Fitoterapia poate fi folosită în tratarea bolnavilor cu forme necomplicate de pancreatită cronică, atunci când boala nu s-a acutizat.De obicei se folosesc plante care stimulează activitatea de regenerare a țesuturilor, care au proprietăți antispasmodice și antiinflamatoare.Cel mai adesea se recomandă un complex de plante (un amestec).
Amestecuri de plante:
În cazul pancreatitelor cronice, ca mijloc de tratament împotriva recidivelor pot fi folosite amestecurile de plante de mai jos:
Se amestecă semințe de mărar, frunze de mentă, câte trei părți, fructe de păducel, flori de siminoc, câte două părți, flori de mușețel, o parte.5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se țin la baie de aburi 30 de minute, apoi se lasă la infuzat o oră, se strecoară și se beau câte 50 de mililitri de trei ori pe zi, după masă.
Un amestec foarte eficient este și următorul: semințe de anason, mătase de porumb, rădăcini de păpădie, frunze de coada-calului, sunătoare, trei-frați-pătați (în părți egale).5 grame din acest amestec se pun într-un pahar de apă fierbinte, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară și se beau câte 200 de mililitri de infuzie de trei ori pe zi, înainte de masă.
Se amestecă semințe de chimen, frunze de urzică (câte trei părți), rădăcini de obligeană și valeriană, frunze de coada-șoricelului (câte o parte).Se pregătește o infuzie după rețeta anterioară și se beau câte 100 de mililitri de trei ori pe zi, la o oră după masă.
După aceeași rețetă se pregătește o infuzie și din următorul amestec: frunze de mentă și urzică (câte două părți), scoarță de crușin (două părți), rădăcini de valeriană și obligeană (câte o parte).Se beau câte 50 de mililitri de infuzie de două ori pe zi, dimineața și seara înainte de masă.În caz de constipație, durata tratamentului este de cinci-șapte zile.
Tot în cazul pancreatitei însoțite de constipație se pregătește o infuzie după aceeași rețetă din următorul amestec: scoarță de crușin (două părți), frunze de trifoi și mentă, rădăcini de păpădie (câte o parte).
Durata folosirii tratamentului pe bază de fitoterapie în cazul pancreatitei cronice poate varia în funcție de particularitățile evoluției bolii la fiecare bolnav în parte: frecvența acutizărilor, forma de pancreatită, gradul de scădere a funcțiilor pancreasului.
În cazul acutizărilor rare (formă recidivantă), fitoterapia poate fi folosită ca un tratament sezonier antirecidivă pe parcursul a două luni, de două ori pe an; în cazul prezenței afecțiunii cronice terapia trebuie să fie permanentă.
Bolnavilor care manifestă semne de scădere a funcțiilor pancreasului le sunt recomandate preparate hormonale și fermenți.
În cazul afecțiunilor pancreasului, în timpul tratamentului este foarte recomandată fitoterapia.
Pancreatita cronică reprezintă un proces inflamator-degenerativ însoțit de formarea unor elemente fibroase în pancreas.
Se disting forme primare de pancreatită și forme secundare.Ultimele sunt însoțite de obicei de inflamarea căilor biliare (colecist cronic, sindromul postcolecist).
La dezvoltarea pancreatitei contribuie consumul de alcool, insuficiența albuminelor în regimul alimentar, tulburări ale circulației sangvine, boli cronice ale ficatului și stomacului.
Prin luarea în considerație a manifestărilor clinice, se disting pancreatita cronică recidivantă (la acești bolnavi se obseră clar faze de acutizare și remisie a bolii); pancreatită însoțită de dureri; pancreatită cronică pseudotumorală cu semne de colestază; variantele sclerotică și latentă.
În cazul pancreatitei, sunt tulburate funcțiile pancreasului: în cazul tipului hipersecretor și hiposecretor și al diabetului zaharat.
Manifestările clinice ale pancreatitei sunt diverse:
Este caracteristică durerea în partea superioară a stomacului și în zona de sub coasta stângă, fenomene de dispepsie, diaree, slăbiciune.
