Atunci când remediile, mai mult sau mai puțin naturale, au dat greș, ceapa se poate dovedi un ajutor de nădejde.Ea drege gâtul și plămânii, calmează tusea și elimină infecția ca prin farmec.
Bronșita: o ceapă mai mare, tăiată rondele, se fierbe cu un pahar de alcool rafinat pe foc foarte mic, până când spirtul se evaporă complet, iar ceapa se îngălbenește puțin.Se adaugă un borcan de 400 ml de miere de albine, un pachet de unt și 250 g ulei de floarea-soarelui.Se fierb până se obține un sirop puțin legat.Se strecoară, iar ceapa se aruncă.Se adaugă 30-40 de picături de tinctură de propolis luat de la un magazin apicol, când produsul s-a răcit.Se iau trei lingurițe pe zi (copiii) și trei linguri pe zi (adulții).
Dureri de gât: șase linguri de zahăr caramelizat se sting cu o cană de apă.Se fierb timp de zece minute, împreună cu o ceapă mică (necurățată de coajă), o nucă în coajă (spălată și spartă), o linguriță de semințe de chimen și trei frunzulițe de dafin.După cele zece minute se ia de pe foc, se ține vasul acoperit până la răcirea lichidului, care se strecoară, se bagă într-o sticlă și se ține la rece.Se iau o dată pe zi cinci lingurițe, între mese, până când siropul se termină.
Tuse: se iau două cepe întregi, cu tot cu coajă, de mărime medie, se spală și se pun la fiert într-o cană și jumătate de apă, timp de un sfert de oră.Se bea decoctul cât mai cald, îndulcit sau nu, pe stomacul gol și fără alte adaosuri.
Febră: se taie trei-patru cepe mijlocii, foarte mărunt, apoi se bagă în niște șosete de lână și se încalță.Deasupra, se mai pune o pereche de șosete, tot de lână, și se doarme cu ele până dimineața.Picioarele rămân calde până ce febra scade, iar mirosul de ceapă nu se va simți.
Măghiranul:
În magazinele noastre, aceasta minunată plantă se găsește sub formă de condiment (se mai numește și magheran sau majoran), dar puterea sa tămăduitoare deosebită o recomandă în primul rând ca iarbă de leac.
Atunci când simțim că ne dă târcoale răceala, vom bea trei-patru căni de ceai fierbinte de măghiran, preparat foarte simplu: la o ceașcă de apă clocotită se pune o linguriță cu vârf de plantă mărunțită; se lasă să stea un sfert de oră - douăzeci de minute, după care se filtrează.Se bea fierbinte, îndulcit cu una-două lingurițe de miere de albine.
Acest ceai băut fierbinte, câte o cană la jumătate de oră, crește temperatura corpului și ne face să transpirăm, eliminând astfel intens toxine.O explicație pentru uimitoarea putere a acestui ceai de a opri răcelile în faze incipiente este aceea că produce o creștere bruscă a temperaturii corpului (ca într-un acces de febră, dar fără a da dureri de cap ori de mușchi, amețeală).
Este știut că anumite celule imunitare acționează cel mai eficient la temperaturi ale corpului situate in jurul a 38 de grade, aceasta fiind și explicația faptului că facem febră atunci când suntem bolnavi.În plus, dozele repetate de măghiran, luate la intervale mici, produc o stare de relaxare musculară și de bună dispoziție, care sunt un adevărat elixir atunci când vrem sa învingem boala.
Măceșul:
Vitamina C naturală este unul din cele mai eficiente și verificate remedii pentru a rezista la frig și pentru a învinge răceala.Măceșele sunt de departe cea mai importantă sursă de vitamina C, dintre plantele cunoscute.
O porție de o linguriță de măceșe pe zi, atunci când suntem sănătoși și efectuăm efort în limite normale, ori de două-trei lingurițe de pulbere de măceșe atunci când suntem bolnavi ori trebuie să depunem eforturi mari în frig, sunt mult mai eficiente decât orice pastilă vitaminizantă.
