Atunci când ai mofturoși în casă sau atunci când nu mai știi ce să pregătești, Tartino vine și te salvează.
Poți prepara un mic dejun gustos, sănătos și amuzant cu noua brânză tartinabilă de la Hochland.
Nu doar micul dejun va arăta altfel ci și cina sau gustările de peste zi.
În urma campaniei de testare pusă la dispoziție de Bucuria Gustului și BuzzStore a ajuns la noi un colet cu toate varinatele de Tartino, câte trei din fiecare, o geantă termoizolantă, un ghid de Buzz și 6 broșuri informative pentru prieteni.
Brânza tartinabilă Tartino vine în 3 sortimente, în ambalaje de 100 g: Roșii, Spanac și Natur, dar nu îți poți da seama care este mai gustos.
Ambalajul este colorat, vesel, șmecheresc și pe placul ștrengarilor, tubul are forme creative: steluță, trifoi și spaghetti.
Brânza este astfel modelată în 3 feluri diferite, iar sandvișurile creative fac masa mult mai haioasă.
În timpul testării am descoperit foarte multe modalități de a consuma Tartino, în diferite combinații, bune de te lingi pe degete.
Tartino este delicios cu legume, cu mezeluri, cu masline, cu paste, cu pui, cu snacks-uri, cu ouă.Puteți pregăti chiar și pizza sau clătite, bruschete sau ruladă.
Ingredientele din Tartino sunt naturale, un mare plus, iar datorită ambalajului inovativ, brânza poate fi păstrată fără grija că se poate altera.
Încercând și gustând Tartino, nu aveți ce pierde, copiii vor fi încântați, iar gospodinele vor primi și mai multe aprecieri pentru creațiile lor.
Măști cu argilă sau miere:
Dacă folosiți argila în măștile dvs., amestecați-o cu apă pentru a obține o pastă.Aplicați această pastă pe față și lăsați-o să se usuce.După 15-20 minute clătiți-vă cu apă călduță.
Pentru pielea uscată este bine să folosiți argila albă care are un conținut ridicat de minerale și este excelentă pentru tenul cu probleme.Pentru tenurile grase folosiți argila verde, roșie sau galbenă.Această argilă este mult mai uscată decât cea albă.
Pentru toate tipurile de ten mierea este excelentă pentru că aduce sângele proaspăt la suprafață, îndepărtează impuritățile și netezește pielea.Selectați ceea ce este mai bine pentru tipul dumneavoastră de piele.Daca alegeți măști cu miere, aplicați mierea cu grijă pe pielea uscată.Faceți un masaj ușor pentru ca aceasta să intre bine în piele.Spălați-vă apoi cu apă călduță.
Pentru a preveni uscarea pielii și pentru a o ajuta să rețină mai multă umezeală, aromoterapeuții recomandă folosirea unui ulei parfumat pentru față și corp: adăugați 10 picături de ulei esențial de lavandă, mușețel, rozmarin, migdale și semințe de morcov.Aplicați acest amestec o dată pe zi după ce ați făcut baie, până când simțiți că pielea dumneavoastră este suficient de hidratată.
Specialiștii ne recomandă să consumăm pește cel puțin de două ori pe săptămână.Uleiul din somon, hering și alți pești care trăiesc în apele reci este bogat în acizi grași care ajută la refacerea umidității pielii și părului.
Bananele sunt printre cele mai nutritive fructe care există datorită conținutului lor mare în magneziu, potasiu, fier, zinc, iod și vitamine A, B, E și F.Bananele se pot folosi cu succes împreună cu mierea și cu cremele uzuale utilizate pentru prevenirea ridurilor.
Apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea corpului unui adult și mai mult de 70% din țesuturile pielii, de aceea este atât de importantă atunci când luăm în considerație sănătatea și aspectul tenului nostru.În primul rând evitați uscătoarele de păr, deodorantele și căldura emanată de radiatoare care vă pot priva de umiditatea atât de necesară corpului dumneavoastră.Acestea vă pot strica părul, care devine fragil și casant și, mai ales în perioada iernii, descuamează pielea.Nu trebuie să vă alarmați, există mai multe remedii naturale care pot ajuta ca părul și pielea dumneavoastră să-și capete vigoarea și sănătatea.
