie un grup de agenți denumiți silimarin, pe care cercetătorii le-au descoperit ca au efecte importante asupra ficatului.În primul rând, protejează ficatul de efectele negative ale toxinelor și bolilor și apoi are proprietatea de a stimula regenerarea țesutului hepatic distrus.Unele surse recomandă această plantă în cazurile în care s-a facut chemoterapie.De asemenea, laptele de scaiete se pare că poate repara țesutul hepatic distrus de abuzul de alcool sau după hepatită.

   Laptele de scaiete a fost folosit în diverse tratamente în ultimii 2.000 de ani.Principalele lui efecte curative sunt legate de afecțiunile ficatului.În ultimii ani s-au făcut mai multe cercetări asupra acestui lapte și, în unele țări, scaietele este una dintre cele mai utilizate plante.

   Ficatul este abuzat zilnic datorită diverșilor factori: stres, poluare, chimicale, toate fiind o provocare pentru ficat și orice putem face pentru a stimula activitatea ficatului va fi spre binele nostru.Se recomandă utilizarea laptelui de scaiete pentru a îmbunătăți funcționarea ficatului.Principala rațiune pentru care acest lapte și-a câștigat popularitatea este pentru că acesta poate proteja ficatul și, în același timp, îi poate imbunătăți funcțiile.În plus, nu există contraindicații ale acestei plante.Nu au fost înregistrate nici reacții adverse importante.Ocazional, poate avea efecte laxative datorită stimulării ficatului și secreției sporite a bilei.Singura interacțiune remarcabilă cu medicamentele apare atunci când laptele de scaiete reduce efectele acestora.
   Laptele de scaiete este în mare măsură privit în terapia naturistă ca fiind un protector al ficatului împotriva medicamentelor.

   Utilizarea laptelui de scaiete este tot mai des folosit pentru a reduce efectele dăunătoare ale stilului de viață din secolul nostru.Toată lumea are nevoie de ajutorul ficatului în aceste zile de stres maxim și viață trepidantă.Chiar dacă trăiți în vârf de munte, liniștiți, departe de agitația zilnică, tot aveți nevoie de ajutorul ficatului.

   S-a descoperit prin experimente de laborator că laptele de ciulin poate proteja ficatul împotriva atacului unei otrăvi puternice care se găsește în unii detergenți și într-o ciupercă deosebit de otrăvitoare.În plus, laptele de scaiete este recomandat de unii cercetători pentru a crește cantitatea de lapte în cazul femeilor care alăptează.

   Ca toate plantele este bine să nu faceți un exces din consumul acestui lapte.Îl puteți consuma pentru 3-4 luni, de exemplu, apoi faceți o pauză pentru 1-3 luni înainte de a reveni la el.Dacă v-ați decis să încercați laptele obținut din ciulini, sfat valabil și pentru oricare altă plantă, faceți în scris, zilnic, o scurtă descriere a stării dumneavoastră de sănătate.În acest fel puteți observa evoluția stării de sănătate de-a lungul celor câteva luni de tratament.

   Buna funcționare a ficatului are numeroase urmări benefice: detoxifiant față de otrăvuri cum este alcoolul, digestia grăsimilor, buna funționare a metabolismului care are implicații asupra funcționării tuturor celulelor, asimilarea vitaminelor, echilibrarea hormonală, menținerea unei bune calități a sângelui.

   Ficatul are atâtea funcții în corp încât proasta lui funcționare poate genera o serie întreagă de disfuncționalități: proasta digestie a alimentelor grase, dureri de cap, afecțiuni ale ochilor, schimbarea densității sângelui menstrual, stare proastă în primele ore ale zilei, stări de stres și frustrare.
   Aceste simptome apar adesea când ficatul este congestionat, ceea ce poate fi destul de neplăcut.Aceste stări nu amenință viața, dar pot influența calitatea acesteia, iar dacă se continuă pe mai mulți ani în mod cert vor fi afectate și alte organe.

   Desigur, acest lapte produs de banalii ciulini nu va va rezolva toate problemele de sănătate.Dacă suferiți de cancer la ficat sau ciroză, sau de orice altă boală, aveți în mod cert nevoie de sfatul unui medic specialist.Dar, dacă recunoașteți unul din simptomele de mai sus, este bine să folosiți acest produs, chiar dacă îl veți lua singur sau asociat cu alt tratament.

Tratarea bolii Alzheimer prin remedii naturiste partea a doua

   Despre Alzheimer și implicațiile sale, precum și despre diagnosticarea acestei boli, am scris câteva informații importante în această postare.

   Problemele de memorie constituie adesea primul semn al acestei boli, dar trebuie studiat cu atenție deoarece îmbătrânirea în sine produce tulburări ale memoriei și trebuie evitat falsul diagnostic.

