Piftia este la mare căutare de Crăciun și de Revelion și cea mai gustoasă este cea preparată din ciolane de porc.Începem de astăzi o serie de rețete care să vă inspire atunci când veți alege meniul de sărbători.
Ingrediente:
2 kg ciolane de porc,
250 șorici,
o ceapă potrivită,
4-5 căței usturoi,
piper boabe,
sare, aproximativ o linguriță.
Mod de preparare:
Carnea cu șorici trebuie să fie puțin pârlită și apoi spălată.
Se pune la fiert cu apă rece, apa trebuie să depășească nivelul cărnii cu 7 cm.
Se pune sare și ceapa fără să fie tăiată.
Piftia trebuie să fie fiartă la foc mic și capacul să fie puțin dat într-o parte.
Se lasă la fiert cam 5 ore, cât să scadă apa și carnea să se desprindă de pe oase.
Carnea poate fi fiartă în oală sub presiune și se ține doar 2 ore de când au început să iasă primii vapori prin ventil.
Oala se lasă deoparte până a doua zi.
Nu uitați să curățați grăsimea formată.
A doua zi se pune vasul puțin pe foc mic ca să se lichefieze supa.
Carnea se rupe în bucățele și se pune în castronașe cu câte puțin șorici.
În supă se pune sare după gust și usturoiul tocat mărunt.
Se strecoară și se pune peste carnea din castronașe.
Se ține la frigider câteva ore și este tocmai bună de servit.
Reumatismul apare din pricina că în organism există prea mult acid uric, care din cauza frigului se transformă în cristale, ceea ce provoacă dureri în membre.În perioade mai critice, trebuie să evităm mâncărurile cu carne, de asemenea nu este permis alcoolul.
Frunzele de omag, fierte cu rachiu, se pun calde, pe locul dureros, iar durerea este astfel ameliorată.
Împotriva durerilor mari la genunchi, umăr sau cot, se va face un amestec de lut galben, cât mai galben, cu oţet din vin de casă.Cu această pastă se va unge bine locul în strat gros şi se va bandaja.Se va sta cu acest bandaj până dimineaţa.Operaţia se reia în fiecare seară, timp de 3 zile.
Rețetă foarte bună contra reumatismului:
Două linguriţe de oţet de mere,
Două linguriţe de miere de albine,
Totul se amestecă într-o cană și se completează cu apă.Se beau 3-4 căni pe zi.
Acest amestec:
Curăță arterele și venele de grăsimi.
Scade tensiunea arterială.
Previne infarctul sau îl ameliorează după producerea sa.
Duce calciul în oase și în articulații și nu îl lasă să se depună pe încheieturi sau mușchi.
Previne orice tip de infecţie în organism, iar toate organele ajung să funcționeze mai bine.
Reglează ritmul cardiac.
Foarte important este și ceaiul de salvie.Cine bea constant ceai de salvie nu se îmbolnăveşte uşor.Ceaiul de salvie este considerat ca fiind ceaiul cel mai important din câte există.
Împotriva oricărui tip de reumatism, trebuie să consume vreme de trei săptămâni ceai pentru rinichi.Tratamentul se face trei săptămâni dintr-o lună, cu o pauză de două săptămâni, apoi se reia.Aproape toate bolile au la bază nefuncţionarea rinichilor și ca atare trebuie să pornim de acolo.
Ceaiul pentru rinichi se prepară din: coada calului 15 gr, urzică vie 10 gr, troscot 8 gr, sunătoare 6 gr.
Aceste cantităţi ajung pentru o persoană, trei săptămâni.
Se amestecă bine toate plantele, apoi se ia o priză, (cât se cuprinde între degetul mare și arătător), care se opăreşte cu o cană de apă clocotită.Se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se strecoară.Peste plantele opărite se mai adaugă o dată două căni de apă clocotită, se lasă să se infuzeze 10 minute, se strecoară și se amestecă cu primul ceai.Este foarte important să se procedeze aşa, deoarece în ceaiul pentru rinichi există 5 substanţe care nu trebuie fierte, ca să nu-şi piardă proprietăţile.Ele se extrag prin două opăriri consecutive.Ceaiul trebuie băut dimineaţa, înainte de prânz și seara, înainte de a merge la culcare, câte o jumătate de cană de ceai .
Postul negru este privit ca un mod de purificare atât al trupului cât și al sufletului, atingându-se prin aceasta o stare de pace interioară.
Posturile de o zi nu slăbesc în greutate după cum ați fi tentați să credeți dar nici nu îngrașă.Cele 1-3 kg pierdute într-o zi de post (în funcție de structura fizică) sunt asimilate a doua zi de către organele acum odihnite și redistribuite cu o eficiență mărită.Atenție mare totuși, realimentația după o perioadă de post negru se începe neapărat cu o hrană ușoară și cu măsură.Organele au o tendință mai lentă, dar nu mai puțin eficientă, așa că nu este bine să fie suprasolicitate cu prăjeli, cărnuri sau alimente impure chiar din primele ore.
Niște organe tensionate și suprasolicitate induc în ființă stări de aceeași natură, de aceea este recomandat să fie înlăturate din alimentație alimentele greu digerabile sau sintetice (nenaturale), alimente ce solicită inutil corpul fizic.
Respectarea perioadelor de post reprezintă un câștig nu numai pentru sănătatea fizică, dar și pentru cea morală.