Două linguri de ulei de in pe zi pot ajuta, de asemenea, la hidratarea pielii uscate și a părului.Acest ulei are un gust untos puțin picant, deci îl puteți folosi foarte bine la floricele, cartofi sau alte alimente care necesită un adaos de unt.
Pentru ca părul uscat să devină mătăsos și flexibil adăugați 6 picături de ulei esențial de lavandă, de lemn de santal și puțin ulei fierbinte de susan sau soia.Pentru a aplica pe păr acest amestec, aromoterapeuții recomandă sț se împartă părul în fâșii înguste de circa 3 centimetri și să se aplice mixtura pe scalp cu ajutorul unei bucățele de vată.Acoperiți-vă capul cu un prosop și stați așa circa 15 minute, după care spălați-vă bine, cu șampon.
Mască cu banane:
O banană mică, 2 linguri de cremă proaspătă, 1 lingură de miere, 1 lingură de făină de ovăz, apă minerală sau plată.Pasați banana cu ajutorul unei furculițe, adăugați crema, mierea și făina.Amestecați bine.Poate va fi nevoie să mai adăugați puțină cremă sau făină pentru a obține consistența unei creme groase.Aplicați masca pe fața curată, inclusiv în zona din jurul ochilor și pe gât, și lăsați-o să acționeze timp de 30 de minute.Clătiți-vă cu apă minerală sau plată cu ajutorul unei bucăți de vată.În final, vă puteți clăti cu apă călduță.Efectul de hrănire este vizibil imediat și se recomandă pentru pielea uscată, îmbătrânită.
Shiatsu este o terapie care alungă oboseala și care redă echilibrul energetic natural.Aceasta a fost creată de asiatici, însă europenii au acceptat-o în timp.Shiatsu este o terapie naturala japoneza bazata in special pe presopunctura.Presopunctura, ca și numeroasele arte marțiale, este de origine chineză.Ea a fost importată și adaptată de japonezi în urmă cu câteva secole.În contact cu Japonia, tehnica va cunoaște numeroase evoluții și se clasifică în numeroase școli.
Shiatsu este o tehnică de tratament manual efectuat prin masajul japonez inspirat de tehnica chineză.Printr-o serie de presiuni, de oscilații și de mobilizări, practicantul reechilibrează circulația energetică a corpului prin intermediul sistemului nervos autonom.Tehnica se bazează pe presiuni încete și perseverente, realizate cu ajutorul greutății corpului și contacte mai ușoare pentru a testa fluxul de energie, circulația sângelui, flexibilitatea articulațiilor și atitudinile inconștiente.Presiunile și contactele sunt făcute cu ajutorul mâinilor, degetelor, antebrațelor, genunchilor și picioarelor, pacientul fiind așezat în diferite poziții.Tratamentul se concentrează adesea asupra traiectoriilor meridianelor care traversează corpul uman, aceleași ca și la acupunctură, dar și asupra anumitor puncte din aceste traiectorii, adică punctele de acupunctură.
Shiatsu este astăzi parte integrantă a culturii japoneze.Trebuie știut că, la fel ca și anumite terapii și arte marțiale orientale, practica shiatsu se scindează în anumite școli și stiluri.Anumiți practicanți integrează în shiatsu și terapii mecanice occidentale, pe când alții rămân legați de ideea curentelor energetice și percepției de atingere.Alte tehnici de masaj întâlnite în diferite țări din sud-estul asiatic sunt bazate în mare parte pe presopunctură, după exemplul masajului thailandez tradițional.Recunoscută astăzi în Japonia ca o metodă de terapie, la fel cum ar putea fi chineziterapia (terapie prin diverse activități ce presupun mișcare) în Franța, shiatsu este deja implantat solid în categoria terapiilor din Statele Unite (mai ales pe Coasta de Vest, la New York și în alte mari orașe).Acceptarea sa în Europa este mai lentă, dar se realizează cu o anumită regularitate, mai ales în Marea Britanie și Suedia.