   Cea mai evidentă și mai clară alterare este cea a memoriei episodice de lungă durată.Ea este pusă în evidență de rezultatele la învățarea perechilor de elemente asociate sau la reactualizarea unui pasaj de proză sau la testul Rivermead, de memorie comportamentală.

   Diagnosticul bolii Alzheimer (BA) ține cont de accentuarea pierderii memoriei în timpul vieții și a altor funcții cognitive: schimbări de comportament, de personalitate și de gândire.

   Pentru o diagnosticare corectă se urmărește alterarea modului de operare a memoriei semantice.De asemenea, la testul bazat pe propoziții stupide persoanele cu BA reacționează foarte lent și comit multe erori.

   Multitudinea factorilor, ce au fost observați ca intervenind în apariția BA, fac imperios necesară abordarea holistică a cercetărilor asupra acesteia.Astfel funcționarea triadei trup-minte-spirit trebuie să fie armonioasă și sincronizată perfect, orice dereglare a acestei sincronizări putând duce la apariția bolii.

   Tratamentele cunoscute până în prezent includ medicamente pentru îmbunătățirea memoriei prin creșterea cantității de acetilcolină în organism și pentru ameliorarea problemelor comportamentale, cum ar fi halucinațiile, agitația, depresii, stările de anxietate, insomniile etc.

   Medicamentele de sinteză utilizate în prezent, în timp pot afecta ficatul, produc greață, diaree, vărsături, oboseală sau crampe musculare.

   Astfel este nevoie de o soluție exclusiv naturistă, fără efecte secundare sau contraindicații, din categoria remediilor complementare, nu alternative.Tratamentul alopat recomandat de medicul curant se poate continua, dar se completează cu terapia celor două remedii naturiste.

   Efectul evident de regenerare neurologică, emoțională și comportamentală a pacienților, a dus la stoparea evoluției bolii, dar mai mult, la mulți pacienți s-a observat o revenire evidentă și de nesperat, de către medicii de specialitate, la starea de normalitate.

   Cercetarea influențelor remediilor exclusiv naturiste asupra aspectelor patologice neurologice din boala Alzheimer a dus, după circa 5 ani de studii, la remediul Complex Fito-Alzheimer nr. 1 și nr. 2, format din 7, respectiv 5 plante din flora spontană, de la care se recoltează doar mugurii și se macerează în amestec de glicerină și alcool etilic din cereale de 96 de grade (tehnică specială de recoltare și preparare a remediilor, numită gemoterapie), completând cu elementul Aurum metallicum, administrat sub formă homeopată.

   Modul recomandat de administrare a Complexului Fito-Alzheimer nr. 1 este sub formă de picături (între 5 și 7), de 3 ori/zi, direct pe limbă, înainte cu circa 20 minute de masă, timp de 6 zile pe săptămână.
   În cea de a 7-a zi se va administra remediul Complex Fito-Alzheimer nr. 2, diluat în puțină apă, câte 7 picături, de 3 ori/zi.
   Se recomandă evitarea mirosurilor puternice, a consumului de dropsuri, gumă de mestecat, cafea sau a produselor cu mentă.
   Formulele menționate acționează asupra sistemului vascular afectat de ateroscleroză, asupra microtraumatismelor care o favorizează, asupra traumatismelor apărute în urma accidentelor vasculare cerebrale, asupra degenerescenței sistemului neurologic și depresiilor specifice acestei maladii.

Beneficiile uleiului de cocos

   Uleiul de cocos are nenumărate beneficii pentru noi și sănătatea noastră, iar în cosmetică este unul dintre cele mai folosite tratamente.Cele mai importante proprietăți ale sale au fost demonstrate de-a lungul timpului, dar pot fi reamintite: anti-inflamatoare, anti-microbiene, anti-virale, anti-fungice.Compoziția sa înseamnă polifenoli, antioxidanți naturali, vitaminele A, C și E, K, Fier, Calciu.Toate aceste elemente generează doar reacții pozitive benefice pentru sănătatea noastră, sistemul nostru imunitar este îmbunătățit, iar colesterolul este păstrat în limite normale. 

   Uleiul de cocos este un ulei vegetal bogat într-un tip de grăsime care se găsește rar în alte alimente, numit trigliceridă.Ori de câte ori consumați trigliceride, acestea se duc imediat în ficat în loc să se depună în alte locuri din organism și să dăuneze.

   Acest fel de ulei are o concentrație foarte mare de acizi grași saturați: lauric 52%, capric și caprilic, acizi care se asimilează foarte repede în organism și care ne dau energie.Este digerat și absorbit rapid, organismul devine mai rezistent și oboseala poate fi înlăturată prin consumul de ulei de cocos.Uleiul de cocos are un nivel ridicat de trigliceride cu lanț mediu, astfel încât oferă calorii pentru energie, dar nu crează exces de grăsimi în corp.Din acest ,motiv, persoanelor care vor să slăbească sau celor care fac sport, li se recomandă uleiul de cocos.

