Micoza

   Micoza reprezintă orice fel de ciupercă, dar cea mai răspândită este candidoza.Ea se manifestă ca o iritaţie la nivelul mucoasei, bucală sau vaginală.
   În cazul mucoasei bucale, bolnavul nu poate tolera nimic picant iar dacă s-a fixat pe mucoasa bronşică atunci pot apărea : spasme bronşice, tuse spastică, senzaţie de sufocare.

   Ca terapie naturistă cu bune rezultate în cazul candidozelor pe mucoasa bucală, este gargara cu bicarbonat de sodiu, sau gargara cu gălbenele.
   Se face o infuzie mai prelungită, se toarnă 300 ml apă fierbinte peste o lingură de gălbenele şi se lasă o oră, apoi se strecoară şi se foloseşte pe timpul unei zile pentru gargară.
   De regulă e bine să se folosească ambele metode odată şi să se facă gargară după fiecare masă.
   Infuzia de gălbenele este bună și în cazul candidozelor vaginale, este suficient ca spălăturile să se facă o dată la două zile, dar nu mai des.
   Spălăturile vaginale se pot face şi în cazul unui organism sănătos, dar nu prea dese, pentru nu a distruge floră normală.

   În cazul în care candidoză este rebelă, recidivantă, se indică un tratament cu candidin.Se creează astfel un anticorp anticandidă.
   Tratamentul va dura 3-6 săptămâni, de două ori pe săptămână, timp în care iau naştere anticorpi, iar organismul va fi protejat.

Întrebuințări ale mierii de albine

   În cazul unor afecțiuni ale căilor respiratorii (laringite, faringite) guturai și sinuzită, se recomandă mestecarea timp de 15 minute, de una-două ori pe zi, a unui figure de miere.
   Seara, înainte de culcare, se ia o lingură de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
   Se amestecă sucul de la o lămâie cu 100 grame de miere.Se ia câte o lingură de amestec seara, înainte de culcare, cu ceai sau lapte.
   Se amestecă suc de ridiche neagră cu miere (părți egale) sau se scobește o ridiche neagră și se pune miere înăuntru.Se ia câte o lingură, de trei ori pe zi.
   Se amestecă suc de hrean și miere (proporții egale) și se ia câte o lingură, de două ori pe zi, dimineața și seara.
   Se recomandă și inhalații cu miere, timp de 15-20 de minute.
   Pentru gargară se va pregăti o infuzie de mușețel, la care se adaugă o linguriță de miere.

   Medicina populară recomandă mierea în tratamentul bolilor de inimă, dar nu în cantități mari și nu cu ceai fierbinte.Cel mai bine este ca mierea să fie luată în cantități mici (1-2 lingurițe, de două-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse.
   Folosirea zilnică, timp de una-două luni, a mierii de albine, va duce la îmbunătățirea generală a bolnavilor, la normalizarea compoziției sângelui și la cresterea hemoglobinei.
   În stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, câte o lingură din următorul amestec: 100 grame suc de aloe, 300 grame miere, 500 grame nuci pisate și sucul de la una-două lămâi.
   În hipertonie, medicina populară recomandă ca mierea să fie luată cu suc de legume: sfeclă, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe răzătoare și se va lasa 36 de ore, după care se va stoarce) și lămâie.Se ia, timp de două luni, câte o lingură, de două-trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă sau la două-trei ore după masă.
   O altă rețetă include suc de morcovi, hrean (acesta va fi ținut în prealabil în apă), miere și suc de lămâie.Amestecul va fi ținut într-un borcan de sticlă bine acoperit.

   În afecțiuni ale sistemului nervos se recomandă câte 30 grame de miere, de trei ori pe zi.
   Un bun tonic și stimulant al sistemului nervos și endocrin se prepară din aloe, miere și suc de lămâie.Se iau 75 grmae frunze de aloe, se toacă și se pun într-un vas de sticlă.Se adaugă 125 grame de miere, se omogenizează, după care se adaugă 50 grame suc de lămâie.Se lasă la macerat cinci zile, după care se ia câte o lingură de amestec, de trei ori pe zi.
 
   Pentru bolnavii de TBC, medicina populară recomandă mierea cu lapte, sau cu diferite grăsimi (unt, untură de gâscă) și aloe: 100 grame miere, 100 grame unt, 100 grame untură de gâscă, 15 grame aloe și 10 grame cacao se pun pe foc, fără a se fierbe însă.Se va lua câte o lingură din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de două ori pe zi (dimineața și seara).

