Datorită progreselor semnificative în domeniul chirurgiei plastice, interesul pentru implantul de păr a crescut semnificativ în ultimii ani.
Căderea părului afectează doi din trei bărbați și una din cinci femei.
Unele persoane încep să-și piardă părul încă din jurul vârstei de 20 de ani.
Premisele implantului de păr:
Dacă v-ați întrebat vreodată cum poate o astfel de intervenție chirurgicală să vă schimbe înfățișarea și să vă mărească încrederea în sine, trebuie să cunoașteți modul în care decurge un astfel de implant și consecințele la care trebuie să vă așteptați de pe urma lui.
Ca și în cazul chirurgiei plastice faciale, premisele obligatorii le constituie o sănătate bună și niște așteptări realiste.
Este important să înțelegem că un astfel de implant are anumite limite și nu există un implant de păr cu rezultate ideale.
Scopul acestei intervenții chirurgicale este de a îmbunătăți cât mai mult posibil aspectul fizic al pacientului.
Înainte de a vă hotărâ în privința acestei alegeri, sfătuiți-vă cu chirurgul plastician și cereți-i să vă explice care sunt opțiunile disponibile în cazul dvs.
Acesta este un fenomen ce progresează o dată cu înaintarea în vârstă și are o mare importanță pentru chirurgul care vă tratează.
Doctorul va explica pacientului ce fel de anestezie este indicată în fiecare caz în parte.
Chirurgul plastician se decide de obicei în favoarea unei anestezii locale sau parțiale pentru implantul de grefă, dar cei mai mulți chirurgi optează pentru o anestezie generală în cazul unei intervenții mai complexe.
Metoda chirurgicală folosită va fi de asemenea determinată de complexitatea procedurii.
Nu trebuie neapărat să fii chel sau aproape chel pentru a te supune unui transplant de păr.
De asemenea vârsta nu constituie un impediment pentru utilizarea transplantului.Cu cât pacientul este mai tânăr, cu atât metoda de transplant trebuie să fie mai conservatoare, deoarece regiunea din care se prelevează părul poate să nu fie încă suficient de stabilă.
Este ideal ca pacientul să aibă un păr suficient de des pe porțiunile de unde se va efectua prelevarea, pentru a putea acoperi îndeajuns zonele în care calviția este sau va fi prezentă.
Se va dezbate de către pacient împreună cu doctorul sau problema culorii părului, în contrast cu culoarea pielii capului.
Grosimea firului de păr este de asemenea hotărâtoare pentru rezultatul final al implantului.
Totuși, pacienții cei mai multumiți de transplant sunt aceia care acceptă din start estimările chirurgului referitoare la îmbunătățirea stării lor anterioare.
Dacă pacienții optează pentru acest implant, doctorul le va descrie metoda și tipul de anestezie folosite, dacă mai este nevoie de vreun alt tip de intervenție ulterioară, precum și riscurile și costurile implicate.
Factorii responsabili pentru apariția calviției:
Spălatul frecvent pe cap, o circulație proastă, purtarea pălăriilor sau alte obiceiuri personale nu constituie de fapt principalii factori care duc la căderea, timpurie sau nu, a părului.
La bărbați, principalul factor în apariția calviției este cel ereditar.
La femei, schimbările hormonale, mai ales cele care se petrec în timpul menopauzei sunt principalii factori responsabili pentru rărirea și căderea părului.
Accidentele, arsurile și bolile pot declanșa de asemenea căderea părului.
Factorul-cheie în înlocuirea părului îl constituie prezența părului din părți sau de la ceafă, care este apoi folosit pentru a înlocui părul pe porțiunea afectată de calviție.Din acest motiv, o calviție totală face ca operația de implant de păr să fie imposibilă.
Un alt factor îl constituie și calitatea părului.Părul deschis la culoare, ca și cel cu firul gros dă impresia unui podoabe capilare mai bogate, decât în cazul unui păr închis la culoare și cu o textură normală.
Implantul de păr presupune de obicei mai multe grefe ce trebuie implantate pe parcursul mai multor ședințe, efectuate în general la interval de cel puțin patru luni, pentru a permite o vindecare și o regenerare adecvate.