   Cei care țin diete, dar se lovesc de nevoia de dulce, uleiul de cocos este o rezolvare deoarece inhibă pofta de dulce, suprimă apetitul și ajută la creșterea sațietății.Uleiul de cocos este deosebit de versatil când vine vorba de rețete:
   Se poate consuma în loc de unt, se poate topi peste legume, se poate adăuga în ceai sau cafea, în dressingul folosit la salate, în musli sau în clătite, în smoothie-uri, se poate combina cu o omletă delicioasă sau cu orice tip de carne.
   Dacă la prepararea rețetelor obișnuiți să folosiți unt, acesta se poate înlocui cu succes cu uleiul de cocos, iar detoxifierea este mai eficientă dacă folosiți și acest tip de ulei în combinațiile alese.
   Cu uleiul de nucă de cocos puteți găti orice de la floicele de porumb, prăjituri, biscuiți, fursecuri, la creveți, paste sau orez. 
   Uleiul de cocos Jeeva Premium nu conține colesterol și acizi grași trans, nu elimină toxine la temperaturi mari, nu generează radicali liberi dăunători, așa că îl puteți folosi cu maximă încredere în bucătărie și nu numai.
   
   Uleiul de cocos îmbunătăţeşte procesul de absorbţie a substanţelor nutritive, reglează metabolismul şi digestia, iar ultimele cercetări îl recomandă pentru toate grupele de vârstă.
   Se utilizează cu succes pentru tratarea iritației de scutec și a eczemelor, este foarte bun pentru masajul bebelușilor, ajută la înmuierea și eliminarea cojițelor de pe scalpul bebelușilor.Acidul lauric din compoziția uleiului de cocos se regăsește și în laptele matern, așadar sistemul imunitar al copiilor nu are decât de câștigat.
   Cercetările recente arată că trigliceridele cu lanț mediu din uleiul de nucă de cocos traversează bariera de sânge a creierului sprijinind teoria că acestea pot fi metabolizate la corpii cetonici.Aceste trigliceride cu lanț mediu reprezintă o foarte importantă sursă alternativă de combustibil pentru creier și poate imbunătăți funcția cognitivă și ar putea reprezenta îmbunătățiri la pacienții cu Alzheimer, demență și alte afecțiuni neurodegenerative.
   Până și animalele de companie pot folosi și se pot bucura de uleiul de cocos, fie că îl folosiți în hrana acestora pentru o mai bună digestie, fie că îl aplicați extern.Infecțiile și rănile se pot trata cu ulei de cocos, iar blana animăluțelor va fi mult mai strălucitroare.

  Persoanele care cunosc cel mai bine uleiul de cocos Jeeva Premium, sunt femeile, deoarece acest ingredient este o inovație în cosmetică.Pentru un păr sănătos și strălucitor, o piele hidratată și luminoasă, unghii rezistente și îngrijite, uleiul de cocos se folosește singur sau în diferite combinații pentru măști cosmetice sau tratamente.


   Indiferent de motivul pentru care alegeți să folosiți ulei de nucă de cocos, veți face cea mai bună alegere pentru organismul și sănătatea dvs.Dacă doriți să profitați, găsiți aici Uleiul de Cocos 500 ml Raw Organic Extra Virgin- Certificat Kosher, la un preț avantajos.

Tisa

   În tradiţia populară: tisa, muştarul, usturoiul, amestecate bine, se turna pe gâtul vitelor, contra turbării, şi apoi li se slobozea sânge de la 2 vene de la grumaz.

   Toxicitate: este o plantă toxică care se folosea pentru otrăvirea săgeţilor.
   Toxicitate mai mare au frunzele, în special iarna.

   Compoziţie: tisa conţine taxol care este un excelent antimicotic.
   Se poate folosi în special contra cancerului.
   Se prepară tratamentele cu mare atenţie fiind o plantă toxică.

   În unele locuri se mai foloseşte şi astăzi pentru proprietăţile emenogoge, abortive, antiovulare şi hipertensive.
   Provoacă apariţia ciclului întârziat, scade tensiunea.

   Atenţie! Folosirea frunzelor provoacă adesea accidente mortale.