Cele patru caracteristici ale shiatsu sunt:
Concentrarea și respirația: înainte de a începe practicarea shiatsu, practicantul trebuie să se concentreze două sau trei minute pentru a se relaxa și a-și regla respirația.Presiunile trebuie să fie exersate în timpul respirației.
Ținuta vestimentară: pacientul trebuie să fie îmbrăcat într-o ținută lejeră și confortabilă (colanți, pantaloni de chimonou sau trening din bumbac și tricou).Practica shiatsu se poate face și direct pe piele.
Poziția corpului în raport cu hara (abdomenul): în timpul unei ședințe de shiatsu, poziția corpului este foarte importantă.Presiunile se fac prin balansarea greutății corpului, ele nu trebuie practicate în mod obligatoriu.Corpul shiatsushi-ului (practicantului) trebuie să se afle în echilibru cu hara sa și brațele trebuie să fie întinse, fără a fi însă contractate.
Gradul de presiune: trebuie ca terapia shiatsu să nu fie înțeleasă ca o tortură.Presiuni prea puternice îi provoacă pacientului o stare de tensiune nervoasă inutilă și, în caz de durere, nu fac decât să amplifice inflamația.Pacientul trebuie să resimtă presiuni, dar în nici un caz durere.
În shiatsu se aplică presiuni ale degetelor, mai ales cele mari, pe diferite puncte de acupunctură, numite tsubo, situate de-a lungul meridianelor care traversează corpul uman.Shi înseamnă deget, iar atsu se traduce prin presiune.Shiatsu este un masaj care se efectuează la sol, cu ajutorul degetelor mari, al palmelor mâinilor, cu sprijiniri pe coate sau cu simple rotații ale membrelor.Presiunile sunt făcute, după urmele meridianelor, pe zone sau traiectorii specifice.Aceste presiuni stimulează puterile naturale de recuperare a corpului.Ele elimină oboseala și permit organismului să păstreze sau să regăsească echilibrul energetic natural.În corpul uman se întâlnesc 354 de puncte tsubo principale.Atunci când energia circulă prost, ele devin sensibile, iar shiatsu acționează asupra acestor puncte.El contribuie la menținerea flexibilității țesuturilor musculare, facilitează funcționarea armonioasă a sistemului nervos și stimulează circulația sângelui și a energiei, denumită KI.
Shiatsu conduce la:
o stare de liniște și o senzație plăcută în general,
un sentiment de bună dispoziție și de armonie,
o mai mare aptitudine emoțională,
o respirație mai amplă și mai profundă,
un somn mai profund și recuperator,
o energie mai bogată.
Shiatsu:
Contribuie de asemenea la diminuarea insomniei, stresului, oboselii.
Ameliorează problemele digestive.
Înlătură durerile psihice.
Meridianele:
Sistemul circulator de energie (Ki în japoneză) din corp se numește Keiraku, a cărui traducere este meridian.Rețeaua aceasta acoperă tot corpul, din cap până în picioare, vertical și orizontal.Contra sistemelor nervos și circulator, sistemul circulator de energie este invizibil, dar poate fi perceput de simțurile noastre de atingere.Este considerat un fenomen funcțional care nu există decât în corpurile vii.Energia se răspândește în toate părțile corpului pe calea meridianelor și desăvârșește toate fenomenele vieții.Atunci când circulația sa este împiedicată, funcționarea organelor asociate este perturbată și în final apar simptomele.De aceea, tehnica shiatsu se bazează pe eliberarea circulației energiei în meridiane, permițând organismului să-și regăsească echilibrul.Meridianele principale sunt în numar de 12 și corespund Yingului și Yangului.Prin meridiane, energia străbate în mod continuu întregul corp pentru a-l alimenta.Corpul unitar este alcătuit din meridiane, care se întâlnesc la nivelul feței, al picioarelor, al mâinilor, al abdomenului.Funcția fiecărui meridian crește la anumite ore.