Se recomandă măceșele luate în această doză în tratamentul gripei și guturaiului, ca adjuvant în infecțiile bronșice și pulmonare, precum în orice boală care produce febră.
Busuiocul:
Busuiocul trebuie administrat sub formă de ceai fierbinte cu miere.El revitalizează rapid organismul și ne înviorează, ajutându-ne, de asemenea, să stopăm procesul gripal, în orice fază a sa, dar mai ales în faza de debut.
Se bea foarte cald, înghițind lent și lăsându-l să alunece pe gât, abținându-ne să mâncăm în timpul tratamentului.
O doză de șoc constă în șase-șapte căni cu infuzie de busuioc îndulcit cu miere, băute la intervale de 15-30 de minute una de alta.
Ceaiul se prepară prin punerea a una-două tulpini florifere de busuioc la o cană de apă clocotită și lăsarea la infuzat timp de 15 minute; dacă apare febra, se adaugă și una-două lingurițe de mentă, la o cană de ceai.
Leac popular străvechi la romani, hreanul este un medicament natural deosebit de eficient în gripe și în răceli.
Ceva mai blând decât ardeiul iute, este foarte bun și în tratamentul bolilor cronice.De aceea, cei care au sinuzită, bronșită ori rinită cronică pot apela la ajutorul lui din timp, pentru a avea o toamnă și o iarnă lipsite de probleme.
Sinuzita, rinita acută și cronică (nasul înfundat), se vindecă toate fără greș, folosind o rețetă din bătrâni.Se pun pe frunte două-trei linguri de hrean ras, învelite într-o basma.Hreanul se ține 5-30 de minute pe frunte și la rădăcina nasului.Cei cu o piele foarte sensibilă se vor unge în prealabil cu o alifie de gălbenele și vor ține mai puțin cataplasma, altfel pot apărea inflamații serioase.
În tratamentul gripei și al guturaiului, desfundarea nasului este foarte importantă, deoarece dacă respirăm normal, pe nas, sunt evitate complicațiile bronșice și pulmonare.
Ca tratament rapid al sinuzitei, acest leac nu are echivalent, o cură de cinci zile, în care facem această aplicație de două ori pe zi, eliminând rapid această afecțiune.
Bolile pulmonare grave se vindecă foarte bine dacă pe lângă tratamentul clasic, pe care este foarte necesar să nu-l întrerupeți, mai folosiți și următorul remediu: 12 ouă, cu coajă cu tot (atenție să fie spălate foarte bine!), se țin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere), apoi se bat bine, se amestecă cu un kilogram de hrean curățat de coajă și dat pe răzătoare, un litru de țuică naturală tare (pălincă de prune), un kilogram de miere.Daca avem, adăugăm și puțin sirop din muguri de pin sau brad.Amestecul se ține la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se strecoară prin tifon și se ia zilnic câte un păhărel, după mesele principale.Este un tratament bun și pentru vindecarea sechelelor pneumoniei, precum și pentru tuberculoza pulmonară.
Bronșita se tratează eficient cu hrean și miere de albine.Peste trei lingurițe de hrean ras se pun trei linguri de miere, după care se amestecă bine și se lasă un sfert de oră să se întrepătrundă.Se administrează tot acest amestec pe parcursul unei zile.Tratamentul durează minimum trei săptămâni.
Din punctul de vedere al sănătății, această perioadă de trecere spre iarnă este o încercare serioasă, pe care trebuie să știm să o depășim.Aceste luni reprezintă perioada de vârf a guturaiului și răcelilor de tot felul, deoarece organismul este încă în curs de adaptare la sezonul rece, alimentația începe să fie mai săracă, starea de bună dispoziție (care este cel mai bun medicament) este în scădere, iar zilele însorite, urmate de cele friguroase, creează șocuri, în urma cărora sistemul imunitar devine foarte vulnerabil.
Din fericire toamna ne aduce și nenumărate remedii, pentru a lupta eficient cu frigul și cu consecințele sale de tot felul, dintre care răceala este, fără îndoială, pe primul loc.Utilizând farmacia naturii, este foarte posibil să nu mai fie nevoie să apelăm la medicamente, punându-ne la adăpost organismul de capriciile vremii și menținându-ne mereu în formă maximă.