Tratarea bolii Alzheimer prin remedii naturiste

   Conform statisticilor actuale, în România incidența tulburărilor mintale care corespund tabloului clinic al bolii Alzheimer a crescut la 883 persoane din 100.000 locuitori.După datele furnizate de ONU, numărul populației de vârsta a treia a ajuns la 500 milioane, comparativ cu 200 milioane în 1950 și se preconizează ca la nivelul anului 2025 numărul persoanelor vârstnice pe glob să fie de 1 miliard.
   Rolul exact al geneticii în boala Alzheimer nu este încă stabilit.Cercetările de ultimă oră au stabilit o legătură a acestei boli cu anumiți cromozomi.Alte cauze includ boala Parkinson, hidrocefaleea, deficiența de vitamina B12, al elementului aur, nivelul scăzut al hormonului tiroidian, sindromul Down, alcoolismul, anumite boli infecțioase sau depresia majoră, la ora actuală necunoscându-se cu precizie cauzele ei. 

   Boala are mai multe stadii evolutive: precoce (faza ușoară), intermediar (faza moderată) sau tardiv (faza severă). 

   Ca factori favorizanți amintim intoxicațiile, avitaminozele, surmenajul și infecțiile. 

   Cantitatea de neuro-transmițători, de acetilcolină, substanțe chimice care servesc drept mesageri între celulele nervoase, este mai mică.Aceste substanțe sunt esențiale în procesul de gândire și al memoriei. 

   Factorii de risc legați de apariția acestei boli sunt:
   Vârsta, loviturile sau rănile la nivelul capului, ereditatea.  

   Din punct de vedere somatic sunt evidente câteva schimbări ce au fost observate la nivelul creierului acestor bolnavi.
   Celulele creierului se micșorează sau dispar și sunt înlocuite cu pete dense, de formă neregulată numite plăci senile.Apar formațiuni neurofibrilare, în interiorul celulelor creierului, afectând sănătatea acestora.O persoană cu boala Alzheimer are mai puțină materie cenușie decât o persoană care nu este afectată de această boală.Această diferență are un proces continuu, afectând funcționarea cerebrală.
   Problematica neuropsihologică se particularizează prin dezvoltarea unui sindrom afazo-agnozo-apraxic cu disartrie logoclonică, sărăcire a limbajului mergând până la logoree neinteligibilă; agnozie, mai ales spațială (bolnavul nu-și mai recunoaște propria cameră); apraxie până la imposibilitatea îmbrăcării, dezbrăcării și chiar a mestecatului. 

   Diagnosticul BA, cea mai frecventă formă de demență, este dificil, fiind stabilit cu certitudine abia post-mortem, când pot fi observate, în creier, plăcile senile și aglomerările neurofibrilare.În timpul vieții diagnosticul se bazează pe dovezile obținute din studierea comportamentului și din testele și observațiile psihologice. 

   Semnele bolii diferă mult de la un bolnav la altul, diagnosticarea bazându-se pe performanțele individului în următoarele 8 aspecte ale cunoașterii:
   1. Orientarea în timp si spațiu.
   2. Controlul mișcărilor și acțiunilor.
   3. Atenția.
   4. Memoria.
   5. Limbajul.
   6. Percepția vizuală.
   7. Rezolvarea problemelor.
   8. Activitatea socială. 

   Diagnosticul este confirmat doar dacă performanțele individului, situate la un nivel inferior, se reduc, dovedindu-se progresive, la testele efectuate câteva luni mai târziu.Observațiile și testele se efectuează pe bolnavii aflați în stadii incipiente ale bolii, deoarece cei aflați în stadii avansate nu mai pot urmări instrucțiunile și nu se pot concentra. 

   Tabloul clinic tipic al BA include:
   Declinul progresiv al funcțiilor memoriei.
   Sărăcirea și deteriorarea judecății și raționamentului.
   Schimbări de atitudine și comportament.
   Apatie, agitație, agresivitate (verbală și fizică), anxietate, dereglări ale somnului, iritabilitate, comportament motor aberant, halucinații (vizuale, auditive, tactile, olfactive).  

   Câteva simptome sunt recunoscute ca însoțind BA.Ele pot apărea însă și în alte cazuri de demență:
   1. Pierderea memoriei care afectează viața de zi cu zi.Se uită în special evenimente foarte recente.
   2. Dificultăți în realizarea sarcinilor familiale (persoanele cu BA pot uita cum se prepara un fel de mâncare sau pot uita dacă au mâncat).
   3. Probleme de limbaj (persoanele cu BA pot uita cuvinte uzuale, înlocuind unele cuvinte cu substitute neadecvate, ceea ce face ca propozițiile rezultate să fie greu de înțeles).
   4. Dezorientare în timp și spațiu (persoanele cu BA se pot rătăci pe propria stradă, neștiind cum să ajungă acasă).
   5. Judecată redusă (persoanele cu BA pot să nu recunoască o infecție ca fiind o problemă pentru care trebuie să apeleze la medic sau se pot îmbrăca inadecvat: haine groase într-o zi toridă).
   6. Probleme cu gândirea abstractă (persoanele cu BA pot uita complet ce sunt numerele și ce se poate face cu ele; pot să nu înțeleagă semnificația zilei de naștere).
   7. Probleme cu plasarea obiectelor în locurile adecvate (persoanele cu BA pun un cui în frigider sau ceasul în cutia cu zahăr).
   8. Schimbări în atitudine și comportament (au loc treceri rapide de la calm la furie, fără un motiv explicit).
   9. Schimbări ale personalității (persoanele cu BA pot deveni extrem de confuze, suspicioase, apatice).
   10. Pierderea inițiativei (apare o pasivitate accentuată). 