Postul este recomandat organelor bolnave, slăbite, care prin solicitare neadecvată sau haotică tind prin natura lor biologică ca în timpul postului să se regenereze și paradoxal să capete vigoare chiar în timpul unui post total mai îndelungat, dar în care să se folosească lichide (cel mai indicat, apa).
Utilizarea postului în scopuri curative este cunoscută din cele mai vechi timpuri și a continuat până la începutul secolului al XIX-lea când a fost dominat de școala patologică materialistă, care a spulberat orice idee referitoare la vindecarea prin post, fiind cu totul împotriva acestui gen de vindecare.Doctorul Temmer a "redescoperit" postul ca metodă de vindecare, el fiind primul medic care a îndrăznit aceasta, supunându-se chiar el unei înfometări de 40 de zile sub supravegherea mai multor specialiști, dovedind lipsa de pericol în cazul unui post îndelungat.După el au început să reapară în medicină și alte glasuri pro post.
Este indicat să se țină un post negru măcar o dată pe săptămână (cel mai bine vinerea), iar în funcție de aspectele noastre vitale eventual să se consume sucuri de fructe, legume sau ceaiuri.
Încet, încet s-au arătat adepți ai postului total și alți doctori renumiți din Rusia, Franța, Germania.Dr. Guelpa din Franța a avut succese răsunătoare în tratarea prin post a diabetului, astmului, bronșitelor, bolilor de stomac, artritelor etc.Iar dr. Just din Harz a însemnat rezultate deosebite, combinând tratamentul vegetarian de crudități cu postul total.
În vechime, postul religios și cel de vindecare erau abordate cam în același sens, pentru că medicina și orice altă formă culturală sau rituală aveau o încărcătură spirituală, mergând mână în mână cu credința, considerându-se că sănătatea trupului depindea de sănătatea sufletească.
Te preocupă faptul că nu poți îmbunătăți aspectul corpului tău, în partea de jos, că nu poți tonifia mușchii fesieri și mușchii picioarelor?
Află care sunt exercițiile care te pot ajuta să ai partea de jos a corpului mai suplă.
Alegând două din exercițiile prezentate, și efectuându-le zilnic, vei observa că vei obține un look excelent.
Ai nevoie doar de ajutorul unei mingiuțe, de voință și răbdare.
Poți începe cu un set de exerciții care fortifică șoldurile, coapsele interioare și exterioare, și tendoanele genunchilor.
Poți realiza aceste exerciții pe podea, ajutându-te de o mingiuță.
Stai orizontal, proptindu-te de mingiuță, greutatea corpului aflându-se pe călcâie.
Îndoaie genunchii și sprijină capul cu degetele mâinilor.
Împinge corpul, proptindu-te în călcâie, până te afli deasupra mingiuței.
Ridicarea picioarelor.
Acest exercițiu te va ajuta să lucrezi mușchii din partea inferioară a corpului, prin ridicarea picioarelor.Pur și simplu stai pe spate, întinsă și ridici câte un picior pe rând, paralel cu podeaua, sau amândouă în același timp
Inspiră adânc și îndoaie genunchii, ghemuindu-te.
Proptește-te în călcâie pentru a lucra tendoanele genunchilor.
Expiră și revino la poziția inițială.
Repetă exercițiul de mai multe ori.
Astfel îți vei limpezi gândurile prin ritmicitatea respirației, sincronizată cu fazele exercițiului fizic.
Poziția corpului este orizontală, cu fața în jos, deasupra mingiuței.
Proptește abdomenul pe mingiță și greutatea corpului este susținută în mâini.
Ține degetele piciorului drept pe sol, și îndoaie genunchiul stâng la 90 grade.
Având genunchiul îndoit astfel, ridică-l de mai multe ori, fără să îți arcuiești spatele.
Apoi deplasează piciorul în poziția inițială, și efectuează exercițiul și cu celălalt picior.
Poți face un exercițiu care este o variantă a exercițiului ”podul”, pe care îl făceam când eram mici, la orele de educație fizică.
Acest exercițiu poate fi efectuat cu ajutorul mingiuței, pe nisip, la mare, dacă vrei în aer liber, sau pe podea în cameră, dacă nu beneficiezi de posibilitatea de a ieși la aer.
Poți lucra șoldurile, coapsele interioare și exterioare și tendoanele genunchilor.
Stai orizontal, pe sol, cu mâinile în poziție laterală, picioarele așezate deasupra mingiuței.
Ridică șoldurile până când sunt aliniate perfect la nivelul umerilor.
Inspiră, apoi expiră și deplasează șoldurile pe sol.
Întinde piciorul stâng în spate și ridică-l de mai multe ori.
Abdomenul trebuie să fie încordat, pentru a susține corpul.
În momentul când ridici piciorul, acesta trebuie să fie perfect întins și degetele trebuie să fie și ele întinse.
După efectuarea unui set de exerciții, schimbă piciorul și repetă exercițiul.
Cu ajutorul mingiuței mai poți efectua și exerciții de ridicare laterală a picioarelor, precum și de depărtare a acestora.
Repetă exercițiul.
Diareea se manifestă prin scaune moi, uneori apoase.
Cauzele bolii sunt: stresul social și psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de băut poluată, alergiile alimentare, salmoneloza, gastrita, colita, afecțiunile renale și intestinale.
Prin scaunele diareice se pierd multe lichide și săruri minerale, iar organismul se deshidratează, persoana în cauză devenind apatică.
Măsuri profilactice și de tratament:
Efect bun îl au sucurile de afine și de coacăze negre, ceaiurile de plante: coada racului, afine, cuișoare și verbină.