Vă prezentăm în continuare câteva remedii cu beneficii reale:
Ardeiul iute:
Este un prieten de nădejde în timpul perioadelor friguroase.El pune circulația în mișcare, încălzește corpul, distruge rapid germenii infecțioși din zona gâtului, desfundă nasul și ușurează respirația, doar prin simpla lui ingerare.În medicina populară, el este foarte folosit în tratamentul tuturor formelor de răceală, prin răceală înțelegându-se o gamă largă de afecțiuni, de la guturai și bronșită, până la durerile de spate (lombosciatică) produse de statul în frig sau curent.
Iată câteva rețete foarte eficiente cu ardei iute:
Dureri în gât: două linguri de apă clocotită se pun peste un vârf de cuțit de semințe de ardei iute, se lasă 20 de minute, apoi se amestecă cu miere lichidă (3 linguri).Se consumă cu înghițituri mici, lăsând să alunece bine pe gât.Efectele sunt imediate.
Gripa: atunci când boala are ca focar de iradiere gâtul, procesul îmbolnăvirii poate fi stopat dacă se beau două-trei căni de ceai fierbinte de măghiran sau rozmarin în care s-a pus un vârf de cuțit de semințe de ardei iute.
Guturai: ciorbele, supele și sosurile cu ardei iute desfundă imediat nasul, intensifică circulația în zona capului și cresc temperatura corpului.În cazul în care din cauza guturaiului simțiți că nu mai aveți miros, inspirați în dreptul unei despicături făcută cu cuțitul într-un ardei iute.
Sensibilitate la frig: friguroșilor, mai ales în timpul iernii, le este foarte utilă introducerea în alimentație a ardeiului iute.Acesta nu numai că intensifică circulația și crește temperatura corpului, dar are și efecte stimulente asupra sistemului nervos, mărind capacitatea de efort, creând o stare de vioiciune și bună-dispoziție.
Tuse: o linguriță de plămădeală în rachiu de ardei iute pusă într-un pahar de apă și băută cu înghițituri mici oprește pe loc un acces de tuse, anesteziind pur și simplu terminațiile nervoase de la nivelul gâtului.Acest preparat are în plus și un efect antiinfecțios foarte energic la nivelul gâtului.
Plămădeala se face simplu: peste 20-30 ardei iuți bine mărunțiți cu cuțitul se toarnă o jumătate de litru de rachiu; se lasă să stea într-un borcan bine închis, vreme de o săptămână, după care se filtrează și se trage într-o sticlă, care va fi bine înfundată și ținută la întuneric.
Durerile musculare care apar la frig trec imediat dacă se masează foarte ușor locul afectat cu o soluție formată din cinci linguri de ardei mărunțit, jumătate de pahar de oțet și jumătate de pahar de spirt, care au stat șapte zile la macerat.Acest preparat este foarte bun pentru masaj (o dată sau de două ori pe zi) și pentru cei care au extremitățile reci.
Lombosciatică: se iau 9 ardei iuți roșii și două linguri de semințe de ciumăfaie.Se pisează împreună în piuă, apoi se pun într-un ulcior, se adaugă jumătate de litru de rachiu și se lasă 9 zile după care se strecoară.Se face masaj în fiecare seară și în fiecare dimineață.
Termenii de fitness cardiorespirator, exercițiu de aerobic și exercițiu cardiovascular sunt de fapt sinonime.Exercițiile cardiovasculare au numeroase beneficii.Ele includ reglarea tensiunii arteriale, mărirea cantității de colesterol bun (care îndepărtează colesterolul rău din celule), scăderea cantității de colesterol rău, scăderea grăsimii corporale, mărirea densității capilare, scăderea cotelor anxietății, tensiunii și depresiei.