Pochivnic

   În tradiţia populară: rizomul şi rădăcina se fierbeau, iar decoctul lor se lua contra tusei şi a secării puterilor trupeşti.
   Se bea şi contra durerilor de stomac.
   Se plămădea rădăcina în borş sau rachiu de drojdie şi se bea dimineaţa pe nemâncate, ca purgativ sau vomitiv.
   În Moldova, decoctul se lua pentru eliminarea paraziților intestinali.
   Se lua decoct din rizom, contra tuberculozei.
   Se plămădea în rachiu şi se lua dimineaţa la prânz şi seara.
   Se pisa rizomul plantei, se fierbea şi decoctul se dădea bolnavului care suferea de tulburări intestinale.
   Cu rădăcinile recoltate toamna se făceau băi copiilor scrofuloşi.
   Se fierbea întreaga plantă în lapte, din care se lua înainte de mese în pelagră.
   Se culegea împreună cu alte plante cum ar fi: iederă, iarbă mare, nuc, și se foloseau pentru spălatul pe cap.

   Acţiune farmacologică: are acţiune expectorantă sau emetică indiferent de doză.
   Proprietăţile sale emetice se datorează prezenţei uleiului volatil care irită terminaţiile emetico-senzitive ale mucoasei gastrice şi indirect centrul vomei datorită prezenţei asaronei în uleiul volatil.
   Cu doze mici se obţine un expectorant activ şi prelungit în bronşitele uscate, acute sau cronice, senile şi în laringo-traheite.
   Util în afecţiunile colonului sau intestinale cu diferiţi germeni.
   Dozele între doza emetică şi cea expectorantă provoacă o uşoară diureză şi o mărire a secreţiei glandelor mucipare, ceea ce favorizează refacerea mucusului gastric cu acţiune protectoare faţă de hipersecreţia acidă.
   Extern ajută la refacerea părului. 
   În cantitate mai mare produce vărsături.

   Denumiri populare: buba inimii, buruiana frigurilor, buruiană de atac, chipăruş, chiperul lupului, dafin mic, ficăţea, lingura popii, nejitnică, păsulică, piperul lupului, pohionic, trierei, tulipin, urechea hârţului, urechea omului.

   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astm bronhic, bronşită cronică, colite de diferite etiologii, fibrom uterin, furuncule, mătreaţă, infecţiile pielii, iritaţia pielii, osteomielită, silicoză pulmonară, tuse, ulcere de gambă. 

   Preparare:
   Tinctură din 50 grame de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade.Se va ţine timp de 15 zile agitând des.Se strecoară apoi.
Se va lua între 0,25-1 ml ca expectorant ca atare sau în asociere cu Ipeca ca expectorant.
   O linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura.Se poate folosi intern, până la 2 căni pe zi în afecţiunile de mai sus.
   Infuzie din 50 grame de plantă mărunţită cu rădăcină cu tot care se va pune în 2 litri de apă.Se foloseşte la spălarea capului sau la afecţiunile externe.
   2-3 linguri de plantă mărunţită se pun la 250 ml spirt medicinal de 70 grade.Se ţine timp de 15 zile apoi se strecoară.Se iau 10 picături o dată diluate în 100 ml apă în cazul tusei persistente cronice.Se poate lua de 3-4 ori pe zi.

   Descriere: o mică plantă ierboasă cu tulpină târâtoare, care miroase ca și piperul şi o tulpină scurtă la vârf cu 2 frunze mari, în formă de rinichi, verzi, lucitoare.  

   Toxicitate: principiile toxice prezente în uleiul volatil se manifestă prin iritare locală.Intern poate da tulburări de irigare cerebrală soldate cu hemiplegii.

   Compoziţie chimică: se foloseşte iarba şi rădăcinile.
   Are 1% ulei volatil, un alcaloid asarina în proporţie de 1,7%, un glicozid scindabil sub influenţa emulsinei, acid ascorbic şi vitamina B1.
   Uleiul volatil cu areasaronă, aldehidă asadilică, metileugenol, acetat de bornil, sesquiterpene, diasaronă, etc.
   Rizomul conţine în plus un tanin catehic, zaharuri reducătoare, rezine, fitoncide cu acţiune antibiotică faţă de: B. cereus, B. subtilis, Staphylococus aureus, Streptococcus faecalis şi haemolyticus, E. coli, săruri minerale, etc.
 