Primele informații despre durerile de cap și cauzele acestora le veți găsi în această postare.
Examenele fizice și neurologice:
După completarea unui istoric al migrenelor, medicul îți va efectua un examen fizic complet și o examinare neurologică.Acesta va căuta semne și simptome ale unei boli ce poate cauza durerile de cap, precum:
febră sau anomalii de respirație, puls sau tensiune,
infecții,
grețuri, vărsături,
modificări de personalitate, tulburări de comportament,
pierderi de cunoștință,
confuzie mentală,
apoplexie,
oboseală excesivă,
tensiune mare,
slăbiciune musculară, pareze sau furnicături,
dificultăți de vorbire,
probleme de echilibru,
amețeli,
modificări vizuale (pete, imagini duble, spoturi).
Testele neurologice vor fi concentrate pentru descoperirea unei eventuale îmbolnăviri a nervilor sau creierului ce pot de multe ori să genereze dureri de cap, cum ar fi: epilepsia sau scleroza în plăci.Unele dintre teste pot să caute o anormalitate fizică sau structurală a creierului, cauzatoare a migrenelor:
tumoare,
un abces (infecție) cerebral,
hemoragie cerebrală,
meningită virală sau bacteriană,
pseudotumori cerebrale (creșterea tensiunii intracraniene),
alte tipuri de infecții cerebrale, cum ar fi boala lui Lyme,
encefalită,
cheaguri de sânge,
blocaje ale sinusurilor sau o boală a acestora,
traumatism cerebral,
anomalii ale vaselor de sânge,
anevrism cerebral.
Testul de diagnosticare:
Testele suplimentare ce pot fi necesare pentru diagnosticarea durerilor de cap sunt cuprinse mai jos.Rețineți însă că aceste teste nu sunt necesare pentru diagnosticarea migrenelor obișnuite, cheagurilor sau tensiunii craniene:
Analiza sângelui și a urinei: aceste analize pot determina numeroase condiții medicale, inclusiv diabetul sau probleme ale tiroidei ce pot genera dureri de cap.
Tomografie computerizată: acesta este un test cu raze X și computer și este utilizat pentru a produce o imagine într-o secțiune a corpului.Poate fi recomandată, în cazul în care suferiți de dureri zilnice sau aproape zilnice de cap, pentru a determina cauze ascunse ale acestei suferințe.
RMN: acest test produce o imagine foarte clară a creierului fără utilizarea razelor X.Sunt utilizați magneți, unde radio și computerul.Această analiză este recomandată doar în cazul durerilor foarte frecvente (zilnice sau aproape zilnice) și dacă tomografia computerizată nu a putut da un diagnostic clar.
Radiografia sinusurilor: poate furniza mai multe detalii și este recomandată în cazul în care medicul tău bănuiește afecțiuni ale sinusurilor.
Electroencefalograma: nu este un test standard pentru durerile de cap, dar poate fi recomandată în cazul în care apar și atacuri de apoplexie.
Examenul oftalmologic: un test pentru evaluarea tensiunii intraoculare care poate fi efectuat pentru detectarea unui eventual glaucom sau a presiunii asupra nervului optic, ce ar putea cauza dureri de cap.
Para este un fruct dulce înrudit cu mărul.Are mărimea aproximativ egală cu a mărului, și tot ca acesta prezintă câteva semințe în mijloc.
Coaja variază ca și culoare între galben, verde, arămiu, roșu și oricare combinație a acestor.
Miezul are o culoare deschisă, fiind zemos, dulce și este, de obicei, moale.
În mod normal, perele au forma unui clopoțel, dar există si varietăți care sunt rotunde precum merele.
Para este originară din China, foarte cunoscută din Evul Mediu în Europa.
80% din conținutul perelor este apă, ceea ce le face ușor de digerat și ușor de acceptat de către copii.Pentru că para este cel mai puțin acid fruct, se recomandă a se oferi ca prim aliment solid, chiar și copiilor care suferă de reflux.