Se recomandă o linguriță de argilă sau un varf de cuțit de sare, de 2-3 ori pe zi, cu apă.
În alimentație se vor folosi: banane, orez nedecorticat, cartofi fierți în coajă.Se vor evita legumele crude și laptele.Se vor mânca mere, care reglează funcția intestinului.Nu se vor consuma la aceeași masă legume și fructe, căci acest amestec favorizează balonările.
Postul aduce o ameliorare imediată, iar orezul întărește conținutul materiilor fecale.
Alte alimente cu rol antidiareic: morcovii, crema de ovăz, oțetul de mere (2 linguri la 100 ml de apă), și gutuile.
Cataplasmele și compresele calde pe abdomen, împachetările reci cu argilă (2 ore, de 2-3 ori pe zi), masajele pe abdomen cu uleiuri esențiale de scorțișoară, cuișoare, ulei de lavandă sau de salvie sunt, de asemenea, indicate.
Originar din America Centrală și de Sud, ardeiul iute este cultivat acum în întreaga lume.Primele consemnări ale acestei plante într-un document au aparut în 1493, o dată cu călătoriile lui Columb.În scurt timp ardeiul iute a ajuns să fie cunoscut ca mirodenie în întreaga lume.
După ghimbir, ardeiul este foarte căutat pentru digestie, dar gătit poate crea, alături de alimentele condimentate, arsuri, iritații ale sistemului digetiv sau chiar ulcere.În medicină, cel mai utilizat este ardeiul din varietatea cayenne.Ardeiul iute conține capsaicină, care are proprietatea de a reduce durerile și inflamațiile.
Pudra de ardei iute uscat se presupune că are cele mai mari proprietăți vindecătoare. Uscând ardeiul iute se pare că acizii care cauzează efectele negative sunt eliminați.
În afara utilizărilor lui în bucătărie, ardeiul iute mai este cunoscut și ca plantă decorativă și nu în ultimul rând pentru proprietățile lui vindecătoare.
Dureri de rinichi:
Există varietăți de ardei iute care au proprietăți laxative și diuretice, favorizând eliminarea nisipului, fiind totodată un calmant al durerilor de rinichi și vezică.Intern, în doze mici, poate fi folosit ca stimulent al secrețiilor stomacale.
Utilizările externe ale pudrei de ardei iute:
Sub formă de pudră, ardeiul iute poate fi utilizat și extern pentru videcarea rănilor.Aplicând o fășie subțire din această pudră pe zona afectată, ea va curăța rana făcându-și imediat efectul.
O altă utilizare externă a ardeiului iute este în cazul congestiei sinusurilor.Adăugați puțin ardei iute într-un pahar cu apă și trageți încet pe nas pe fiecare nară în parte.Astfel vă puteți elibera de congestie și veți scăpa de infecție.Nasul înfundat se mai poate desfunda dacă inspirați în dreptul unui ardei iute tăiat.
Această plantă este cunoscută pentru vindecarea infecțiilor apărute la nivelul gingiilor, eliminând durerile și abcesele.Puneți pe periuța de dinți puțină pudră de ardei iute și spălați-vă așa cum procedați de obicei.Această operație este benefică pentru gingii, iar dacă faceți gargară cu o soluție de ardei iute, aceasta este foarte benefică în cazul durerilor de gât.
Medicina populară consemnează și utilizarea ardeiul iute contra durerilor de urechi la copii.
Masaj:
Ardeiul iute este un revulsiv puternic și este utilizat extern sub formă de tinctură în frecții.Cei care suferă de pe urma extremităților reci pot încerca un masaj al acestor zone cu o tinctură din ardei iute.
Sfaturi din medicina chinezească:
Medicina chinezească ne spune că dacă poftiți la mâncăruri condimentate este un semn că suferiți de afecțiuni pulmonare.Acest lucru se poate explica având în vedere deficitul de oxigen din țesuturi indus de reducerea capacității funcționale a plămânilor bolnavi.Condimentele iuți activează circulația sangvină și, drept urmare, aportul de oxigen.Poate fi vorba și de o insuficiență cardiacă, pentru a căror ameliorare organismul solicită aceste produse.
Ardeiul iute este un stimulent, antiseptic care conține o mare cantitate de vitamina C și beta-caroten.El poate regulariza curgerea sângelui, întărește inima, arterele și nervii.Dacă vreodată simțiți cum se apropie gripa, consumați puțin ardei iute pentru a îndepărta simptomele neplăcute.Proprietățile curative ale ardeiului vor stimula circulația care vă va ajuta să transpirați.
Rețete pentru sezonul rece:
Acum, când perioada rece tocmai a început și o dată cu ea și sezonul răcelilor și gripelor, ardeiul iute poate fi un aliat de nădejde.
Consumând în timpul mesei o mică doză de ardei iute, acesta va pune sângele în mișcare încălzind corpul, va distruge germenii infecțioși și va desfunda nasul înfundat, ușurând respirația.
Tot datorită acestor proprietăți, celor care în anotimpul rece suferă de frig și doresc să-și mărească temperatura corpului le este recomandat să consume ardei iute.
O jumătate de ardei iute pe zi are și efecte stimulente asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziție.
În tratarea diverselor răceli ce implicau dureri de gât, guturai, tuse, dar și pentru durerile de spate, bunicii noștri foloseau diverse mixturi din ardei iute.
Contra durerilor de gât, se pune o jumătate de linguriță de semințe de ardei iute în două linguri de apă fiartă, se lasă un sfert de oră și apoi se amestecă cu puțină miere.Mixtura astfel realizată se consumă încet, cu înghițituri mici.