Vin pentru inimă

   Acest vin este un remediu pentru cardiaci, care dă rezultate cu totul neobișnuite.
 
   Rețeta vinului pentru inimă a dat rezultate foarte bune în toate insuficiențele cardiace și bolile de inimă.Chiar și în anghina pectorală, vinul pentru inimă a produs o ameliorare simțitoare.

   Rețeta:
 
   10 tulpini proaspete de pătrunjel cu frunze cu tot se pun într-un litru de vin natural, curat, la care se adaugă 1-2 linguri de oțet curat din vin.
   Se lasă totul să fiarbă 10 minute la foc mic.
   După aceea se mai adaugă 300 grame de miere pură de albine și se lasă încă 4 minute să fiarbă ușor. 

 
   Vinul fierbinte se filtrează și se trage cât este fierbinte, în sticle care au fost clătite cu puțin alcool tare.
   Se astupă foarte bine sticlele.
   Depunerile care se formează nu dăunează și pot fi băute și ele fără probleme.
 
   Nu contează dacă vinul este alb sau roșu, foarte important este ca vinul să fie natural.
 
   Mierea se adaugă abia după primul fiert și trebuie să fiarbă și ea cu restul amestecului.
 
   Vinul se poate consuma zilnic, circa 3 linguri pe zi
 
   În cazul durerilor cardiace incipiente, în insuficiența cardiacă și în alte boli cardiace, acest vin te va ajuta în mod real.

Talpa Mâței

   Denumiri populare: brânca-mâţii, floarea-patului, flocoşele, laba-mâţii, lânariţă, paraipan, părălei, scânteiuţă de munte, schiliduş, semenic, sunătoare de munte, talpa-pisicii.

   În tradiţia populară: ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei, guturaiului şi bolilor de piept.
   Planta fiartă cu sâmburi de măsline pisaţi se folosea contra diabetului.

   Compoziţie chimică: substanţe amare, fitosterine, flavonozide, rezine, tanin, mucilagii, ulei volatil, săruri minerale.

   Acţiune farmaceutică: emoliente, behice, expectorante, colagoge, antiinflamatoare, ajută la eliminarea bilei, stimulează secreţia stomacului şi prin aceasta este util la anorexie. 

   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronho-pulmonare, atonie digestivă, dischinezie biliară, guturai, răni, tuse.

   Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită.Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară.Se va bea în cursul zilei cu înghiţituri mici.
   Extern se poate folosi o cantitate dublă de plantă.

Gorunul

   Folosit de sute de ani ca unul dintre cele mai valoroase substanţe pentru tăbăcirea pieilor şi de asemenea în multe tratamente ale afecţiunilor omului sau animalelor această plantă este utilă şi astăzi. 

   Compoziţie chimică: scoarţa conţine foarte mult tanin, derivaţi flavonici, substanţe peptice, săruri minerale, etc.

   Acţiune farmacologică: astringentă, hemostatică, antidiareică, dezinfectant.
   Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, amigdalită, arsuri, ciclu abundent, colici abdominale, degerături, diaree, dureri de dinţi, faringite, hemoragii anale, hemoragii nazale, hemoragii uterine, hemoroizi, hiperhidroză, incontinenţă urinară, infecţii diverse inclusiv intestinale, leucoree, metrite, răni-pudră de plantă direct pe rană, răni purulente-ceai pus compresă pe pansament, stomatite, transpiraţia picioarelor, ulceraţii cronice ale pielii, vaginite.

   Denumiri populare: brumat, creţar, gorin, grădun, gurun, jip, stejar alb, stânjer, slodun, trifon.

   În tradiţia populară: coaja conţine mult tanin şi se folosea foarte mult la tăbăcit.De asemenea la vopsit în negru şi galben în amestec cu sovârf, măr, leşie.Scoarţa se folosea ca leac la rănile învechite, numite în Banat “gance”.Se fierbea cu frunză de nuc pisată, ori cu frunze de piersic şi se ţineau mâinile sau picioarele în aceea zeamă.Cu negreala din gogoşile de frunze se ungea pecinginea.După ce se usca, se spăla cu oţet şi tratamentul se repeta până la vindecare.Decoctul scoarţei se ţinea în gură contra durerilor de dinţi.Decoctul ghindei prăjite sau al scoarţei se lua contra diareei.

   Se foloseşte doar scoarţa gorunului și uneori ghinda.

