Originar din America Centrală și de Sud, ardeiul iute este cultivat acum în întreaga lume.Primele consemnări ale acestei plante într-un document au aparut în 1493, o dată cu călătoriile lui Columb.În scurt timp ardeiul iute a ajuns să fie cunoscut ca mirodenie în întreaga lume.
După ghimbir, ardeiul este foarte căutat pentru digestie, dar gătit poate crea, alături de alimentele condimentate, arsuri, iritații ale sistemului digetiv sau chiar ulcere.În medicină, cel mai utilizat este ardeiul din varietatea cayenne.Ardeiul iute conține capsaicină, care are proprietatea de a reduce durerile și inflamațiile.
Pudra de ardei iute uscat se presupune că are cele mai mari proprietăți vindecătoare. Uscând ardeiul iute se pare că acizii care cauzează efectele negative sunt eliminați.
În afara utilizărilor lui în bucătărie, ardeiul iute mai este cunoscut și ca plantă decorativă și nu în ultimul rând pentru proprietățile lui vindecătoare.
Dureri de rinichi:
Există varietăți de ardei iute care au proprietăți laxative și diuretice, favorizând eliminarea nisipului, fiind totodată un calmant al durerilor de rinichi și vezică.Intern, în doze mici, poate fi folosit ca stimulent al secrețiilor stomacale.
Utilizările externe ale pudrei de ardei iute:
Sub formă de pudră, ardeiul iute poate fi utilizat și extern pentru videcarea rănilor.Aplicând o fășie subțire din această pudră pe zona afectată, ea va curăța rana făcându-și imediat efectul.
O altă utilizare externă a ardeiului iute este în cazul congestiei sinusurilor.Adăugați puțin ardei iute într-un pahar cu apă și trageți încet pe nas pe fiecare nară în parte.Astfel vă puteți elibera de congestie și veți scăpa de infecție.Nasul înfundat se mai poate desfunda dacă inspirați în dreptul unui ardei iute tăiat.
Această plantă este cunoscută pentru vindecarea infecțiilor apărute la nivelul gingiilor, eliminând durerile și abcesele.Puneți pe periuța de dinți puțină pudră de ardei iute și spălați-vă așa cum procedați de obicei.Această operație este benefică pentru gingii, iar dacă faceți gargară cu o soluție de ardei iute, aceasta este foarte benefică în cazul durerilor de gât.
Medicina populară consemnează și utilizarea ardeiul iute contra durerilor de urechi la copii.
Masaj:
Ardeiul iute este un revulsiv puternic și este utilizat extern sub formă de tinctură în frecții.Cei care suferă de pe urma extremităților reci pot încerca un masaj al acestor zone cu o tinctură din ardei iute.
Sfaturi din medicina chinezească:
Medicina chinezească ne spune că dacă poftiți la mâncăruri condimentate este un semn că suferiți de afecțiuni pulmonare.Acest lucru se poate explica având în vedere deficitul de oxigen din țesuturi indus de reducerea capacității funcționale a plămânilor bolnavi.Condimentele iuți activează circulația sangvină și, drept urmare, aportul de oxigen.Poate fi vorba și de o insuficiență cardiacă, pentru a căror ameliorare organismul solicită aceste produse.
Ardeiul iute este un stimulent, antiseptic care conține o mare cantitate de vitamina C și beta-caroten.El poate regulariza curgerea sângelui, întărește inima, arterele și nervii.Dacă vreodată simțiți cum se apropie gripa, consumați puțin ardei iute pentru a îndepărta simptomele neplăcute.Proprietățile curative ale ardeiului vor stimula circulația care vă va ajuta să transpirați.
Rețete pentru sezonul rece:
Acum, când perioada rece tocmai a început și o dată cu ea și sezonul răcelilor și gripelor, ardeiul iute poate fi un aliat de nădejde.
Consumând în timpul mesei o mică doză de ardei iute, acesta va pune sângele în mișcare încălzind corpul, va distruge germenii infecțioși și va desfunda nasul înfundat, ușurând respirația.
Tot datorită acestor proprietăți, celor care în anotimpul rece suferă de frig și doresc să-și mărească temperatura corpului le este recomandat să consume ardei iute.
O jumătate de ardei iute pe zi are și efecte stimulente asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziție.
În tratarea diverselor răceli ce implicau dureri de gât, guturai, tuse, dar și pentru durerile de spate, bunicii noștri foloseau diverse mixturi din ardei iute.
Contra durerilor de gât, se pune o jumătate de linguriță de semințe de ardei iute în două linguri de apă fiartă, se lasă un sfert de oră și apoi se amestecă cu puțină miere.Mixtura astfel realizată se consumă încet, cu înghițituri mici.