   În caz de răceli, mierea (se recomandă mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingură de miere la un pahar de lapte), cu suc de lămâie (sucul de la 1/2 lămâie la 100 grame miere).
   În scop profilactic, se prepară un amestec de miere, suc de ceapă și de hrean, în cantități egale.Din acest amestec se ia câte o lingură, de trei ori pe zi, înainte de masă.
   În caz de gripă se va prepara următorul amestec: usturoi dat pe răzătoare și amestecat cu miere (proporție 1:1).Se ia câte o lingură de amestec (cu puțină apă călduță) seara, înainte de culcare.

Tratamentul alergiilor sezoniere

   Alergia de care suferiți în fiecare primăvară nu este o fatalitate și nu ezitați să vă consultați medicul.Acesta va încerca să elimine posibilele alte cauze ale rinitei sau conjunctivitei sezoniere, examinându-vă detaliat nasul și gâtul și va căuta și alte semne ale alergiei care este posibil să apară pe corpul dumneavoastră (eczeme).
   De asemenea, este recomandabil să evitați fumatul și orice alte lucruri agresive față de căile respiratorii: praful, acarienii, animalele cu păr.

   Dacă sunteți un pacient cu alergie sezonieră, medicul poate eventual să vă administreze o injecție cu cortizon.Acest tratament, eficient timp de un an, are o acțiune importantă asupra acestui gen de patologie, dar cu toate inconvenientele cortizonului, care sunt numeroase: scăderea imunității, retenția de apă, decalcifiere, creșterea în greutate.Acestea apar o dată cu administrarea produsului prelungită și repetată.De aceea, cortizonul se utilizează numai pe parcursul alergiei.

   Cea mai bună metodă de prevenire a alergiei rămâne evitarea factorului responsabil.

   Dacă este vorba despre acarieni trebuie suprimate mochetele, utilizate lenjeriile specifice, evitarea plușurilor, aerisirea locuinței.

   În privința pisicilor, câinilor, hamsterilor, cel mai bun lucru este separarea de acestea.Sau cel puțin nu trebuie permis animalului să intre în camerele de locuit.

   Cel mai dificil este de evitat polenul.Totusi, este posibil să nu mai mergeți la țară și să preferați țărmul mării.
   În cazul alergiei la polen, primul tratament constă în evitarea contactului cu substanțele alergene.Există și medicamente antihistaminice eficace.Este vorba despre medicamente care blochează receptorii histaminei, o substanță produsă de corp în caz de alergie.Tratamentul trebuie să debuteze cu 15 zile înainte de venirea primăverii și să fie urmat 2-3 luni.Adăugând picături nazale și spray pentru gât, totul ar trebui să fie în regulă.

 

   Importanța efectuării testelor de alergie:

   Testele cutanate pot confirma implicarea uneia sau mai multor substanțe alergene.Aceste teste constau în injectarea sub piele a foarte mici cantități de substanțe care provoacă alergii.Observarea reacțiilor cutanate permite fixarea diagnosticului.Atunci când un alergen este identificat, este posibilă vindecarea alergiei.Din nefericire, cel mai adesea vindecarea este iluzorie, dar se poate reduce cantitatea alergenelor.
   Alte teste sunt timbrele sau așa-numitele patch-teste, care sunt lipite pe pielea pacientului și lăsate acolo câteva ore sau zile.
   Testele pentru alergie sunt complet inofensive și conferă răspunsuri rapide.
   Scopul imediat al testelor este de a simula în mod vizibil, pe piele, conflictul generat de sensibilizarea alergică în interiorul organismului.
   Testele sunt efectuate după ancheta clinică întreprinsă de alergolog pentru a stabili oportunitatea lor. 


   Tratamentul preventiv:
   Desensibilizarea este cea mai bună soluție, dacă substanța alergenă permite.Este inutilă dacă sunt grupați mai mulți factori de alergie.De asemenea, pacientul trebuie să fie foarte motivat, deoarece tratamentul este foarte lung și constrângător.
   Principiul constă în obișnuirea progresivă a organismului prin contactul cu alergenul respectiv, începând cu doze foarte slabe pentru a normaliza reacția.
   După câteva luni de tratament numit de obișnuire, pe timpul cărora dozele cresc progresiv, vor urma mai mulți ani de tratament de întreținere.
   Durata totală a tratamentului presupune aproximativ 3 ani sau chiar mai mult.
   Desensibilizarea se poate face prin injecții regulate, dar acestea trebuie efectuate obligatoriu sub supravegherea medicală, deorece există riscul alergiei generalizate.
   Recent, este posibilă utilizarea unor picături care se pun sub limbă, dar rămâne o tehnică costisitoare.
   În viitor, desensibilizarea se va putea face prin pulverizare.