Se schimbă de asemenea nivelul fermenților (tripsina, amilazele, lipazele) în conținutul duodenului și în sânge.
Pentru stabilirea diagnosticului de pancreatită cronică o importanță deosebită au datele oferite de analiza coprologică (amiloreea, creatoreea, steatoreea), evidențierea hiperglicemiei sau toleranța scăzută la glucoză, rezultatele analizelor cu raze roentgen, ecografiile.
Evoluția pancreatitei cronice este complicată adesea de icter și hemoragii gastro-intestinale.
În cazul tratării bolnavilor cu pancreatită acută, un rol deosebit îi revine regimului alimentar, iar în cazul acutizării, mijloacelor antiferment.
Cu rol de substitut sunt recomandate și preparatele pe bază de fermenți.
Se recomandă ca masa să fie luată mereu la aceeași oră.De aceea, trebuie să alegem o oră potrivită cu care să ne obișnuim.
Astfel, ora de masă va crea un reflex în organism.
Acesta se va obișnui cu ora de masă și se va pregăti în vederea primirii alimentelor.
Durata unei mese este bine să fie de circa 30 minute.
Cu 15 minute înainte de masă este bine să știm meniul.
Este recomandat să se mănânce în liniște, mestecând atent, nu să se înghită hrană bucăți.
Mai bine să rămână mâncarea neterminată decât să mâncam în viteză, fără să mestecăm.
Despre mâncare, hrană, alimente și problemele tractului digestiv, puteți citi aici.
Locul în care mâncam este bine să fie liniștit, confortabil.
Cel mai bine este să mâncam acasă, în familie (sau, când nu se poate să luăm masa în cercul celor apropiați, este mai bine ca fiecare să mănânce de unul singur).
Ambianța plăcută poate fi completată de o muzică lentă, o floare și o lumânare aprinsă pe masă.
La masă este bine să purtăm haine mai largi și comode, iar în picioare papuci de casă, cât mai ușori și moi.Este bine să se evite materialele sintetice.
Nu trebuie să ne așezăm stresați, cu proastă dispoziție, cu nervi sau certându-ne.
Astfel, mâncând ceea ce trebuie, cum trebuie și când trebuie, organismul va avea un metabolism sănătos, întârziind cât mai mult îmbătrânirea și, desigur, prelungind viața.
Mijlocul cel mai potrivit spre a ne menține sănătatea și a ne prelungi viața este o alimentație corectă.
În vremurile vechi (în epoca primitivă și apoi chiar în antichitate), oamenii nu știau ce este rafinamentul culinar.
La început, oamenii primitivi se mulțumeau cu câte o rădăcină, câteva fructe, mai târziu cu o bucățică de carne (crudă sau friptă).Evoluând, omul a ajuns la anumite diferențieri.
Anticii știau că un filosof nu trebuie să mănânce la fel ca un cioban, un oștean sau un muncitor cu brațele.Regimul era diferențiat, după efortul și specificul muncii.Filosoful se hrănea cu fructe, pâine, ierburi aromate, vin sau mied și esențe de plante de leac.Aceste mâncăruri simple făceau conștiința să fie limpede și curată, iar sufletul se desfăta cu discuții elevate.Ciobanul avea o anume hrană: brânză de oaie, pâine aromată și un vin ușor de struguri, abia fermentat (un fel de tulburel).Cu asemenea mâncăruri, defel pretențioase, organismul devenea rezistent la efort fizic, cu rezerve de forță, atât de necesare în viața aspră de pastor.Soldatul sau un muncitor cu brațele (țăran, meșteșugar) prefera să mănânce, în primul rând, un fel de pasat din cereale, plăcinte fel de fel, pâine, brânză sărată sau dulce, miere.Carnea era consumată mai rar, doar la ocazii speciale.Anticii considerau că sângele din carne și felul cum se procura ea (prin uciderea unei ființe vii, animal, pasăre) fac ca acest fel de mâncăruri să dea un plus de agresivitate, sau dimpotrivă, de apatie și subordonare voinței altora.Carnea în exces era considerată cauza pentru care cei ce o mâncau nu puteau gândi limpede, independent.