Ceaiul de măghiran sau rozmarin utilizat contra durerilor de gât are un efect imediat dacă se adaugă și un vârf de linguriță de semințe de ardei iute.
Tot bunicile noastre foloseau contra tusei un amestec de rachiu, ardei iute și apă care, în afară de efectul antiinfecțios, calmează și accesele de tuse.Pentru a prepara această mixtură se mărunțesc 15-20 ardei iuți peste care se toarnă o jumătate de litru de rachiu și se lasă o săptămână la macerat după care se strecoară.Produsul astfel obținut este ținut la întuneric.
Tinctura de ardei iute contra alcoolismului:
Se mărunțesc 2-3 ardei iuți și se amestecă cu 100 ml alcool.Se lasă la macerat 14 zile la temperatura camerei, agitându-se din când în când, după care se filtrează.Se administrează câte 5-10 picături de tinctură de ardei iute la un litru de alcool, de preferință cel mai căutat de persoana alcoolică.După un timp, dacă alcoolicul va coopera, va apărea aversiunea față de băutură.
Una din patru femei suferă de sindrom premenstrual și din păcate manifestările nu sunt deloc plăcute.Retenția de apă, indispoziția, durerea sânilor, indigestia sunt numai câteva din problemele cu care se confruntă femeile lunar, în perioada care precede menstruația.Vă oferim câteva idei și trucuri folositoare pentru a trece cu bine de această perioadă mai puțin plăcută.
Pentru înlăturarea neplăcerilor digestive:
Luați zilnic o linguriță de oțet din rădăcină de ștevie.
O porție de iaurt dimineața va reface flora intestinală și va asigura o bună digestie pe tot parcursul zilei.
Pentru înlăturarea indispoziției generale:
Tinctura din talpa-gâștei este preferată de specialiști datorită efectelor ei binefăcătoare.Ei recomandă utilizarea unei doze obținute din 5-10 picături amestecate cu puțină apă, care se poate repeta de câte ori este nevoie, chiar și de 3-4 ori pe oră până când se obține efectul dorit, fără nici un pericol de supradozare.
Pentru femeile care constant suferă din cauza problemelor premenstruale, este recomandată utilizarea a 20-30 picături din tinctura de talpa-gâștei de două ori pe zi timp de o lună pentru a stabiliza indispozițiile.
Faceți o prioritate din a lua, o dată pe lună, o scurtă pauză, cu o zi înaintea începerii curgerii menstruale, pentru sta singură, în liniște.
Una sau mai multe cești de infuzie de ovăz (partea ierboasă din care se face făina de ovăz) ajută la calmarea nervilor și este și o sursă importantă de minerale.
Pentru a reduce retenția de apă:
Utilizați tinctura din rădăcină de păpădie: 10-20 picături amestecate într-un pahar cu apă se beau seara, înainte de culcare.
Faceți o infuzie puternică de urzici (30 de grame de plantă uscată se pun într-un sfert de litru de apă fierbinte și se lasă până dimineața).Aceasta nu numai că vă ajută la alinarea durerilor, dar va preveni și eventualele episoade de retenție de apă.Specialiștii afirmă ca una sau două cești din această infuzie băute zilnic vor spăla rinichii și glandele suprarenale.
Pentru ușurarea congestiei și sensibilității sânilor:
Utilizarea a 20-30 de picături de tinctură de iarba-gâștei va avea rezultatea minunate.Acest tratament se poate repeta de până la 6 ori pe zi.Această plantă a mai fost utilizată și ca un substitut al ceaiului negru.
Femeile care iau calciu și magneziu din dieta lor (salată, iaurt și alte plante bogate în aceste minerale) suferă mai puțin de acest inconvenient al durerilor de sâni.
Este bine deci să încercați să creșteți aportul de astfel de minerale în dieta dumneavoastră cu ajutorul a 2-3 cești din infuzie de trifoi băute zilnic.
Frunzele mari de varză opărite în aburi până se înmoaie pot fi utilizate, la o temperatură potrivită, ca niște comprese aplicate pe sânii congestionați și dureroși.
Model de terapie cu tărâțe:
Se fierbe un pahar de tărâțe de grâu sau de secară în 2 litri de apă, la foc mic, timp de 30 de minute.Se adaugă 200 gr miere și se fierbe totul încă 5 minute.Se păstrează la rece.Se consumă câte o jumătate de pahar de amestec, de 2 ori pe zi.
Acest amestec tonifică organismul aflat în convalescență.