Metode pentru îmbunătățirea sănătății ficatului

   Dacă vreți să mâncați corect, îmbogățiți-vă dieta cu fructe și legume, iar ficatul dumneavoastră va funcționa mai bine și, implicit, veți observa o scădere în greutate.S-a constatat că anual mai multe persoane mor din cauza excesului de mâncare decât din cauza subnutriției.Ținta dumneavoastră trebuie să fie curățarea corpului și reîntinerirea întregului metabolism, nu neapărat scăderea în greutate.Slăbirea va apărea o dată cu îmbunătățirea funcționării ficatului.De ce să vă stresați observând încetineala cu care apare scăderea în greutate?
   Nu mâncați dacă sunteți stresați sau supărați deoarece în acest timp curgerea sângelui este direcționată de la intestine și ficat spre alte părți ale corpului.

   Atenție la uleiul pe care îl consumați, uleiul de măsline este foarte bun pentru ficat.Uleiul se găsește în multe alimente naturale: pește, semințe, nuci, măsline.Pentru salate este bine să folosiți uleiurile obținute prin presarea la rece, nerafinate, păstrate în sticle închise la culoare.Păstrați uleiul în frigider. 

   Întotdeauna aveți grijă să mestecați încet mâncarea pentru că procesul de digestie începe cu amestecarea salivei cu mâncarea în gură.În funcție de vârsta persoanei, producția acidului din stomac devine inadecvată pentru eficiența digestiei.Aceasta se poate redresa dacă, înainte de fiecare masă, veți bea un pahar de apă în care ați amestecat o lingură de oțet de mere.

   Obțineți-vă proteinele necesare din diverse surse, inclusiv legume.Dieta de curățare a ficatului conține carne de pui, pește și ouă.Proteinele se pot obține și din legume, cereale, nuci și semințe.Dintre legume cele mai bogate în proteine, fibre, acizi grași vitamine și minerale sunt: soia, fasolea, năutul, lintea.Semințele de linte, floarea-soarelui, susan și dovleac sunt o sursă excelentă de acizi grași, proteine și fibre.Nucile sunt foarte bogate în uleiuri nesaturate și trebuie consumate numai proaspete.Dacă ele au fost scoase din coajă și expuse la aer, uleiul lor devine rânced.Cumpărați nuci numai în coajă.

   Nu mâncați dacă nu vă este foame.Consumați cât mai multe fructe, legume, sucuri de fructe, salate și beți multă apă.Mulți oameni obișnuiesc să mănânce la ore fixe, indiferent dacă le este sau nu foame.În acest caz ficatul va munci din greu și va avea de suferit.

   Evitați constipația mâncând multe fructe și legume proaspete și bând multă apă.Evitând constipația veți evita creșterea și dezvoltarea organismelor nocive corpului.

   Beți 8-12 pahare de apă zilnic.Apa vă va ajuta să vă curățați ficatul și să reduceți greutatea corporală.Este bine să beți apă cu înghițituri mici și dese contra deshidratării.Evitați să consumați fluide în timpul mesei.

   Deoarece ficatul trebuie să filtreze și să distrugă orice bacterie sau virus care se găsește în mâncare, este bine să fiți foarte atenți la tot ce mâncați.Există multe organisme care pot afecta ficatul.Pentru a reduce acest risc, consumați numai alimente proaspete, evitați mâncarea care a fost reîncălzită, pâinea și carnea depozitate incorect.Multe alimente ambalate și procesate sunt tratate și conțin conservanți.O dată ce aceste alimente ajung în intestine, conservanții dispar și microbii încep să se dezvolte.Evitați în mod special carnea conservată.Verificați dacă la creșterea produselor vegetale pe care le consumați au fost folosite pesticide.Cumpărați numai produse care conțin ingrediente naturale și evitați alimentele care conțin conservanți, coloranți, îndulcitori și arome artificiale.

   Evitați consumul excesiv de zahăr.În mod special, zahărul rafinat va fi transformat de ficat în grăsime și colesterol care se va depune pe abdomen, în jurul organelor sau va duce la probleme cardiovasculare.Evitați îndulcitorii artificiali deoarece sunt toxici pentru ficat și pot cauza hipoglicemie.Dacă simțiți nevoia să consumați dulciuri, mai bine apelați la fructe proaspete sau uscate și miere.