Creșterea în greutate este ceva obișnuit printre femei, mai ales după vârsta de 30 de ani.Trebuie menționat că sporirea în greutate nu este asociată cu menopauza, ci cu vârsta.Multe femei recunosc tendința neplăcută de a se îngrășa cu vreo 10 kg imediat după vârsta de 40 de ani.Însă nu-și dau seama că în același timp ele pierd și din masa musculară.Fiecare kilogram de mușchi pierdut dereglează metabolismul corpului.Antrenamentele permanente pot înlocui această pierdere și reduc la cote normale metabolismul corpului, scutindu-vă de creșterile în greutate.Studiile au demonstrat că menținerea puterii, mărirea flexibilității și rezistenței cardiovasculare diminuează efectele îmbătrânirii.
Antrenați-vă în mod inteligent:
Dovezi științifice arată în mod clar că activitatea fizică moderată ca intensitate conferă beneficii considerabile sănătății organismului uman.De aceea, fiecare persoană adultă ar trebui să realizeze activitate fizică cât mai multe zile pe săptămână.
O viață activă nu înseamnă un program strict controlat, intensiv de exerciții.
În schimb, putem aduce mici schimbări în viața noastră, ce implică mai multă activitate fizică.Aceasta permite reducerea riscurilor bolilor cronice și poate contribui la îmbunătățirea calității vieții.
Exercițiul este, deci, o parte importantă a unui mod de viață sănătos.Corpul este creat să se miște și chiar cere efort fizic.Mulți dintre noi ne dăm seama de aceasta și avem un program activ de fitness.Exercițiile fizice vă ajută să arătați și să vă simțiți foarte bine, vă permit să fiți plini de energie, să creșteți eficiența mentală și să vă bucurați mai mult de viață.Antrenarea flexibilității mărește performanțele fizice.O articulație flexibilă poate accesa o gamă mai largă de mișcări, consumă mai puțină energie și scade foarte mult riscul accidentărilor.
Întinderea îmbunătățește echilibrul muscular și alinierea structurii.Studiile recente arată că flexiile lente, statice, ajută la reducerea senzației de febră musculară după antrenamente.Întinderea statică implică o elongare lentă, treptată și controlată a mușchiului, menținută într-o poziție confortabilă fără a resimți durere timp de 15-30 de secunde.
Întinderile diminuează durerile de spate, facilitând relaxarea musculară.Un mușchi permanent contractat cere mai multă energie pentru desfășurarea activităților.Contractarea mușchilor este determinată de acumularea de toxine și de oboseală.De aceea exercițiile contribuie la detoxifierea organismului și reducerea oboselii.
Stretching-ul mărește aportul de sânge și de nutrienți către articulații, mărind temperatura țesuturilor și dezvoltând elasticitatea corpului.De asemenea, mărește fluidul sinovial al articulațiilor, care reprezintă un lubrefiant ce facilitează transportul nutrienților către cartilajul articular.Aceasta reduce degenerarea aticulațiilor.
Un beneficiu mai puțin cunoscut al exercițiilor de fitness și aerobic este creșterea coordonării neuromusculare.Studiile au demonstrat că viteza vectorului nerv-impuls (adică timpul necesar pentru ca impulsul să ajungă la creier și înapoi) este îmbunătățită prin stretching.Aceasta ajută grupele musculare opuse să lucreze într-un mod sinergic și coordonat.Un antrenament de mărire a flexibilității mai înseamnă și o bucurie.Stretching-ul ajută relaxarea atât a corpului, cât și a minții, dându-vă o stare de bine.
Antrenamentul de forță întărește și conferă o condiție bună a sistemului muscular-scheletic, mărind tonusul și rezistența organismului.Din punct de vedere fiziologic, acest antrenament determină creșterea volumului mușchilor, a puterii și tonusului lor, precum și forța tendoanelor, ligamentelor și oaselor.De asemenea, s-a demonstrat și efectul îmbunătățirii sănătății psihice, amplificând respectul față de sine, încrederea și siguranța în propriile forțe.
Magneziul, element cu acțiune antioxidantă:
Magneziul joacă un rol important în coagularea sângelui.