Ceaiul de măghiran sau rozmarin utilizat contra durerilor de gât are un efect imediat dacă se adaugă și un vârf de linguriță de semințe de ardei iute.
Tot bunicile noastre foloseau contra tusei un amestec de rachiu, ardei iute și apă care, în afară de efectul antiinfecțios, calmează și accesele de tuse.Pentru a prepara această mixtură se mărunțesc 15-20 ardei iuți peste care se toarnă o jumătate de litru de rachiu și se lasă o săptămână la macerat după care se strecoară.Produsul astfel obținut este ținut la întuneric.
Tinctura de ardei iute contra alcoolismului:
Se mărunțesc 2-3 ardei iuți și se amestecă cu 100 ml alcool.Se lasă la macerat 14 zile la temperatura camerei, agitându-se din când în când, după care se filtrează.Se administrează câte 5-10 picături de tinctură de ardei iute la un litru de alcool, de preferință cel mai căutat de persoana alcoolică.După un timp, dacă alcoolicul va coopera, va apărea aversiunea față de băutură.
Una din patru femei suferă de sindrom premenstrual și din păcate manifestările nu sunt deloc plăcute.Retenția de apă, indispoziția, durerea sânilor, indigestia sunt numai câteva din problemele cu care se confruntă femeile lunar, în perioada care precede menstruația.Vă oferim câteva idei și trucuri folositoare pentru a trece cu bine de această perioadă mai puțin plăcută.
Pentru înlăturarea neplăcerilor digestive:
Luați zilnic o linguriță de oțet din rădăcină de ștevie.
O porție de iaurt dimineața va reface flora intestinală și va asigura o bună digestie pe tot parcursul zilei.
Pentru înlăturarea indispoziției generale:
Tinctura din talpa-gâștei este preferată de specialiști datorită efectelor ei binefăcătoare.Ei recomandă utilizarea unei doze obținute din 5-10 picături amestecate cu puțină apă, care se poate repeta de câte ori este nevoie, chiar și de 3-4 ori pe oră până când se obține efectul dorit, fără nici un pericol de supradozare.
Pentru femeile care constant suferă din cauza problemelor premenstruale, este recomandată utilizarea a 20-30 picături din tinctura de talpa-gâștei de două ori pe zi timp de o lună pentru a stabiliza indispozițiile.
Faceți o prioritate din a lua, o dată pe lună, o scurtă pauză, cu o zi înaintea începerii curgerii menstruale, pentru sta singură, în liniște.
Una sau mai multe cești de infuzie de ovăz (partea ierboasă din care se face făina de ovăz) ajută la calmarea nervilor și este și o sursă importantă de minerale.
Pentru a reduce retenția de apă:
Utilizați tinctura din rădăcină de păpădie: 10-20 picături amestecate într-un pahar cu apă se beau seara, înainte de culcare.
Faceți o infuzie puternică de urzici (30 de grame de plantă uscată se pun într-un sfert de litru de apă fierbinte și se lasă până dimineața).Aceasta nu numai că vă ajută la alinarea durerilor, dar va preveni și eventualele episoade de retenție de apă.Specialiștii afirmă ca una sau două cești din această infuzie băute zilnic vor spăla rinichii și glandele suprarenale.
Pentru ușurarea congestiei și sensibilității sânilor:
Utilizarea a 20-30 de picături de tinctură de iarba-gâștei va avea rezultatea minunate.Acest tratament se poate repeta de până la 6 ori pe zi.Această plantă a mai fost utilizată și ca un substitut al ceaiului negru.
Femeile care iau calciu și magneziu din dieta lor (salată, iaurt și alte plante bogate în aceste minerale) suferă mai puțin de acest inconvenient al durerilor de sâni.
Este bine deci să încercați să creșteți aportul de astfel de minerale în dieta dumneavoastră cu ajutorul a 2-3 cești din infuzie de trifoi băute zilnic.
Frunzele mari de varză opărite în aburi până se înmoaie pot fi utilizate, la o temperatură potrivită, ca niște comprese aplicate pe sânii congestionați și dureroși.
Model de terapie cu tărâțe:
Se fierbe un pahar de tărâțe de grâu sau de secară în 2 litri de apă, la foc mic, timp de 30 de minute.Se adaugă 200 gr miere și se fierbe totul încă 5 minute.Se păstrează la rece.Se consumă câte o jumătate de pahar de amestec, de 2 ori pe zi.
Acest amestec tonifică organismul aflat în convalescență.
Fierte în vin, tărâțele ajută la îndepărtarea unor erupții de pe cap.Se vor face spălături zilnice.
Se bea apă de tărâțe, încălzită, care ajută în tratarea unor boli de gât, a laringitelor, faringitelor și tusei.
Furunculii și coșurile pot fi vindecate prin aplicarea de comprese obținute din tărâțe calde, stropite cu oțet.
În cazul afecțiunilor renale este bine să se consume de 3 ori pe zi, înainte de masă, câte o linguriță de tărâțe încinse, amestecate cu aceeași cantitate de miere.
În caz de inflamare a splinei, se va opări un pahar de tărâțe cu puțină apă, aplicându-se calde asupra splinei.Procedura va fi continuată până la însănătoșire.
Se fierb tărâțe de grâu până la obținerea unei paste dense.Se înfășoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinți.Se aplică pe ganglionii limfatici umflați.Se înfășoară cu un șal de lână.Compresa se aplică de 3-4 ori pe zi.Tratamentul se ține 5-6 zile, până la retragerea umflăturilor, tărâțele fiind înlocuite cu altele noi, zilnic.În locul lor poate fi folosit și orez fiert.