La bărbați calviția începe adesea prin rărirea și apoi căderea părului din partea din față și în această fază este foarte ușor să se intervină pentru o corecție.
În tradiţia populară era folosit în alimentaţia animalelor şi uneori şi a oamenilor.
Din seminţe se extrage un ulei comestibil cu gust aparte.
Compoziţie chimică: beta-caroten ca şi morcovul, diferă doar cantitativ, leucină, peporezină, tirozină, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, hidraţi de carbon, protide, săruri minerale, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Proprietăţi: emolient de excepţie, sedativ, laxativ.
Se indică în următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, afecţiuni renale, afecţiuni reumatismale, afecţiuni oculare în special cele cu hemoragii, arsuri, astenii, cancer, cangrenă senilă, constipaţie, diabet, dispepsii, dizenterie, enterite, hemoroizi, infecţi urinare, insomnii, insuficienţă renală, leucemii, paraziţi intestinali (ascarizi, limbrici), prostată, tenie, tulburări neurologice, viermi intestinali.
Mod de folosire:
Intern:
Crud amestecat cu aperitive; în supe, înăbuşit.
Un pahar de suc, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, este un laxativ foarte eficient.
Seminţele consumate crude după decojire au multe minerale și vitamine.
Se pisează 30-50 g de seminţe, se amestecă cu miere şi se iau în trei prize, din jumătate în jumătate de oră.După o oră se ia un laxativ, preferabil ulei de ricin.
Emulsia obţinută prin fierberea în lapte a seminţelor decojite şi pisate este calmantă şi răcoritoare, indicată în insomnii, dureri şi inflamaţii ale căilor urinare.
Extern:
Cataplasme contra arsurilor şi a inflamaţiilor, abcese, cangrenă senilă.
Fiecare ulei este caracterizat de o combinație unică a compunentelor care au proprietăți terapeutice diferite.Lavanda, spre exemplu, este un excelent antiinflamator și are un efect de calmare asupra psihicului.
În momentul în care uleiurile sunt absorbite în porii pielii, ele participă la circulația sanguină.
Iasomia: aroma dulce ajută la eliberarea sentimentelor reprimate, a celui de gelozie amară și împotriva sentimentului de vină.Puteți să îl folosiți și ca afrodisiac.Face o combinație reușită cu uleiurile de citrice, santal și trandafir.
Pergamuta: acest ulei provine din coaja fructelor galbene sau portocalii de pergamuta.Revigorant natural pentru minte și pentru corp, împrospătează și oferă încredere în sine.Se potrivește cu lavanda, iasomia, coriandrul, lămâia și geraniumul.
Ylang Ylang: are o aromă exotică de floare dulce.Este ideal în momentele în care vă dor mușchii și doriți să vă relaxați.
Piperul negru: energizează, îmbunătățește circulația, acționează împotriva răcelii, a gripelor și a infecțiilor.Se potrivește cu rozmarinul, lavanda și santalul.
Mirul: poate fi folosit în vindecarea rănilor, în îngrijirea tenului îmbătrânit, în bronșite și răceli.Nu trebuie aplicat pe pielea sensibilă sau pe rănile deschise.
Cedrul: se spune că egiptenii foloseau acest ulei în producerea cosmeticelor, a parfumurilor și a medicamentelor.Este un bun calmant și poate fi folosit împotriva căderii părului.
Uleiul de lavandă: mirosul proaspăt și dulce este folosit în mod tradițional pentru balansarea emoțiilor, eliberarea de sub stres, tensiune, dureri de cap.Provoacă un somn odihnitor.
Coriandrul: este foarte indicat în momentul în care suferiți de insomnii, dureri reumatice sau vă paște o răceală.Se asortează cu pergamuta, pinul, iasomia și santalul.
Grapefruitul: este potrivit celor care nu au încredere în propriile forțe, persoanelor dependente sau frustrate.Acționează împotriva stării de melancolie, reîmprospătează și energizează trupul.