Compoziţie chimică; apă, zahăr mai ales sub formă de levuloză, alţi hidraţi de carbon, acizi, albumine, celuloză, cenuşi, pectină, tanin, grăsimi, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, sulf, potasiu, clor, zinc, cupru, fier, mangan, iod, arsen.
Pe lângă fibrele conținute, care ajută digestia, perele sunt sănătoase și datorită conținutului de potasiu, vitamina C, vitamina K și cupru. Perele nu conțin sodiu și nici colesterol.
Acţiune farmaceutică: diuretic, urocolitic, antiputrid, depurativ, laxativ, astringent, nutritiv, stomahic, sedativ nervos.
Perele au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că digestia lor se face într-o perioadă mai mare de timp, aducând astfel o sursă de energie prelungită pe parcursul zilei.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, anemie, aprindere de plămâni, artritism, astenie, colesterol în exces, constipaţie, digestie dificilă, diaree, dificultăţi de urinare, dureri de retină, exces de mucus, gută, hipertensiune, intoxicaţii cu alcool, iritaţii, leziuni ale pielii, obezitate (perele mai puţin coapte), reumatism, senzaţie de gât uscat, tuse.
Para are un efect răcoritor, un pahar de suc de pere fiind capabil să reducă febra, atunci când aceasta apare.
Para conține bor: substanța ce ajută organismul să absoarbă calciul, ceea ce previne osteoporoza.
Para conține acid folic, substanță indispensabilă femeilor însărcinate.
Consum:
Fruct: 1-1,5 kg pe zi înainte de mese.
Suc: 2-3 pahare pe zi, înainte de mese.
Pere uscate 40-50 g la un litru de apă, se fierbe o oră și rezultă o băutură răcoritoare, diuretică, energetică.
Nutrienți pentru 100 g de pere:
Carbohidrați: 5.46 g
Zaharuri: 9.80 g
Fibre: 3.1 g
Proteine: 0.38 g
Vitamina B1: 0.012 mg
Vitamina B2: 0.025 mg
Vitamina B3: 0.157 mg
Vitamina B5: 0.048 mg
Vitamina B6: 0.028 mg
Vitamina B9: 7 µg
Vitamina C: 4.2 mg
Calciu: 9 mg
Fier: 0.17 mg
Magneziu: 7 mg
Fosfor: 11 mg
Potasiu: 119 mg
Zinc: 0.10 mg
Pentru articulații roșii și umflate se poate lua aspirină, articulațiile bolnave trebuind să fie în repaus total.
Pentru căldură locală, se poate folosi o flanelă caldă.
În situația în care degetele sunt dureroase și umflate, se poate aplica o baie cu parafină; același procedeu se poate folosi atunci când avem brațe, șolduri și genunchi care dor.
Pentru gât înțepenit (torticolis), se încearcă întinderile însoțite de mișcări de rotație.
În cazurile în care coatele, articulațiile, gleznele și degetele de la picioare sunt înțepenite, se recurge la băi alternate și la împachetări cu parafină.
În nevrite și nevralgii, se administrează vitamina B si unguent pe bază de salicilat de metil.
În cazul articulațiilor inflamate și congestionate (roșii), se administrează doze de aspirină care au efect hormonal.Aceasta stimulează hormonul ACTH al hipofizei, care la rândul lui stimulează producerea de cortizon către glanda suprarenală, cu rol benefic în inflamație.
Durerile articulare apar adesea din cauza unei carențe de crudități: varză, conopidă și cereale.
După 40 de ani, înroșirea și durerile articulațiilor sunt provocate mai des de gută.Este mai frecventă la articulația de la baza degetului mare al piciorului.În aceste cazuri, se vor evita în alimentație organele animale, fasolea uscată, supele și sosurile.
Repausul fizic este un mijloc eficace în combaterea bolilor articulare.Repausul complet este absolut recomandat în cazurile febrile și de slăbiciune generală.Se recomandă, cu efect bun, mișcările articulației suferinde, într-o cadă cu apă caldă.
Pentru durerile coloanei vertebrale, se recomandă a dormi pe un pat tare.