Este recunoscut pentru acțiunea sa antioxidantă și este necesar pentru o bună digestie și asimilare a hranei.
Îmbunătățește reflexele musculare, ajută la eliminrea oboselii și stimulează memoria.
Necesarul zilnic de magneziu este de circa 5 mg.
Surse naturale:
Magneziul se găsește în legumele de culoare verde, nuci, mazăre, cereale, fructe uscate.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de magneziu generează ataxie (incapacitatea de a coordona mișcările).
Zincul, oligoelementul cel mai util:
Zincul îndeplinește rolul unui adevărat agent de circulație, dirijând desfășurarea proceselor fiziologice și întreținerea sistemelor enzimatice și celulare.
Este esențial pentru sinteza proteinelor.
Exercită un efect de normalizare a activității prostatei și deține un rol important în dezvoltarea organelor de reproducere.
Împreună cu seleniul, zincul este elementul antioxidant cel mai activ.
Necesarul zilnic este de 15 mg, fiind ceva mai mare la femeile ce alăptează.
Surse naturale:
Zincul se găsește în carnea de vită (150 grame carne de vită asigură necesarul zilnic de zinc), alimente de origine marină (stridii în special), drojdie de bere, ouă, germeni de grâu.
Afecțiuni datorate carenței:
Carența de zinc generează hipertrofia prostatei, ateroscleroză, îmbătrânirea precoce (persoanele de peste 60 de ani manifestă carență de zinc, ceea ce nu poate fi decât un prejudiciu).
Seleniul, un oligoelement la modă:
Seleniul și vitamina E acționează sinergetic, fiind recunoscute, împreună cu zincul, pentru acțiunea lor antioxidantă.
Seleniul încetinește îmbătrânirea, mărind rezistența țesuturilor la oxidare, și previne cancerul.
Necesarul zilnic este de 50-100 mcg (fiind mai mare la bărbați și la femeile care alăptează: respectiv 70 mcg și 75 mcg).
Aproape jumătate din cantitatea de seleniu din organismul masculin este concentrată în testicule și în porțiunile de canale seminale adiacente prostatei.
Surse naturale:
Seleniul se găsește în carnea de vită, fasole uscată, pește, ouă, varză.
Suplimentele de seleniu (asociate cu zincul, vitamina E, vitamina C) sunt recomandate în special persoanelor în vârstă, care sunt mai fragile.
Despre oligoelemente puteți găsi informații și în acest articol.
Cromul, oligoelement contra diabetului:
Cromul contribuie, alături de insulină, la metabolizarea zaharurilor, asigurând controlul absorbției glucidelor și secreția insulinei.
El intervine de asemenea în metabolismul lipidelor, având o acțiune favorabilă asupra colesterolului.
Nevoile cotidiane de crom sunt de 100-200 mcg.
Surse naturale:
Cromul se găsește în ficatul de vițel, drojdie de bere, carne de pui, scoici, ulei de porumb.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa cromului constituie un factor potențial de declanșare a diabetului și aterosclerozei.
Fluorul, întăritor al oaselor și dinților:
Fluorul este un veritabil agent protector al oaselor, care scade incidența cariilor dentare.
Necesarul zilnic este de 1,5-3 mg.
Apa este o sursă apreciabilă de fluor, dar conținutul de fluor al apei de la robinet depinde de izvoarele de la care aceasta provine.
Surse naturale:
Fluorul se găsește în apa potabilă fluorurată, în alimentele de origine marină și ceai.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa fluorului generează cariile dentare.
Iodul, oligoelement necesar sintezei hormonilor tiroidieni:
Aproape două treimi din iodul existent în organism este concentrat în tiroidă, iodul fiind un oligoelement de bază în sinteza hormonilor tiroidieni.
Doza zilnică de iod este de circa 150 mcg și de 170-200 mcg pentru gravide.
Surse naturale:
Iodul se găsește în sarea de bucătărie, alimente de proveniență marină, ceapă și vegetale cultivate pe soluri bogate în iod.
Afecțiuni datorate carenței:
Lipsa de iod generează gușa și hipotiroidism.