Compoziţie chimică: proteine (până la 40%), comparativ cu carnea care are doar 15-20%.
Mai conţine de asemenea toţi aminoacizii esenţiali, lipide, glucide, săruri minerale, enzime, lecitine, rezine, ceruri, vitaminele A, B1, B2, C, D, E, fito-hormoni, lecitină, diastaze, etc.
Proprietăţi farmacologice: aliment complex, mineralizant, antisclerogen, hipocolesterolemiant, menţine constant nivelul lipidelor şi al glucozei în sânge.
Are de 2 ori mai mult calciu ca laptele, conţine magneziu şi alte minerale foarte importante, vindecă o serie de afecţiuni ale menopauzei pentru că are o serie de hormoni.
Este un important anticancerigen.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni osoase cu pierderea masei osoase, cancer în orice fază sau localizare în special la cancerul feminin (sân, ginecologic), constipaţie, creştere, demineralizare, diabet, dismenoree, hipocolesterolemie, lipsa calciului, obezitate, tulburările menopauzei.
Se consumă sub formă de boabe sau făină folosită la orice masă.
Laptele de soia: 150 g boabe se moaie într-un litru de apă timp de 36 de ore.Se separă apoi lichidul de partea mâloasă care se reia pentru o nouă pulverizare şi care se amestecă din nou cu lichidul.Se pritoceşte şi se filtrează.Laptele acesta trebuie consumat în 24 ore.
Soia consumată sub orice formă la fiecare masă este un tratament simplu şi foarte eficient în afecţiunile de mai sus.
Mărul, recunoscut prin compoziția sa chimică unică, este cel mai accesibil și mai ieftin fruct, fiind recunoscut prin calitățile sale tămăduitoare.
În cazul infecțiilor sau al afecțiunilor căilor respiratorii, a disfuncțiilor sistemului nervos, este bine să mănânci mere și să inhalezi aroma acestui fruct.Mărul are un efect revigorant asupra organismului și sporește capacitatea sa de muncă.
Tusea și bronșitele cronice, precum și cele acute pot fi tratate cu fiertură de mere.
Se procedează în felul următor: merele se taie mărunt, apoi se adaugă apă și se lasă să fiarbă la foc încet timp de 10 minute.Lichidul se bea cald, câte 1-2 lingurițe de 8-10 ori pe zi.Dacă bronșita este avansată atunci este indicat ca în fiertura de mere să se adauge o lingură de ulei de floarea soarelui și puțină miere de albine.
În cazul tusei seci sunt recomandate merele coapte.
Se face un amestec în proporție de 1:1:2 de mere date pe răzătoare, o ceapă roșie și o linguriță de miere de albine și se consumă în cazul bronșitelor cronice și al celor acute, însoțite de tuse.Copiilor li se recomandă câte o lingură de 7-8 ori pe zi.
Amestecului din cinci părți de mere, șase de rădăcină de hrean si o parte morcov date mărunt pe răzătoare, i se mai adaugă sare, zahăr și smântână după gust.Se prepară ca o salată și se folosește în cazul unor dereglări de metabolism, precum și în cazul altor boli, dar, în special, în cazul afecțiunilor respiratorii.
Se ia o lingură de praf de coajă de măr, o lingură de semințe de in și 1-2 lingurițe mici de miere, peste care se toarnă 0,3 litri de apă fiartă.Conținutul se fierbe într-un vas închis timp de 10 minute, apoi compoziția se strecoară.Lichidul obținut se bea în cazul îmbolnăvirilor de anghină, amigdalită, laringită la copii și se recomandă în administrarea de 3 ori pe zi cu 5-10 minute înainte de servirea mesei.
Într-un pahar cu apă fiartă și răcită la temperatura camerei se toarnă o lingură de oțet de mere cu care apoi se face gargară la un interval de o oră.După gargară se ia o lingură de oțet de mere.Procedura respectivă este eficientă în cazul guturaiului.O dată cu ameliorarea stării, intervalul se reduce la două, respectiv trei ore.Durata procedurilor este de 5-10 minute.De regulă, după o zi-două, boala cedează.
Frunzele de mere sunt o sursă inepuizabilă de vitamina C.De aceea este indicat să se bea infuzie din frunze de mere în cazul tuturor afecțiunilor căilor respiratorii.
Praful obținut din frunze de măr este bine să fie inclus în mai toate alimentele ca un supliment valoros, fără teama unor efecte nocive asupra organismului.
Infuzia de frunze de măr se prepară în felul următor: se pune într-un vas o lingură de frunze de măr mărunțite peste care se toarnă un pahar de apă colocotită și se ține la bain-marine timp de 15 minute, după care se lasă la răcit timp de 45 de minute.Se beau câte 2 pahare de 3-4 ori pe zi înainte de mese.Gargara cu aceasta infuzie este recomandată în cazul anghinei, laringitei și pentru inhalații nazale, dacă e vorba de guturai.
Denumiri populare: buruiană de bube rele, buruiană de dalac, lăsmuitor, losnicioară de ceas rău, pătlagină de dalac, poama câinelui, umbra nopţii, viţa ovreiului, zârnă.Se aseamănă cu zârna ca efecte, de fapt este din aceiaşi familie.Fructele sunt roşii şi sunt toxice.