Ce înseamnă un ficat sănătos? Dar unul bolnav?

   Chiar dacă sistemul imunitar protejează corpul nostru de multe pericole, ficatul este acela care protejează sistemul imunitar.

   Proasta funcționare a ficatului poate duce la obezitate, boli cardiovasculare, oboseală cronică, dureri de cap, probleme digestive, alergii și alte suferințe. 

   Simptomele unui ficat suferind:
 
   Proastă digestie, balonări, greață în special după ce se consumă alimente grase, depuneri de grăsime în jurul abdomenului și constipație.Dacă vă treziți dimineața cu un gust neplăcut în gură sau cu limba încărcată, este clar că ficatul dumneavoastră are nevoie de ajutor.
   Proastă dispoziție, depresie, slabă putere de concentrare și memorizare.Dacă ficatul este leneș, o mare cantitate de toxine își vor găsi drumul spre sistemul circulator și pot afecta creierul.
   Manifestări ale unei alergii: febră, urticarii, eczeme și astm.
   Migrene.Din păcate medicamentele contra durerilor de cap pot afecta ficatul, pentru că el trebuie să prelucreze toate medicamentele.
   Tensiune arterială mare sau retenție de fluide.Acestea pot fi destul de greu de controlat cu ajutorul medicamentelor.
   Hipoglicemie sau un nivel instabil al zahărului în sânge.Un ficat bolnav poate cauza variații ale nivelului de zahăr în sânge, ceea ce duce, implicit, la oboseală, amețeală și nevoia de a consuma dulciuri.
   Intoleranță la alimentele grase și afecțiuni ale vezicii biliare.Dacă vă hrăniți cu multe grăsimi saturate, ficatul va încerca să le elimine din corp prin bilă și apoi prin intestinul subțire.Dacă ficatul nu funcționează corect el va produce multe săruri biliare care, în final, se pot acumula ca pietre.
   Sindromul oboselii cronice.O cauză a acestei stări poate fi căutată în consumul mare de grăsimi saturate și alimentația săracă în fructe și legume.
   Căldură excesivă a corpului care poate fi asociată cu transpirația.
   Intoleranță la alcool și anumite medicamente, cum sunt antibioticele.

   Mulți oameni se luptă de-a lungul întregii lor vieți cu greutatea în exces datorată unui metabolism încet.După ani de diete severe ei ajung la concluzia că nu există nici un remediu pentru boala lor.De cele mai multe ori se înșală.
   Studiile în domeniu au demonstrat însă că ficatul, care este organul cel mai important în metabolism, este cheia întregii probleme. 
   Excesul de greutate este un simptom al unei disfuncții a ficatului și prea puțin are de-a face cu numărul de calorii acumulate.
   Ficatul este principalul organ al corpului care are rolul de ardere a grăsimilor.Urmând o dietă de curățare a ficatului, metabolismul se va îmbunătăți cu pași repezi și grăsimile vor putea fi arse.Dimpotrivă, dacă veți continua să consumați alimente nepotrivite, ficatul va produce mai multă grăsime care se va depozita.Într-o mare măsură nu este vorba de cât mâncați, ci de ceea ce mâncați.Urmând o cură de curățare a ficatului, acesta va putea să ardă grăsimile și să-i reia rolul său în metabolism.Apoi, procesul scăderii în greutate devine natural, ușor și fără să presupună un efort particular din partea dumneavoastră.Nu va mai trebui să numărați caloriile și să vă înfometați.

Remedii pentru probleme digestive

   Digestia nu se realizează tot timpul cum ar trebui și se formează gaze, dureri intestinale, apar scaunele moi iritante, indispoziţia şi durerile de cap dese, cu senzație de somn.
 
   Primul lucru care trebuie făcut este să treceţi la un regim vegetarian din care carnea să fie exclusă complet.Legumele trebuie fierte în apă sau în aburi, zarzavaturile înăbuşite cu puţin unt-de-lemn.Din când în când se permite şi peşte proaspăt.Dintre cereale, baza trebuie să o reprezinte orezul fiert în apă, amestecat cu caşcaval, unt, brânză, etc. pâinea trebuie înlocuită cu graham sau grâu încolţit.Se pot bea cât mai multe sucuri proaspete de legume, a căror bază să fie morcovii, cu adaosuri de: sfeclă roşie, ţelină, pătrunjel, mere, etc.Ideal ar fi un pahar în fiecare oră.