Fierte în vin, tărâțele ajută la îndepărtarea unor erupții de pe cap.Se vor face spălături zilnice.
Se bea apă de tărâțe, încălzită, care ajută în tratarea unor boli de gât, a laringitelor, faringitelor și tusei.
Furunculii și coșurile pot fi vindecate prin aplicarea de comprese obținute din tărâțe calde, stropite cu oțet.
În cazul afecțiunilor renale este bine să se consume de 3 ori pe zi, înainte de masă, câte o linguriță de tărâțe încinse, amestecate cu aceeași cantitate de miere.
În caz de inflamare a splinei, se va opări un pahar de tărâțe cu puțină apă, aplicându-se calde asupra splinei.Procedura va fi continuată până la însănătoșire.
Se fierb tărâțe de grâu până la obținerea unei paste dense.Se înfășoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinți.Se aplică pe ganglionii limfatici umflați.Se înfășoară cu un șal de lână.Compresa se aplică de 3-4 ori pe zi.Tratamentul se ține 5-6 zile, până la retragerea umflăturilor, tărâțele fiind înlocuite cu altele noi, zilnic.În locul lor poate fi folosit și orez fiert.
Compoziţie chimică: proteine (până la 40%), comparativ cu carnea care are doar 15-20%.
Mai conţine de asemenea toţi aminoacizii esenţiali, lipide, glucide, săruri minerale, enzime, lecitine, rezine, ceruri, vitaminele A, B1, B2, C, D, E, fito-hormoni, lecitină, diastaze, etc.
Proprietăţi farmacologice: aliment complex, mineralizant, antisclerogen, hipocolesterolemiant, menţine constant nivelul lipidelor şi al glucozei în sânge.
Are de 2 ori mai mult calciu ca laptele, conţine magneziu şi alte minerale foarte importante, vindecă o serie de afecţiuni ale menopauzei pentru că are o serie de hormoni.
Este un important anticancerigen.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni osoase cu pierderea masei osoase, cancer în orice fază sau localizare în special la cancerul feminin (sân, ginecologic), constipaţie, creştere, demineralizare, diabet, dismenoree, hipocolesterolemie, lipsa calciului, obezitate, tulburările menopauzei.
Se consumă sub formă de boabe sau făină folosită la orice masă.
Laptele de soia: 150 g boabe se moaie într-un litru de apă timp de 36 de ore.Se separă apoi lichidul de partea mâloasă care se reia pentru o nouă pulverizare şi care se amestecă din nou cu lichidul.Se pritoceşte şi se filtrează.Laptele acesta trebuie consumat în 24 ore.
Soia consumată sub orice formă la fiecare masă este un tratament simplu şi foarte eficient în afecţiunile de mai sus.
Mărul, recunoscut prin compoziția sa chimică unică, este cel mai accesibil și mai ieftin fruct, fiind recunoscut prin calitățile sale tămăduitoare.
În cazul infecțiilor sau al afecțiunilor căilor respiratorii, a disfuncțiilor sistemului nervos, este bine să mănânci mere și să inhalezi aroma acestui fruct.Mărul are un efect revigorant asupra organismului și sporește capacitatea sa de muncă.
Tusea și bronșitele cronice, precum și cele acute pot fi tratate cu fiertură de mere.
Se procedează în felul următor: merele se taie mărunt, apoi se adaugă apă și se lasă să fiarbă la foc încet timp de 10 minute.Lichidul se bea cald, câte 1-2 lingurițe de 8-10 ori pe zi.Dacă bronșita este avansată atunci este indicat ca în fiertura de mere să se adauge o lingură de ulei de floarea soarelui și puțină miere de albine.
În cazul tusei seci sunt recomandate merele coapte.
Se face un amestec în proporție de 1:1:2 de mere date pe răzătoare, o ceapă roșie și o linguriță de miere de albine și se consumă în cazul bronșitelor cronice și al celor acute, însoțite de tuse.Copiilor li se recomandă câte o lingură de 7-8 ori pe zi.
Amestecului din cinci părți de mere, șase de rădăcină de hrean si o parte morcov date mărunt pe răzătoare, i se mai adaugă sare, zahăr și smântână după gust.Se prepară ca o salată și se folosește în cazul unor dereglări de metabolism, precum și în cazul altor boli, dar, în special, în cazul afecțiunilor respiratorii.
Se ia o lingură de praf de coajă de măr, o lingură de semințe de in și 1-2 lingurițe mici de miere, peste care se toarnă 0,3 litri de apă fiartă.Conținutul se fierbe într-un vas închis timp de 10 minute, apoi compoziția se strecoară.Lichidul obținut se bea în cazul îmbolnăvirilor de anghină, amigdalită, laringită la copii și se recomandă în administrarea de 3 ori pe zi cu 5-10 minute înainte de servirea mesei.