Descriere: plantă cu tulpina subţire, agăţătoare, cu cârcei, frunze fără peri, în formă de inimă, întregi la coadă, flori violete, fructe nişte boabe roşii, veninoase.Creşte prin tufişuri, păduri, pe stânci, înfloreşte în iunie-august.
Compoziţie chimică: frunzele şi fructele conţin solanină, acizii dulcamarie, dulcamaretic, saponozide steroidice, vitamina C, săruri minerale, celuloză, puţină glucoză.Se folosesc de la această plantă: fructele, florile, frunzele.
Acţiune farmaceutică: expectorant, laxativă, antimitotică, diaforetică, măreşte secreţiile renale şi biliare.Are o acţiune slab narcotică.Extern ajută la vindecarea unor afecţiuni metabolice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile vezicii urinare, antrax, apă la plămâni, astm, bolile splinei, bronşită, eczeme cronice, furunculoză, gută, impetigo, pneumonie, psoriazis, reumatism, scrofuloză, transpiraţii excesive.
Preparare: se va lua 0,1 g de 3 ori pe zi din praf de plantă uscată, care se va înghiţi cu puţină apă.
Decoct din 1-2 linguriţe de plantă mărunţită care se va fierbe timp de 5 minute în 250 ml apă.Se strecoară şi se va consuma câte o ceaşcă dimineaţa şi una seara.Se poate folosi foarte bine atât la reumatism, cât şi la gută.
Decoct din 2-3 linguriţe la 250 ml apă fiert timp de 5 minute, apoi strecurat.Se foloseşte la afecţiunile pielii, intertrigo, psoriazis, eczeme cronice, furunculoză dar şi în bronşite şi astmă.
Extern se fac comprese şi spălături iar în astm şi bronşită se face gargară fără să se bea.
Tinctură: se va lua câte 15-20 picături de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă.Tinctura se va face din 5o g praf de plantă care se va pune cu 250 ml alcool 70 de grade, timp de 15 zile în care timp se va agita des ţinându-se recipientul la temperatura camerei.Se strecoară apoi şi se poate folosi.Este bine ca această tinctură să se pună într-un recipient de culoare închisă pentru că este sensibil la lumină şi de asemenea se indică să fie ţinut bine închis pentru a nu se evapora.Este preferabil să se ţină la întuneric şi atunci se poate păstra o perioadă de 2 ani.
Lemnul este, fără îndoială, materia nobilă pe care omul o folosește cel mai mult.Îl găsim peste tot în viața noastră cotidiană.Pe toată suprafața globului au trecut secole fără să-i marcheze existența.Fiecare esență de copac oferă caracteristici bine precizate care îi condiționează existența.Lemnul este ușor, rezistent, omogen, elastic.Din el se fac mobilă, scheleți, hârtie, opere de artă.Dar copacul nu ne oferă doar lemnul său.Fructele sale, frunzele sale, scoarța sau seva sunt de asemenea foarte utilizate și conțin în special calități terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri.
Castanul:
În Ardeche, în Corse sau în Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de pâine.De-a lungul secolelor, țăranii utilizau făina de castan pentru a-și face pâine.Bogate în substanțe, frunzele sale dezvoltă o acțiune sedativă asupra organelor respiratorii și pot vindeca bronșitele și reumatismul.Folosită tot ca infuzie, scoarța sa are proprietatea de a scădea temperatura.Castanul prezintă de altfel proprietăți bacteriostatice.
Fagul:
Preferând umbra și umiditatea, fagul desăvârșește o pădure remarcabilă.Din punct de vedere al lemnului, el reprezintă fericirea tâmplarilor.Legenda spune că era lemnul favorit al vrăjitoarelor pentru deplasarea lor pe mătură.Scorța sa netedă și argintie are proprietăți astringente și antiseptice.Foarte eficace pentru dezinfectarea plămânilor, ea se folosește în diferite siropuri.
Pinul:
Mugurii expectoranți sunt utilizați la fabricarea medicamentelor pentru căile respiratorii de mai multe mii de ani.Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor.Extractele din rășini sunt de altfel eficace contra reumatismului, gutei și a bolilor de piele.Hidroterapia se poate lăuda cu meritele conurilor verzi și a acelor care se găsesc ca extracte în numeroase săruri de baie.
Stejarul:
Regele pădurilor este un arbore sacru încă din Antichitate, datorită longevității sale excepționale.Frunzele, ghindele, scorța sunt foarte bogate în substanțe active și au proprietăți astringente și tonice.Se folosește contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor.Pudra de scoarță oprește hemoragiile nazale.În timpul primului război mondial germanii făceau cafea din ghinde pentru o digestie eficientă.
Ulmul:
Este recomandat în vederea folosirii contra afecțiunilor pielii.Frunzele sale au ca efect o remarcabilă putere cicatrizantă și antiinflamatoare.A doua scoarță recoltată primăvara de pe ramurile tinere are calități astringente și se folosește la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei.Este recomandată de asemenea pentru tratarea dermatrozelor și reumatismul.Din păcate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimată.
Salcia:
Nu a trebuit să așteptăm apariția științei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietățile salciei.Salicina conținută de frunzele și scorța sa este precursorul structurii aspirinei de astăzi.Încă din Antichitate se cunoșteau calitățile sale de a reduce febra și durerea.Țăranii făceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern.Mugurii săi au efect sedativ în caz de insomnie.