Eucaliptul: acționează împotriva răcelilor, scade febra și ușurează respirația.Poate fi folosit împreună cu rozmarinul, lavanda, cedrul și lămâia.
Masca pentru ten gras cu pori dilatați se prepară din: 1 lingură de tărâțe de grâu, 1 lingură de suc de căpșuni și un albuș bătut.Pasta obținută se aplică pe față și se menține 15-20 minute, apoi se clătește fața cu apă caldă.
Masca de castraveți are proprietăți hidratante și înviorătoare.Se aplică felii de castraveți ce se vor freca ușor pe față pentru ca pielea să absoarbă sucul din ele.
Masca împotriva pistruilor se prepară din: 1 lingură de făină de secară, 1 lingură de tărâțe de orz și zeamă de lămâie.Se aplică pe față, se lasă 15 minute și se spală fața cu apă călduță.
Masca de roșii se poate folosi aproape în tot cursul anului.În afara conținutului mare de vitamine, roșiile sunt un mijloc excelent de curățire a tenului și a punctelor negre.
Masca pentru ten aspru și lipsit de frăgezime se prepară din: 1 lingură zeamil, 1 lingură lapte proaspăt și 1 gălbenuș.Masca se păstrează pe față timp de 15-20 minute, apoi se spală fața cu infuzie de mușețel.
Măști cu lămâie:
Datorită conținutului mare în acid citric și în vitamine, lămâile sunt folosite cu bune rezultate la alcătuirea mai multor măști, din care enumerăm:
Masca împotriva pistruilor: 3 linguri de zeamă de lămâie, 20 g drojdie de bere și 20 g de tărâțe de grâu.
Masca pentru tenuri seboreice: 30 ml zeamă de lămâie, 10 g drojdie de bere și 5 g talc.
Masca pentru ten pătat se prepară din: 1 lingură de tărâțe de grâu, 10 g drojdie de bere și zeamă de lămâie cât este necesar.Se aplică pe față și se lasă 10 minute, apoi se spală fața cu apă călduță.
Masca pentru ten congestionat și obosit se prepară din: 2 linguri de zeamil și o lingură de smântână.Se adaugă puțină infuzie de mușețel până ce pasta obținută are consistența smântânii.Se aplică pe față și se menține 15-20 minute, apoi se spala fața cu infuzie de mușețel.
Măști cu derivate ale cerealelor:
Datorită conținutului bogat în vitamine din grupele B1, B2, B6 și PP, unele derivate ale cerealelor sunt folosite cu succes în cosmetică.
Masca pentru ten seboreic și îmbâcsit se prepară din următoarele componente: 200 g tărâțe de grâu, 50 g zeamil, 10 g bicarbonat de sodiu și 10 g borax.Se amestecă și pulberea obținută se pune într-un borcan sau cutie închisă.Când se curăță fața, se amestecă o linguriță de pulbere cu o linguriță de infuzie de mușețel și se freacă metodic fața.După aceea clătim fața cu infuzie de mușețel.
Masca de gălbenuș, recomandată în cazul unui ten uscat și ofilit, se aplică pe față și se menține 20-25 minute.Dacă tenul este foarte uscat, atunci masca se scoate cu ulei de floarea-soarelui, care se unge peste ou, apoi se șterge cu un tifon atât oul, cât și uleiul și se spală fața cu infuzie de mușețel.
Alte câteva măști cu ingrediente naturale, care vă pot rezolva problemele tenului, mai găsiți aici.
Alimentele pe care le putem consuma fără restricții și care nu îngrașă sunt:
Fructe:
Zmeură
Pepene galben
Mere
Papaya
Gapefruit
Ananas
Portocale
Struguri
Căpșune
Legumele, fructele și zarzavaturile sunt alimentele care constituie principala sursă de substanțe minerale și vitamine din alimentație.
Încercați să mâncați toate legumele de sezon deoarece multe legume se găsesc indiferent de anotimp.
Adăugați în mâncărurile dvs. fasolea și lintea, care sunt surse excelente de fier și alte substanțe minerale.
Fructele conțin și ele multe vitamine și substanțe minerale, așadar consumați fructele de sezon și încercați să puneți la păstrare fructe de livadă sau sălbatice ( congelate, uscate sau în conservă).