Într-un pahar cu apă fiartă și răcită la temperatura camerei se toarnă o lingură de oțet de mere cu care apoi se face gargară la un interval de o oră.După gargară se ia o lingură de oțet de mere.Procedura respectivă este eficientă în cazul guturaiului.O dată cu ameliorarea stării, intervalul se reduce la două, respectiv trei ore.Durata procedurilor este de 5-10 minute.De regulă, după o zi-două, boala cedează.
Frunzele de mere sunt o sursă inepuizabilă de vitamina C.De aceea este indicat să se bea infuzie din frunze de mere în cazul tuturor afecțiunilor căilor respiratorii.
Praful obținut din frunze de măr este bine să fie inclus în mai toate alimentele ca un supliment valoros, fără teama unor efecte nocive asupra organismului.
Infuzia de frunze de măr se prepară în felul următor: se pune într-un vas o lingură de frunze de măr mărunțite peste care se toarnă un pahar de apă colocotită și se ține la bain-marine timp de 15 minute, după care se lasă la răcit timp de 45 de minute.Se beau câte 2 pahare de 3-4 ori pe zi înainte de mese.Gargara cu aceasta infuzie este recomandată în cazul anghinei, laringitei și pentru inhalații nazale, dacă e vorba de guturai.
Denumiri populare: buruiană de bube rele, buruiană de dalac, lăsmuitor, losnicioară de ceas rău, pătlagină de dalac, poama câinelui, umbra nopţii, viţa ovreiului, zârnă.Se aseamănă cu zârna ca efecte, de fapt este din aceiaşi familie.Fructele sunt roşii şi sunt toxice.
Descriere: plantă cu tulpina subţire, agăţătoare, cu cârcei, frunze fără peri, în formă de inimă, întregi la coadă, flori violete, fructe nişte boabe roşii, veninoase.Creşte prin tufişuri, păduri, pe stânci, înfloreşte în iunie-august.
Compoziţie chimică: frunzele şi fructele conţin solanină, acizii dulcamarie, dulcamaretic, saponozide steroidice, vitamina C, săruri minerale, celuloză, puţină glucoză.Se folosesc de la această plantă: fructele, florile, frunzele.
Acţiune farmaceutică: expectorant, laxativă, antimitotică, diaforetică, măreşte secreţiile renale şi biliare.Are o acţiune slab narcotică.Extern ajută la vindecarea unor afecţiuni metabolice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile vezicii urinare, antrax, apă la plămâni, astm, bolile splinei, bronşită, eczeme cronice, furunculoză, gută, impetigo, pneumonie, psoriazis, reumatism, scrofuloză, transpiraţii excesive.
Preparare: se va lua 0,1 g de 3 ori pe zi din praf de plantă uscată, care se va înghiţi cu puţină apă.
Decoct din 1-2 linguriţe de plantă mărunţită care se va fierbe timp de 5 minute în 250 ml apă.Se strecoară şi se va consuma câte o ceaşcă dimineaţa şi una seara.Se poate folosi foarte bine atât la reumatism, cât şi la gută.
Decoct din 2-3 linguriţe la 250 ml apă fiert timp de 5 minute, apoi strecurat.Se foloseşte la afecţiunile pielii, intertrigo, psoriazis, eczeme cronice, furunculoză dar şi în bronşite şi astmă.
Extern se fac comprese şi spălături iar în astm şi bronşită se face gargară fără să se bea.
Tinctură: se va lua câte 15-20 picături de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă.Tinctura se va face din 5o g praf de plantă care se va pune cu 250 ml alcool 70 de grade, timp de 15 zile în care timp se va agita des ţinându-se recipientul la temperatura camerei.Se strecoară apoi şi se poate folosi.Este bine ca această tinctură să se pună într-un recipient de culoare închisă pentru că este sensibil la lumină şi de asemenea se indică să fie ţinut bine închis pentru a nu se evapora.Este preferabil să se ţină la întuneric şi atunci se poate păstra o perioadă de 2 ani.
Lemnul este, fără îndoială, materia nobilă pe care omul o folosește cel mai mult.Îl găsim peste tot în viața noastră cotidiană.Pe toată suprafața globului au trecut secole fără să-i marcheze existența.Fiecare esență de copac oferă caracteristici bine precizate care îi condiționează existența.Lemnul este ușor, rezistent, omogen, elastic.Din el se fac mobilă, scheleți, hârtie, opere de artă.Dar copacul nu ne oferă doar lemnul său.Fructele sale, frunzele sale, scoarța sau seva sunt de asemenea foarte utilizate și conțin în special calități terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri.