   Preparare:
   Se folosesc 2 linguriţe de coajă mărunţită, care se va pune la 250 ml apă.Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară.Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
   Patru linguri de coajă mărunţită la 500 ml apă.Se fierb timp de 15 minute, se strecoară și se poate folosi la tratamente externe.

    Este un arbore înalt până la 40 de metri, cu trunchiul drept şi retidonul subţire.Frunzele sunt puţin sau mai lung peţiolate. 

   S-a dovedit ştiinţific că este foarte utilă în afecţiunile de mai sus şi probabil se va folosi încă mult timp de acum încolo.

Despre depresia nervoasă

   Este un simptom comun în astenia nervoasă. 

   Se manifestă printr-o tristețe pronunțată, care poate duce la dorință de sinucidere sau la o stare de resemnare.

   Cele mai frecvente cauze sunt decepțiile, tristețea, furia, izolarea, teama de a nu fi iubit, teama de moarte.

   Cauzele determinante sunt tulburările hormonale sau metabolice, depunerea metalelor grele în creier, radiațiile termice, terestre și cosmice.

   Depresia se poate datora unei interiorizări a sentimentelor negative și se însoțește de obicei de diaree sau constipație, dispnee, palpitații.

   Măsuri profilactice și de tratament:
 
   Persoana care suferă de depresie nervoasă trebuie să-și deschidă sufletul și să vorbească cu anturajul său despre problemele care o preocupă, să meargă în public și să facă noi cunoștințe și noi prieteni.

   Se recomandă ceaiurile de valeriană, rozmarin, portocale, mentă sau lemn de santal.

   Băile de șezut cu coada calului și sunătoare, vitaminele B și E sunt indicate ca având un efect benefic.

   Vizitele la un psiholog, discuțiile cu aceasta și urmarea unui tratament, nu sunt de evitat, în special dacă nu se observă nici o îmbunătățire.

Curiozități despre propolis

   Preoții Egiptului Antic foloseau propolisul la îmbălsămarea mumiilor.
   Medicul Pavel Meyer a folosit în spitalele de campanie, în timpul războiului, în lipsa unor medicamente, o alifie din vaselină și propolis (propolis vasogen) în tratarea rănilor.Spre surprinderea tuturor, a dat rezultate mai bune decât medicamentele farmaceutice în acțiunea de cicatrizare și formare a țesuturilor noi.De asemenea, pe scară largă, propolisul a fost folosit de medicii ruși în timpul celui de-al doilea război mondial.
   Privind valoarea bactericidă și bacteriostatică a propolisului, este suficient să amintim ceea ce pățește bietul șoarece de câmp care, în căutarea comorilor stupului, intră în el.Ucis cu înțepături veninoase și fiind prea greu pentru a fi cărat afară, cadavrul nefericitului pofticios este învelit într-un giulgiu de propolis și apoi acoperit cu un strat de ceară.Astfel "îmbălsămat", pentru a nu infesta casa albinelor, cadavrul nu se descompune, neintrând în putrefacție timp de 5-6 ani.

   Cum poate fi utilizat terapeutic propolisul?
   În stare naturală, prin mestecarea îndelungată (timp de câteva ore) a unui fragment dintr-un baton de propolis natural: saliva umană este una din puținele substanțe care îl solubilizează.
   Sub formă de tinctură de propolis, în diferite concentrații: 5%, 10%, 20% și 30%.
   Sub formă de extract moale de propolis înglobat în miere (miere propolizată) sau folosit la prepararea diferitelor unguente și a supozitoarelor.
   Sub formă de diferite unguente, în compoziția cărora intră extractul moale de propolis.

   Propolisul este o substanță adunată de albine de pe mugurii de plop negru, care conțin o secreție rezinoasă.Materiilor rășinoase adunate, albinele le adaugă secreții proprii și ceară.
   Prelucrat de albine, propolisul devine o materie lipicioasă, parfumată, de culoare galben-roșcată.
   Propolisul este folosit de albine la izolarea stupului și la dezinfectarea celulelor fagurilor destinați creșterii puietului.
   Tot cu propolis albinele acoperă cadavrele unor răufăcători intrați nepoftiți în stupi și omorâți prin înțepăturile cu venin. 

   Compoziția propolisului: 55% rășini vegetale, balsamuri, flavone, acid ferulic, 25-30% ceară, 10% uleiuri eterice volatile, 5% polen, 5% substanțe organice și microelemente, (aluminiu, bariu, fier, calciu, crom, siliciu, magneziu, nichel, plumb).