   Leacuri ţărăneşti pentru o digestie cu probleme:
 
   Unele legume şi fructe sunt bine cunoscute pentru virtuţiile lor digestive şi eliminarea crampelor din stomac.
 
   Usturoiul: dimineaţa pe stomacul gol se înghite un căţel de usturoi curăţat.
 
   Mărarul: se face infuzie din seminţe de mărar zdrobite (o linguriţă la un litru de apă), frunze de mărar (o lingură cu vârf la un litru de apă).Se lasă să se infuzeze un sfert de oră şi se bea o cană după fiecare masă. 

 
   Urzică şi gălbenele: se bea 1-2 litri de ceai de urzică amestecat în părţi egale cu ceai de gălbenele (cura se face primăvara, când ambele plante sunt fragede).Acest ceai vindecă orice afecţiune a stomacului.
 
   Şi mai eficient e sucul obţinut din urzică, coada şoricelului, păpădie, pătlagină, toate în părţi egale, băut din oră în oră câte o înghiţitură.    
 
   Recomandare: în toate ceaiurile ori lichidele se pune o linguriţă (dimineaţa şi seara) de bitter suedez.Tratamentul trebuie urmat regulat şi cel puţin două luni.      

   Reglarea digestiei cu ajutorul ceaiului de pelin: se bea o cană pe zi, rece, înghiţitură cu înghiţitură; ceaiul nu trebuie să fie prea concentrat.
   Mod de preparare al ceaiului de pelin: se ia o priză de pelin (cât cuprinzi cu două degete) şi se opăreşte doar trei secunde într-o cană de apă clocotită.Culoarea ceaiului nu trebuie să se deosebească prea mult de aceea a apei.Cura se face timp de două săptămâni dintr-o lună.

Amigdalita

   Inflamația amigdalelor și a faringelui provoacă dureri locale accentuate, mai ales la deglutiție.
   Boala se însoțește de febră, frisoane, dureri de cap, limbă încărcată.
   În unele cazuri, pe suprafața amigdalelor apar puncte de puroi.

   Măsuri profilactice și de tratament:
 
   Se vor evita frigul, umezeala și fumatul.
 
   Căldura locală și repausul la pat sunt obligatorii.
 
   În jurul gâtului se pot aplica comprese calde cu oțet, argilă sau infuzie de salvie.
 
   Pe piept se pot pune comprese cu ulei esențial de eucalipt și lavandă.
 
   Băile progresive la picioare sunt indicate, având un efect benefic. 

 
   De asemenea, compresele în jurul gâtului cu cartofi copți puși, de exemplu, într-o șosetă de lână au efect benefic.
 
   Se recomandă gargara cu infuzie de mușețel, mentă, salvie sau apă sărată; ceaiuri de salvie, nalbă-mare sau coada-calului. 

   Se vor bea lichide cât mai multe, la temperatura camerei.

Despre guturai

   Guturaiul este o inflamație a mucoasei foselor nazale și, în mod obișnuit, este un simptom de asociere al unei gripe sau al unei răceli.
 
   Secreția nazală este abundentă, necesitând ștergerea nasului în mod repetat.
 
   La început, ea este apoasă, devenind apoi purulentă.
 
   Se poate complica cu o sinuzită, dar în mod obișnuit dispare în 5-7 zile.

 
   Măsuri profilactice și de tratament:
 
   Prevenirea bolii se face prin evitarea dormitului în camere reci și umede.
 
   Se va respira un aer cald și umezit.
 
   Se vor face dușuri călduțe pe piept și pe spate.
 
   Se vor administra multe lichide și se vor aplica comprese cu ceapă în jurul gâtului.
 
   Se recomandă băi calde la picioare și ceaiuri de plante: flori de tei, mușețel, coada calului.
 
   Se vor consuma mult usturoi și alimente bogate în vitamina C, varză, spanac, unt, caise.