Putem mânca tot ce ne place, dar nu trebuie să amestecăm, de-a valma, proteine și hidrocarbonate.Dacă aceste alimente ajung simultan în stomac, se produc niște fenomene nedorite: o categorie de alimente are nevoie de mediu acid pentru a fi digerată, cealaltă, dimpotrivă, de unul alcalin.De aici apar reacții de neutralizare, din care rezultă stagnarea alimentelor în stomac și intestin, fermentația și chiar putrezirea lor.Toxinele rezultate otrăvesc organismul și apar boli, care mai de care mai grave: gastrite, colite, dar și obezitate, diabet etc.
La acestea se adaugă bolile tractului digestiv, deoarece, pe lângă combinațiile alimentare, organismul este afectat și de viteza cu care ajung alimentele în stomac.
Iar omul modern, foarte grăbit, azvârle mâncarea în stomac pe nemestecate, ceea ce este o bombă cu efect distrugător.
Despre spirulină și o parte din beneficiile ei am scris și acest articol, iar astăzi vă vom dezvălui și alte proprietăți ale ei.
Spirulina normalizează schimburile de substanțe la nivel celular, restabilește legăturile intercelulare slăbite (creând o elasticitate celulară remarcabilă) și stopează hemoragiile celulare, în cazul fracturilor celulare, venind în ajutorul persoanelor cu fragilitate vasculară, predispuse accidentelor vasculare.
Stimulează anabolismul proteic, având capacitatea de a descompune alimentele din tractul digestiv până la fragmente netoxice, ajutând organismul să distrugă toți compușii chimici nocivi, mai ales conservanții.
Stimulează metabolismul general.
Are acțiune antioxidantă, adică păstrează vitaminele în formă inițială până când ele ajung la celule.
Stimulează producția de corticoizi în special a insulinei, având astfel acțiune antidiabetică, dar și a hormonilor tiroidieni și a adrenalinei.
Crește capacitatea de apărare a organismului față de infecții.
Are rol antitoxic, prin facilitarea eliminării particulelor de metale grele.
Previne scăderea numărului de leucocite după radiografii.Se știe că radiografiile sunt absolut necesare într-o investigație medicală, dar că nu este indicat să se facă mai mult de trei pe an.Utilizarea Spirulinei permite efectuarea a până la 25 de examene radiologice pe an, fără ca acestea să aibă un efect nociv asupra organismului.
Crește cantitatea de hemoglobină și numărul de eritrocite (celulele albe care apără organismul).
Are efecte benefice în afecțiunile oculare.
Stimulează organele sexuale, având efect benefic în spermatogeneză și în ovulație.
Stimulează lactația tinerelor mame, atât cantitativ, cât și calitativ.
Combate impotența și frigiditatea, prin reglarea funcțiilor organelor sexuale.
Controlează senzația de foame și pofta de mâncare, fiind recomandată în curele de slăbire.Într-un gram de extract de Spirulină se găsesc toate substanțele pe care în mod normal organismul le asimilează după o masă bună.
Ajută procesul de digestie, prin faptul că toți fermenții naturali necesari digestiei se dezvoltă foarte rapid în tubul digestiv.
Are rol hepatoprotector, fiind comparabilă cu cele mai bune medicamente hepatoprotectoare obținute pe bază de anghinare.
De-a lungul timpului, această algă albastră a constituit hrana de bază pentru civilizațiile maya și aztecă, ba chiar și pentru faraonii Egiptului antic.
Azi, Spirulina e cunoscută și folosită în toată lumea, cu rezultate de excepție în întărirea sistemului imunitar și energizarea organismului.
Într-o lume atat de poluată și de amenințată ecologic ca cea în care trăim, Spirulina a devenit o componentă a vieții.Superconcentrat natural de excepție, Spirulina este o minune a naturii.