Mâncați în fiecare zi cel puțin cinci porții de legume și fructe.
Legume:
Conopida
Salata verde
Spanac
Broccoli
Sparanghel
Ceapa
Varza
Zucchini
Usturoi
Ardei
Morcovi
Andive
Castraveți
Refluxul gastro-esofagian (RGE) este de obicei denumit ca arsură sau acreală a stomacului.
Este cauzat de refluxul acizilor gastrici în esofag (canal alimentar).
În mod normal, o valvă numită sfincter, reține acizii în stomac, dar în RGE, sfincterul este slăbit sau se decontractă în loc să se contracte.
Cauzele refluxului gastro-esofagian:
Refluxul gastro-esofagian apare atunci când sfincterul situat între stomac și esofag este slăbit sau când o presiune suplimentară în stomac respinge acidul gastric și hrana în sfincter.Se întâmplă ca partea superioară a stomacului să treacă în mușchiul care separă abdomenul de torace (diafragmă).Această afecțiune, care se numește hernie hiatală, poate slăbi sfincterul, de unde apariția RGE.O presiune crescută exercitată în abdomen poate antrena, de asemenea, o hernie hiatală.
Tusea, vărsăturile sau chiar un efort fizic sunt adesea cauzele posibile ale herniei hiatale.
Femeile însărcinate și persoanele obeze sunt predispuse acestui tip de hernie.
Anumite produse, precum ciocolata, alimentele prăjite sau grase, cafeaua și băuturile alcoolice, pot slăbi sfincterul care controlează circulația acizilor gastrici.
O alta cauză a RGE poate fi și fumatul.
Cum puteți ști dacă suferiți de refluxului gastro-esofagian:
Persoanele care suferă de o formă ușoară a refluxului gastro-esofagian sau de arsuri de stomac își dau seama de apariția acestei afecțiuni după ce mănâncă un aliment care declanșează o creștere de acid în stomac.
În anumite cazuri, o modificare a obiceiurilor alimentare sau administrarea de antiaciazi pot ușura durerea.
Se pot face teste pentru a determina problemele persoanelor care suferă de arsuri de stomac cronice grave sau care sunt refractare la antiacizi.
O cercetare funcțională a căilor digestive superioare este de obicei primul pas care trebuie făcut.Este vorba despre o radiologie specială, care permite vederea esofagului, a stomacului și a părții superioare a intestinului subțire.Chiar dacă permite înlăturarea suspiciunii apariției ulcerului, această metodă nu oferă suficiente informații asupra cauzelor RGE.
Efectul acidului gastric asupra receptorilor:
Stomacul este învăluit într-o membrană protectoare, care îl protejează contra efectelor nocive ale acizilor, dar esofagul nu prezintă o asemenea protecție.
Arsurile sau acrelile stomacului caracteristice RGE sunt cauzate de efectul acidului gastric asupra receptorilor care captează mesajul dureros în esofag.
Chiar dacă, câteodată, se poate confunda cu durerea ulceroasă, RGE și ulcerul sunt două afecțiuni diferite.
Ce este endoscopia:
Endoscopia constă în introducerea în esofag a unui mic tub luminos, însoțit de o cameră minusculă care este utilizată pentru determinarea cauzei exacte a simptomelor.
Se poate apela și la biopsie, adică prelevarea unui mic eșantion de țesut pentru analiză de laborator.
Dacă diagnosticul rămâne imposibil de confirmat în acest stadiu, medicii pot măsura gradul de aciditate (pH) în esofag pe o perioadă de 24 de ore.Testul trebuie făcut în timpul mesei, în timp ce desfășurați activități și în timpul somnului, pentru a afla efectul fiecăruia asupra acidității.Un grad de aciditate mai ridicat în esofag după masă, este probabil atribuit unui RGE.
Simptomele refluxului gastro-esofagian:
Reflexul gastro-esofagian cauzează o senzație de arsură în stomac (cunoscută și ca acreală a stomacului).Durerea apare în spatele sternului și urcă spre gât.Anumitor persoane, RGE le provoacă un gust acid sau amar în gură.