Mesteacănul:
Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică.În Suedia se produce din aceasta zahăr și vin.În Rusia se prepară bere și un fel de pastă pentru a o amesteca cu caviarul.În anumite provincii franceze se prepară vin spumos asemănător cu șampania.Scoarța sa este febrifugă, diuretică și stimulează digestia.Infuziile din frunze de mesteacăn sunt eficace contra gutei, reumatismului și calculilor renali iar mugurii activează secreția biliară.
Mălinul:
Originar din Orientul Mijlociu, mălinul este recunoscut pentru frunzele sale roșiatice.Dar nici fructele sale nu sunt lipsite de calitate.Nu există un mai bun diuretic ca fructele mălinului.Infuzia este recomandată contra inflamațiilor căilor urinare, gutei și artritei.Cu un gust delicios, fructele de mălin, asemănătoare cireșelor, dar mai micuțe, au avantajul de a fi foarte bogate în vitamina A.Pulpa lor se poate aplica pe față pentru a regenera epidermele obosite.
Frasinul:
Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, căci proprietățile sale terapeutice sunt numeroase.O infuzie de frasin administată persoanelor care suferă de reumatism articular devine un adevărat elixir pentru o viață mai lungă.Ajută în lupta contra gutei și dureroaselor colici renale.Semințele sunt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarța ramurilor este febrifugă.
Teiul:
Cine nu cunoaște ceaiul roșiatic și amărui al teiului? Nu există, în zilele noastre un mai bun depurativ.Îl găsim de altfel concentrat în mai multe medicamente.Efectele sale hipotensive și antispasmatice realizează un excelent remediu contra stresului și oboselii.Bebelușilor prea neliniștiți li se fac chiar băi cu tei datorită acestor proprietăți.Pe timpul iernii, florile sale sunt utile în cazul gripelor și durerilor sciatice.
Kilogramele în plus reprezintă un coșmar al multor femei din societatea actuală.Însă, deși majoritatea dintre acestea privesc problema doar din punct de vedere estetic, s-a demonstrat că supraponderabilitatea stă la baza unor numeroase afecțiuni ale omului modern.Bolile cardio-vasculare, diabetul zaharat insulino independent, litiaza biliară, sunt cele mai frecvente complicații asociate obezității.Dar probabil că puține dintre noi știu că anumite forme de cancer-uterin, mamar, de vezică biliară, de colon și rect apar mai des la obezi.Supraponderabilitatea nu este un moft, decât poate pentru cei care nu s-au confruntat niciodată cu asta.
Regim pentru o săptămână:
Luni: 600 calorii,
Marți: 1000 calorii,
Miercuri: doar legume și fructe,
Joi: 1000 calorii,
Vineri: doar legume și fructe,
Sâmbătă: 600 calorii,
Duminică: 1000 calorii.
Pentru zilele cu 1000 calorii se urmează acest regim:
Dimineața: 200 ml lapte.
Ora 10: o chiflă, (50g) sau o felie de pâine cu brânză de vaci sau carne fiartă slabă (50g).
Ora 12: o cafea neagră cu zaharină.
Prânz:
Felul 1: salată de crudități din 200 g varză sau ridichi, andive, salată verde, castraveți, roșii, ardei gras, cu o linguriță de ulei, lămâie, oțet.Salata poate fi înlocuită cu 1-2 farfurii de supă de legume.
Felul 2: 100 g carne slabă de vacă, pasăre, mânzat, friptă, fiartă sau rasol sau 150 g pește slab fiert sau preparat la cuptor sau 150 g brânză de vaci.
Felul 3: un măr, (100g).
Cina:
Felul 1: 150 g cartofi fierți sau 200 g dovlecei sau fasole verde, cu 2 lingurițe de iaurt.
Felul 2: 100 g carne slabă friptă sau 150 g pește slab.
Felul 3: un măr.
Acest regim înseamnă cca 1000 calorii, 75g proteine, 100g glucide, 35g lipide.
Pentru zilele cu 600 calorii se urmează indicațiile: cca 1,5 l lapte sau 2 pachete de brânză de vaci slabă sau 2 bucăți de carne slabă (150g) sau combinații.
Tarhonul este o plantă puternic parfumată care a fost folosită încă din antichitate ca antidot pentru veninul șerpilor.
Folosit la bucătărie, dar și contra durerilor de dinți sau a tensiunii mari.
În zilele noastre el este folosit în principal la gătit, dar se știe că are proprietăți medicinale importante.
Este foarte important pentru sistemul digestiv: alină crampele stomacale, mărește apetitul și ajută digestiile leneșe.Poate ajuta celor care suferă de balonari, indigestie și sughiț.
Poate fi folosit pentru a regulariza menstruația, ajută la calmarea nervilor și în stările de oboseală.
Tarhonul poate substitui cu succes sarea pentru persoanele care suferă de tensiune arterială mare.
Tarhonul poate, de asemenea, să ajute la creșterea secrețiilor bilei pentru ficat, ajută digestia și accelerează procesul de eliminare a toxinelor din corp.În acest scop puteți folosi ceaiul de tarhon.Pentru acesta luați o cană de apă fiartă și turnați-o peste câteva frunze de tarhon (o lingură de frunze) și lăsați-le să infuzeze 10 minute, după care beți acest ceai.Se recomandă să se bea cel puțin o cană de astfel de ceai pe zi.
Când tarhonul se usucă pentru a fi utilizat în bucătărie, se pierd numeroase caracteristici importante ale uleiului esențial.
Tarhonul uscat se folosește cel mai bine în ceaiuri și la gătit.
Cele mai importante componente ale tarhonului se găsesc în tanin, terpena, arome care prezintă reale calități terapeutice în cazul afecțiunilor stomacului și ficatului.