Castanul:
În Ardeche, în Corse sau în Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele de arborele de pâine.De-a lungul secolelor, țăranii utilizau făina de castan pentru a-și face pâine.Bogate în substanțe, frunzele sale dezvoltă o acțiune sedativă asupra organelor respiratorii și pot vindeca bronșitele și reumatismul.Folosită tot ca infuzie, scoarța sa are proprietatea de a scădea temperatura.Castanul prezintă de altfel proprietăți bacteriostatice.
Fagul:
Preferând umbra și umiditatea, fagul desăvârșește o pădure remarcabilă.Din punct de vedere al lemnului, el reprezintă fericirea tâmplarilor.Legenda spune că era lemnul favorit al vrăjitoarelor pentru deplasarea lor pe mătură.Scorța sa netedă și argintie are proprietăți astringente și antiseptice.Foarte eficace pentru dezinfectarea plămânilor, ea se folosește în diferite siropuri.
Pinul:
Mugurii expectoranți sunt utilizați la fabricarea medicamentelor pentru căile respiratorii de mai multe mii de ani.Pe timpul faraonilor, medicii egipteni foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor.Extractele din rășini sunt de altfel eficace contra reumatismului, gutei și a bolilor de piele.Hidroterapia se poate lăuda cu meritele conurilor verzi și a acelor care se găsesc ca extracte în numeroase săruri de baie.
Stejarul:
Regele pădurilor este un arbore sacru încă din Antichitate, datorită longevității sale excepționale.Frunzele, ghindele, scorța sunt foarte bogate în substanțe active și au proprietăți astringente și tonice.Se folosește contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor.Pudra de scoarță oprește hemoragiile nazale.În timpul primului război mondial germanii făceau cafea din ghinde pentru o digestie eficientă.
Ulmul:
Este recomandat în vederea folosirii contra afecțiunilor pielii.Frunzele sale au ca efect o remarcabilă putere cicatrizantă și antiinflamatoare.A doua scoarță recoltată primăvara de pe ramurile tinere are calități astringente și se folosește la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei.Este recomandată de asemenea pentru tratarea dermatrozelor și reumatismul.Din păcate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimată.
Salcia:
Nu a trebuit să așteptăm apariția științei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietățile salciei.Salicina conținută de frunzele și scorța sa este precursorul structurii aspirinei de astăzi.Încă din Antichitate se cunoșteau calitățile sale de a reduce febra și durerea.Țăranii făceau ceai contra migrenei folosit ca antiinflamator cu uz extern.Mugurii săi au efect sedativ în caz de insomnie.
Mesteacănul:
Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică.În Suedia se produce din aceasta zahăr și vin.În Rusia se prepară bere și un fel de pastă pentru a o amesteca cu caviarul.În anumite provincii franceze se prepară vin spumos asemănător cu șampania.Scoarța sa este febrifugă, diuretică și stimulează digestia.Infuziile din frunze de mesteacăn sunt eficace contra gutei, reumatismului și calculilor renali iar mugurii activează secreția biliară.
Mălinul:
Originar din Orientul Mijlociu, mălinul este recunoscut pentru frunzele sale roșiatice.Dar nici fructele sale nu sunt lipsite de calitate.Nu există un mai bun diuretic ca fructele mălinului.Infuzia este recomandată contra inflamațiilor căilor urinare, gutei și artritei.Cu un gust delicios, fructele de mălin, asemănătoare cireșelor, dar mai micuțe, au avantajul de a fi foarte bogate în vitamina A.Pulpa lor se poate aplica pe față pentru a regenera epidermele obosite.
Frasinul:
Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, căci proprietățile sale terapeutice sunt numeroase.O infuzie de frasin administată persoanelor care suferă de reumatism articular devine un adevărat elixir pentru o viață mai lungă.Ajută în lupta contra gutei și dureroaselor colici renale.Semințele sunt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarța ramurilor este febrifugă.
Teiul:
Cine nu cunoaște ceaiul roșiatic și amărui al teiului? Nu există, în zilele noastre un mai bun depurativ.Îl găsim de altfel concentrat în mai multe medicamente.Efectele sale hipotensive și antispasmatice realizează un excelent remediu contra stresului și oboselii.Bebelușilor prea neliniștiți li se fac chiar băi cu tei datorită acestor proprietăți.Pe timpul iernii, florile sale sunt utile în cazul gripelor și durerilor sciatice.