Simptomele RGE pot dura până la două ore.
Durerile cauzate de arsurile de stomac pot fi atât de intense încât ne putem gândi câteodată la o criză cardiacă.Prin proces invers, durerea toracică sau anghina este câteodată confundată cu arsurile de stomac.Pentru a înlătura îndoielile, în acest caz este importantă consultarea unui medic.
În cazuri grave, RGE poate antrena o leziune a esofagului care poate duce la hemoragie.
Cicatricele lăsate pe esofag de inflamații constante îngustează canalul esofagian, ceea ce provoacă stenoza.La unele persoane, peretele esofagului poate fi grav lezat.În acest caz, crește riscul cancerului esofagului.
Recomandări generale pentru prepararea vinurilor medicinale:
Se utilizează numai vase curate, sterilizate cu abur sau apă fiartă, timp de cel puțin 30 de minute, de câte trei ori.Nu se folosesc vase metalice, în special cele de aluminiu.
Se folosesc doar ingrediente pentru care nu au fost utilizate insecticide sau ierbicide.
Fructele care intră în compoziția vinurilor trebuie să fie bine coapte și bine spălate.Atenție la struguri, să nu aibă acaricide sau să fie stropiți cu sulfat de cupru.
Se utilizează plante proaspăt spălate.În cazul plantelor uscate, se folosesc doar cele care nu au fost uscate la soare.Nu se vor folosi plante de pe marginea drumului sau de la vânzătorii ambulanți.
Vinul se păstrează în sticle închise, la temperatura camerei.
Lichidele se consumă încet, cu înghițituri mici.
Toate vinurile medicinale au principii active bine determinate.Nu se consumă în cantități mai mari decât cele prescrise.Mai mult nu înseamnă mai bine, ci este posibil să facă mai rău.
Atenție! Vinurile medicinale nu se consumă în amestec.
Rachiul folosit la prepararea vinului trebuie să fie de minimum 40% alcool.
Vin de portocale:
Ingrediente: o portocală bine spălată, 1 l vin alb, 12 cuișoare, 1 baton scorțișoară, 100 g zahăr, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun cuișoarele și portocala tăiată într-un borcan.Se adaugă scorțișoara, zahărul și rachiul.Se acoperă cu vin alb și se lasă la macerat 30 de zile.Se filtrează și se pune în sticle.Se folosește după 2-3 luni.
Alte variante:
Se acoperă cu vin alb coaja de la trei portocale amare, netratate.Se adaugă o linguriță cu semințe de coriandru și 150 g zahăr.Se lasă în repaus, la rece, 10 zile.Se filtrează.
1 l vin roșu, 4 portocale tăiate bucăți și zeama de la o portocală se lasă la macerat 10 zile.Apoi se adaugă 50 ml rachiu și 120 g zahăr.Se amestecă înainte de filtrare.
Se amestecă: 1 l vin alb, sucul unei portocale, 3 flori de mușețel, un baton de scorțișoară, două cuișoare, 120 g zahăr și 50 ml rachiu.Se filtrează după 8 zile de macerare.
Se taie în rondele o portocală și o lămâie.Se adaugă 1 l vin roșu, două migdale amare sparte, 50 ml rachiu și 200 g zahăr.Se lasă la macerat 40 de zile.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: antiinfecțios, aperitiv, diuretic, fluidifiant sangvin, laxativ, tonic general.
Recomandări: anorexie, astenie, dispepsie, hipervâscozitate sangvină, tulburări intestinale.
Vin de nuci:
Ingrediente: 350 g frunze de nuc, 1 l vin roșu, 1 baton scorțișoară, 100 g zahăr, 25 ml rom.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele la macerat timp de o lună, se filtrează și se îmbuteliază.
Alte variante:
25 nuci verzi tăiate în patru și 1 l vin roșu se macerează timp de 6 săptămâni, se filtrează și se aduce lichidul la fierbere.Se adaugă apoi 50 ml rachiu și 150 g zahăr.Se dă în 3-4 clocote, apoi se lasă la răcit.Se filtrează și se îmbuteliază.