Copiii care sunt predispuși la paraziți intestinali găsesc în tarhon o armă extrem de valoroasă în lupta împotriva acestora.Ceaiul de tarhon este esențial în înlăturarea acestor paraziți.Luați o cană de apă fierbinte pe care o turnați peste câteva frunze de tarhon și lăsați-le să infuzeze 10 minute, strecurați-le și dați copiilor două căni de ceai, dimineața.Este bine să se bea cel puțin patru căni pe zi, dimineața și seara.
În vederea ameliorării stării generale de sănătate a celor expuși la diverse alergii, este bine ca aceștia să acorde atenție mai multor aspecte, între care alimentația și modul de viață sunt extrem de importante.
Se recomandă să se excludă din alimentație:
Citricele (portocale, mandarine, lămâi etc.).
Nucile, migdalele, arahidele etc.
Peștele și produsele din pește (pește proaspăt și sărat, ciorba de pește, conserve de pește, icrele).
Carnea de pasăre (gâscă, rață, curcan, găină etc.).
Ciocolata și produsele de ciocolată.
Cafeaua.
Afumăturile.
Oțetul, muștarul, maioneza și mirodeniile în general.
Hreanul, ridichile-de-lună și de toamnă.
Zahărul.
Compoturile din mere, prune, coacăze, vișine, fructe uscate.
Pâinea albă.
Regimul permis ar trebui să includă circa 2.800 cal (adica 15 g proteine, 200 g hidrocarbonate, 150 g lipide).
Recomandări pentru cei cu alergie la praful casnic:
Renunțarea la covoare.
Renunțarea pe cât posibil la mobila tapițată (scaune, fotolii).Suprafețele din lemn se întrețin mult mai ușor, în ele nu se îmbibă praful, putând fi șters foarte lesne.
Evitarea rafturilor de cărți neacoperite de geamuri sau uși compacte, cărțile libere acumulează extrem de mult praf.
Așezarea hainelor la locul lor în dulapuri.Hainele aruncate prin casă acumulează mult praf.Obiectele din lână sau blană este bine să se păstreze în compartimente sau geamantane, bine închise, unde praful și moliile nu pot pătrunde.
Evitarea folosirii naftalinei și altor preparate cu miros puternic, înțepător.
Renunțarea la animale, păsări de apartament sau acvarii cu pești.
Eliminarea jucăriilor din pluș și blană, ca și a animalelor și păsărilor împăiate.Pentru copii sunt de preferat jucăriile din plastic sau lemn vopsit, care se pot spăla ușor.
Renunțarea la florile de apartament.
Renunțarea la parfumuri, mai ales sub formă de spray.
Pentru pereții și plafoanele din casă este bine să se prefere vopseaua sau tapetul lavabil, spălate cât mai des.
Perdelele ideale sunt din bumbac sau sintetice și vor fi spălate cel puțin la trei luni.Trebuie să se renunțe la draperii.
Cei ce au instalații de aer condiționat trebuie să spele filtrele cel puțin o dată la două săptămâni.
Ventilatoarele electrice vor fi eliminate.
Fumatul trebuie exclus!
Eliminarea pernelor și pilotelor din puf și pene este obligatorie.Sunt de preferat pernele din burete sau melană.
Lenjeria de pat trebuie să fie din pânză de bumbac sau in.Cuverturile și husele vor fi netede, ușor de spălat.Fără cergi mițoase, pături, plușuri, catifele etc.
Nu trebuie depozitat nimic sub pat.
Zilnic se va șterge praful de pe mobilă și dușumea cu o cârpă umedă, purtând pe față o mască de tifon umedă.
Cel puțin o dată pe săptămână se va aspira întreaga locuință, după care se va spăla bine peste tot.
Cola este nuca unor arbori din familia Stereculiaceae, originari din Africa de Vest şi America de Sud.
Din aceasta se extrage sucul de cafeină, teobromină, etc, ce se foloseşte sub formă de tinctură ca și tonic amar şi stimulent al sistemului nervos.
Extractul fluid de cola conţine 1,2g% alcaloizi totali.
Compoziţie:
Colae semen și alcoholum dilutum.
Acţiune terapeutică; acţiune stimulantă nervoasă centrală apropiată de cea a cafeinei, dar mai slabă.
Starea de excitaţie pe care o provoacă, face să se diminueze senzaţia de oboseală şi somnolenţă prin excitarea centrilor bulbari.
Tonifică circulaţia şi respiraţia.
Indicaţii: stări de oboseală, depresii nervoase.
Mod de administrare: ca atare sau asociat cu alte extracte în poţiuni care se administrează înaintea meselor principale.
Adulţi 1-5 g pe zi, copii de la 3-5 ani până la 0,10 g o dată şi 0,30 g la 24 ore, 6-10 ani- 0,15 g o dată şi 0,50 g la 24 ore.
O dietă foarte specială este cea cu iaurt, pâine prăjită, carne la grătar, pește, salate de fructe, lămâie și foarte multă apă și usturoi.
Meniul unei zile obișnuite este extrem de simplu de preparat:
Dimineața: un iaurt cu fructe și două felii de pâine prăjită.
La ora 13.30: paste cu usturoi și sos de roșii sau carne la grătar cu pâine prăjită sau pește cu lămâie.
Cină: salată de fructe sau iaurt simplu.
Pe parcursul zilei se consumă foarte multă apă, 2-2,5 l.
Sportul este indicat măcar 2-3 zile pe săptămână.
Se pot pierde până la 3 kg pe săptămână.