Băile de parafină sunt recomandate în artritele degetelor, în dureri in brațe, la șolduri sau genunchi.Se recomandă în aceste cazuri și frecțiile locale cu salicilat de metil, în amestec cu camfor și cu unguent.
Studiile au demonstrat că masajul este eficient în tratarea anumitor boli.
Acesta îmbunătățește circulația, reduce tensiunea musculară și dă un sentiment de relaxare.
Unul dintre beneficiile imediate ale masajului este sentimentul de relaxare deplină și calm.Aceasta se întâmplă datorită faptului că masajul stimulează producerea de endorfine, substanță chimică din creier care produce sentimentul de fericire.De asemenea se reduc nivelurile hormonilor de stres ca adrenalina, cortisolul și norepinefrina.
Cercetările indică faptul că nivelul crescut de hormoni de stres dezechilibrează sistemul imunitar.
Unele dintre beneficiile masajului sunt și reducerea tensiunii musculare, o circulație îmbunătățită, stimularea sistemului limfatic, reducerea nivelului de hormoni de stres, mărirea mobilității și flexibilității încheieturilor, tonus al pielii mai bun, vindecarea mai rapidă a leziunilor la nivelul țesutului moale, acuitate mentală, reducerea anxietății și depresiei.
Masajul poate îndepărta tensiunea musculară și durerea.
Multe culturi, printre care vechii greci, egiptenii, chinezii și indienii, erau convinse că masajul are și un rol terapeutic și îl foloseau pentru a trata o diversitate de suferințe.
Pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc și este plină de terminații nervoase.
Masajul are efect prin manipularea țesutului și prin inducerea relaxării.
Prin masaj se pot trata afecțiunile cu un cerc vicios, ca de exemplu o durere de cap cauzată de tensionarea mușchilor se întreține singură întrucât îl face pe suferind să încordeze mușchii afectați și mai mult.Acest lucru cauzează și mai multă durere, dar un masaj al gâtului și al umerilor poate relaxa mușchii și poate întrerupe cercul vicios al durerii.
Afecțiuni ce pot fi tratate prin masaj:
Studiile moderne au demonstrat că masajul poate fi folosit în tratarea cu succes a unor afecțiuni, ca de exemplu: anxietatea, artrita, durerile de spate, durerile cronice, constipația, depresiile, durerile de cap, hipertensiunea, insomnia.
Diverse tipuri de masaj:
De obicei, specialiștii folosesc ulei sau pudră de talc pentru ca mâinile lor să poată aluneca pe pielea pacientului.Câteodată se folosește o foiță subțire sau o bucată de material subțire pentru același scop.
Există mai multe tipuri de masaj:
- aromoterapia (anumite uleiuri produse din flori sau alte plante sunt adăugate la uleiul pentru masaj datorită proprietăților terapeutice ale acestora; de exemplu aroma de lemn de santal reduce tensiunea nervoasă).
- masajul copilului (poate trata constipația, colicii și problemele de somn, iar masajul regulat ajută copiii născuți prematur să ia în greutate mult mai repede).
- reflexiologia (masajul tălpilor pentru a încuraja vindecarea altor părți ale corpului).
- masajul terapeutic (numit și masajul suedez, este foarte popular în Australia, această tehnică având ca scop relaxarea și îmbunătățirea circulației sangvine).
- masajul curativ (încurajează vindecarea leziunilor țesutului moale, ca ale mușchilor, tendoanelor și ligamentelor).
- shiatsu (tehnica orientală de masaj care are ca scop îmbunătățirea circulării energiei, concentrându-se asupra anumitor puncte ale corpului având aceleași efecte ca și acupunctura).
- masajul sportiv (un amestec de tehnici care măresc performanțele atletului și ajută la recuperarea mușchilor suprasolicitați).
De reținut este că masajul nu este recomandat în timpul sarcinii, mai ales în primul trimestru, dacă există erupții cutanate, tăieturi sau infecții sau dacă există suspiciuni de fracturi sau oase rupte.