Se pun la macerat 25 nuci verzi tăiate în patru, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu și 150 g zahăr.După două luni se filtrează și se pune în sticle.
1 l vin roșu, 300 g zahăr și 8 nuci verzi zdrobite se pun la macerat, la soare, timp de 6 săptămâni.Se amestecă bine în fiecare zi.Se filtrează.
Într-un borcan se pune o portocală tăiată rondele.Se adaugă 15 nuci verzi tăiate în patru, 1 l vin roșu, 50 ml rachiu, 200 g zahăr.Se lasă la macerat două luni, apoi se filtrează.
1 l vin roșu, 50 g frunze de nuc, 20 g grosită roșie, 1 baton scorțișoară, coaja de la o portocală, 200 g zahăr.Se lasa la macerat 15 zile, se filtrează și se îmbuteliază.
30 g frunze de nuc, 100 g grosită roșie, coaja de la două portocale, 20 ml rachiu, 1 l vin alb.Se lasă 15 zile la macerat, la soare.Se face un sirop din 100 ml apă și 250 g zahăr.Se amestecă și se filtrează.
Mod de administrare: Câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: astringent, antidiareic, depurativ, dezinfectant, tonic.
Recomandări: anemie, diaree, eczeme, gută, reumatism.
Vin de tarhon:
Ingrediente: 30 g frunze proaspete de tarhon, 1 l vin alb.
Mod de preparare: Se spală frunzele și se usucă bine.Se acoperă cu vin alb și se lasă la macerat 8 zile.Se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 25 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: aperitiv, carminativ, stimulent, tonic.
Recomandări: balonări, dureri reumatice.
Vin de pătrunjel:
Ingrediente: o legătură de pătrunjel, 1 l vin alb, două lingurițe oțet de vin, 300 g miere.
Mod de preparare: Peste pătrunjel se toarnă vinul și oțetul.Se aduce încet la fierbere și se fierb cam 10 minute.Se filtrează, se adaugă mierea și se amestecă.Se îmbuteliază.
Mod de administrare: 3 lingurițe, repartizate de-a lungul zilei, sunt suficiente.Nu abuzați!
Proprietăți: diuretic, expectorant, febrifug, stimulent.
Recomandări: oboseală, hidrofizie, icter, bronșită, febră.
Vin de piersici:
Ingrediente: 2,5 kg piersici, 4 l vin alb, 1,3 l coniac, 500 g zahăr, 4 migdale amare, 7 g drojdie de bere uscată.
Mod de preparare: Peste piersicile decojite și tăiate în bucăți se pune zahărul și se lasă câteva ore.Se fierbe amestecul 15 minute.Se varsă într-un bidon (după ce s-a răcit) și se acoperă cu vin alb și coniac.Se adaugă drojdia și migdalele.Se lasă 30 de zile la rece, se filtrează și se îmbuteliază.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: diuretic, energizant, stomahic.
Recomandări: constipație, litiază renală, tulburări digestive.
Vin de pere:
Ingrediente: 500 g pere albe, 1 l vin alb.
Mod de preparare: Se taie perele în rondele fine și se pun în vinul care fierbe.Se lasă să fiarbă până ce volumul scade la jumătate.Se lasă să se răcească și se filtrează.
Mod de administrare: câte 25 ml dimineața.
Proprietăți: antiseptic, diuretic, tonic.
Recomandări: celulită, diabet, litiază renală, retenție de apă, tulburări renale.
Vin de prune uscate:
Ingrediente: 300 g prune uscate, 1 l vin roșu, 1 pachețel de vanilie, 50 ml rachiu, 120 g zahăr.
Mod de preparare: Se pun prunele într-un borcan.Se adaugă vinul, rachiul, vanilia și zahărul.Se amestecă bine și se lasă în repaus 3 săptămâni.
Mod de administrare: câte 50 ml, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Proprietăți: dezintoxicant, diuretic, energizant, stomahic.
Recomandări: anemie, constipație, gută, nefrită, reumatism.
O altă listă cu vinuri medicinale folositoare și cu multiple beneficii, puteți găsi aici.