Mirosul neplăcut al corpului partea a doua

   Nedigerarea completă a alimentelor și mirosul de pește:
   Unii oameni (aproximativ 7% din populație se plânge de mirosul corpului) au probleme de digestie, în sensul că nu digeră complet unele alimente din cauza deficienței unei enzime sau a moștenirii unor probleme digestive.
   Mai există o substanță care se găseste în pilulele contraceptive și care conduce la mirosul neplăcut al corpului, numit și miros de pește.
   Acesta mai poate să apară la femei în jurul perioadei ciclului menstrual.
   Cei care prezintă acest miros particular de pește este bine să evite alimentele bogate în lecitină și carnitină, cum sint ciocolata, alunele, nucile, stafidele, ouăle, produse de soia, germeni de grâu.Înlocuiți aceste produse cu produsele vegetale, fructe și legume, orez și carne de pui sau pește ca sursă de proteine.
   Din fericire, acest tip de miros total dezagreabil este întâlnit la un număr redus de oameni.

   Despre acest subiect, al mirosului neplăcut al corpului, puteți descoperi unele lucruri și în acest articol.

   Testele medicale au demonstrat că unii oameni care prezintă un miros neplăcut au de fapt un dezechilibru care afectează bacteriile din sistemul digestiv.
   Aceste microorganisme sunt afectate de unele medicamente (antibiotice, steroizi), grăsimi, exces de zahăr, carne și alimente sărace în fibre care au un rol vital în detoxifierea intestinelor și producerea resurselor nutritive, ceea ce poate conduce la agravarea mirosului neplăcut al corpului.
   În aceste cazuri repopularea intestinelor cu bacterii sănătoase împreună cu eforturile de detoxifiere, pot fi căi deosebit de benefice pentru normalizarea florei intestinale și reducerea efectelor neplăcute.

   Remedii pentru refacerea florei intestinale:
 
   Oricine suferă din cauza mirosului neplăcut al corpului, de orice tip, ar trebui să-și suplimenteze zilnic aportul de lactobacillus acidophilus și bifidobacteria pentru creșterea calității florei intestinale.
   Pentru detoxifiere este bine ca o zi pe săptămână să consumați numai suc de fructe, ceaiuri sau doar fructe, cerând în prealabil sfatul unui medic.De exemplu, această cură nu se recomandă celor care urmează un tratament, diabeticilor sau persoanelor cu probleme de alimentație decât sub strictă supraveghere a unui personal calificat.
   O dietă echilibrată este recomandată pentru cei care au probleme cu mirosul emanat de corpul lor.Astfel este bine ca dieta dumneavoastră să conțină proteine obținute din carnea de pește și pui, legume, cereale și grăsimi de origine vegetală.Această dietă trebuie să fie completată cu suplimente de multivitamine și multiminerale.

Curiozități despre tarhon

   Cele mai importante componente ale tarhonului se găsesc în tanin, terpena, arome care prezintă reale calități terapeutice în cazul afecțiunilor stomacului și ficatului.

   Tarhonul poate substitui cu succes sarea pentru persoanele care suferă de tensiune arterială mare.

   Copiii care sunt predispuși la paraziți intestinali, găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora.Ceaiul de tarhon este esențial în înlăturarea acestor paraziți.Luați o cană de apă fierbinte pe care o turnați peste câteva frunze de tarhon și lăsați-le să infuzeze 10 minute, strecurați-le și dați copiilor două căni de ceai, dimineața.Este bine să se bea cel puțin patru căni pe zi, dimineața și seara.

   Tarhonul este o plantă puternic parfumată care a fost folosită încă din antichitate ca antidot pentru veninul șerpilor.
   Tarhonul era folosit la bucătărie, dar și contra durerilor de dinți sau a tensiunii mari.

   Ceaiul de tarhon ajută digestia și procesul de eliminare a toxinelor.

   Când tarhonul se usucă, pentru a fi utilizat în bucătărie, dar se pierd numeroase caracteristici importante ale lui.Tarhonul uscat se foloseste cel mai bine în ceaiuri și la gătit.

   În zilele noastre el este folosit în principal la gătit, dar se știe că are proprietăți medicinale importante.
   Este foarte important pentru sistemul digestiv: alină crampele stomacale, mărește apetitul și ajută digestiile leneșe.
   Poate fi de ajutor celor care suferă de balonări, indigestie și sughiț.

   Tarhonul poate, de asemenea, ajuta la creșterea secrețiilor bilei pentru ficat, ajută digestia și accelerează procesul de eliminare a toxinelor din corp.În acest scop puteți folosi ceaiul de tarhon.Pentru aceasta luați o cană de apă fiartă și turnați-o peste câteva frunze de tarhon (o lingură) și lăsați-le să infuzeze 10 minute, după care beți acest ceai.Se recomandă să se bea cel puțin o cană de astfel de ceai pe zi.

   Există, de asemenea, multe remedii populare cu tarhon, pentru durerile de dinți.
   Tarhonul poate fi folosit pentru a regulariza menstruația, ajută la calmarea nervilor și în stările de oboseală.