Spirulina, fără a fi un leac universal, poate fi folosită cu succes în tratarea unei multitudini de boli: hepatite cronice, ciroze hepatice, gastrite, ulcere gastroduodenale, distrofii, diabet zaharat de tip II, insuficiență renală, obezitate, anemii, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, distonii neurovegetative, suprasolicitare nervoasă, efort intelectual susținut (pentru studenți, elevi și oameni cu activitate intelectuală intensă), carență de calciu și magneziu (fiind cea mai bună sursă de Ca și Mg organice asimilabile), creșterea lactației, impotență, frigiditate, glaucom și cataractă, retinopatii, încetinirea procesului de îmbătrânire, profilaxia infecțiilor microbiene și virale, profilaxia bolilor maligne, radioprotecție, creșterea performanțelor sportive.
Spirulina este recomandată și în toate formele de infecții virale și microbiene.Specialiștii susțin că un organism întreținut cu o doză mică de Spirulină este imposibil să fie atacat de formele virale și microbiene.
Spirulina nu face altceva decât să inducă normalitatea funcțiilor organice.
Nu creează dependență.Ea crește capacitatea de efort prin creșterea vitalității organelor și a funcțiilor sale.Spirulina nu este, în nici un caz, un drog.
Spirulina nu este o noutate, nici macar în țara noastră.
Spirulina are o compoziție chimică complexă, în care se regăsesc toate vitaminele, atât din regnul vegetal, cât și din regnul animal, aceasta fiind o particularitate deosebită a Spirulinei, ea comportându-se atât ca plantă, cât și ca animal.
Conține ioni și săruri minerale necesare organismului uman: magneziu, mangan, zinc, potasiu, în cantități strict necesare vieții.
Se consideră că Spirulina este un micromodel de dezvoltare perfectă a funcțiilor organismului uman.
Aminoacizii Spirulinei sunt sub forme incluse ale ARN-ului și ADN-ului specifice omului.
Prin compoziția sa, Spirulina nu este un medicament adresat unei boli anume, ci este un produs care conține tot ceea ce-i este necesar organismului uman pentru a-i stimula concomitent toate funcțiile, normalizându-le.Deci Spirulina determină intrarea în normalitate a tuturor sistemelor complexe ale organismului: sistemul nervos, sistemul circulator etc.
Spirulina este în primul rând un produs care se poate consuma profilactic.
În special la copii, Spirulina dezvoltă funcțiile organismului, determinând creșterea organelor interne.Chiar și coeficientul de inteligență al copiilor este stimulat, acesta crescând cu 30-60%.
Este o dietă foarte simplă și aveți mai jos trei variante de meniu pentru mesele de peste zi.
Varianta 1:
Micul dejun: 2 felii de pâine prăjită cu unt degresat, o cană suc de legume, o banană, ceai verde sau ceai de plante.
Prânz: 180 grame friptură de vită slabă, salată de spanac, un măr sau o cană de ananas, apă plată sau ceai de plante.
Gustare: Felii de morcovi, țelină sau fructe, ceai verde sau ceai de plante.
Cină: Anghinare opărită cu suc de lămâie, un cartof dulce, fructe proaspete amestecate: kiwi, struguri, piersici, apă sau ceai de plante.
Varianta 2:
Micul dejun: 2 felii de pâine cu unt sau miere, un ou fiert, o cană suc de ananas, ceai verde sau ceai de plante.
Prânz: Salată de pui: felii de piept de pui, maioneză vegetală, legume, o felie de pâine de secară, 2 prune proaspete sau uscate, apă sau ceai.
Gustare: Semințe de dovleac, nuci, smochine, curmale sau prune uscate.
Cină: Pește la grătar, salată de fasole verde cu suc de lămâie, ceai verde sau ceai de plante.
Varianta 3:
Micul dejun: Orez expandat cu lapte de soia, un ou fiert, o cană suc de ananas, ceai verde sau ceai de plante.
Prânz: 120-180 grame pateu, salată de verdețuri asortată: lăptuci, pătrunjel, ceapă roșie, castravete, morcovi, apă sau ceai de plante.
Gustare: Felii de legume, morcovi, țelină, apă sau ceai de plante.
Cină: Pește la grătar cu legume prăjite, orez brun cu puțin unt, ceai de plante.