Sindromul gurii uscate

   Dacă suferiți de pe urma simptomelor gurii uscate (xerostomie), aveți în mod clar puțină salivă.
   Această insuficiență provoacă o slabă oxigenare a gurii, aceasta generând dezvoltarea unui mediu anaerobic, ideal pentru producerea bacteriilor.
   În esență, bacteriile sunt capabile să producă un nivel ridicat de gaze sulfurice care, la rândul lor, vor face ca respirația dumneavoastră și gustul pe care-l aveți în gură să nu fie dintre cele mai plăcute.
   O dată ce limba devine foarte uscată, sau daca ea este foarte frecată, devine deosebit de sensibilă.
   La persoanele în vârstă, îndeosebi la femei, se întâlnește destul de des sindromul limbii fierbinți.
   Mulți pacienți care sunt diabetici pot observa apariția acestui simptom atunci când le este sete.
   Este important ca în aceste cazuri să se evite clătirea gurii cu soluții ce conțin alcool deoarece acesta creează dureri desturi de mari.
   Cei care suferă de sindromul limbii fierbinți este bine să consume zilnic 8 pahare cu apă și să ia vitamina C.
   Este indicat să nu se mai folosească produse pentru igiena gurii care conțin alcool sau sulfat de sodiu.
   Trebuiesc evitate țigările, cafeaua, băuturile acidulate.
   Este foarte important să fie consultat medicul pentru că există posibilitatea să existe o afecțiune a tiroidei sau chiar diabet.

   Există mai multe tipuri de formațiuni ale limbii care sunt cel mai bine descrise ca geografia limbii.În mijlocul limbii există un șanț care este o zonă minunată de instalare a bacteriilor anaerobe, deoarece oxigenul nu poate ajunge aici foarte bine.În mod general, partea aspră a limbii pare să genereze problemele legate de respirația grea.
   Se crede că aceasta este o trăsătură moștenită, totuși nu putem moșteni bacteria care generează această respirație neplăcută, dar putem moșteni o anumită formă a geografiei limbii, la fel cum moștenim culoarea ochilor  sau a părului părinților, forma urechilor etc.
   Unii oameni pot prezenta o limbă plină de asperități, acestea sunt papilele care pot fi mai lungi decât normalul.Lungimea acestor papile, desimea lor pot favoriza, de asemenea, producerea bacteriilor.

   Saliva este o parte foarte importantă a sănătății orale.Cauza respirației grele poate fi diminuarea cantității salivei.
   În legătură cu gura uscată, saliva are trei importante funcții:
   - produce enzimele care ajută la digerarea alimentelor,
   - furnizează o metodă de stabilizare a pH-ului (păstrează controlul asupra nivelului acidității)
   - aduce la nivelul țesuturilor orale oxigenul necesar păstrării acestora în condiții sănătoase.

   Un alt mediu propice dezvoltarii bacteriilor sunt amigdalele.Bacteriile pot crește foarte ușor și în gât, în special pe amigdale.Un lucru important de reținut este acela că, bacteriile nu se opresc în gât sau amigdale.Ele ajung acolo deoarece cele din spatele limbii ajung în contact cu gâtul și amigdalele de fiecare dată când înghițim.
   Când cineva are alergie sau îi curge nasul, este posibil să se formeze mici globuri albe care sunt o combinație de componente sulfurice (produse de bacterii) și mucus (din curgerea nasului).Acestea au un miros puternic, neplăcut.Nu apelați la operația de amigdalită pentru că bacteria este încă în spatele limbii dumneavoastră și nu așa scăpați de ea.
   Igiena orală corectă poate duce la evitarea acestor neplăceri.Se crede că o igienă orală corectă, adică periatul corect al dinților după fiecare masă, folosirea pastelor de dinți care nu conțin substanțe ce usucă gura  sunt cele mai eficiente.Este bine ca o dată cu periatul dinților să aveți grijă și de gingii, de spațiile de sub limbă și chiar este bine să periați și suprafața aspră a limbii.
   O altă recomandare vine din partea nutriționiștilor, care ne sfătuiesc să consumăm cât mai multe legume și fructe, să evităm dulciurile, băuturile acidulate, cafeaua și, desigur, țigările.

Ulcerul gastro-duodenal partea a doua

   Prima parte a acestui articol o puteți citi aici.

   Cele două meridiane, al stomacului și al intestinului subțire, sunt meridiane yang și sunt dirijate de meridianul vezicii biliare.Acesta din urma fortifică meridianul intestinului subțire, de parcă i-ar suplimenta energia, iar asupra meridianului gastric exercită o acțiune de frânare, de parcă l-ar ține priponit.Pe de altă parte, meridianul intestinului subțire întărește meridianul gastric.
   Când meridianul intestinului subțire este afectat, se află în hiperfuncție și acționează ca un amplificator asupra canalului gastric, poate apărea o gastrită hiperacidă, iar apoi chiar și un ulcer.
   Dacă intestinul are meridianul slăbit, atunci stomacul poate cădea într-o depresie, capacitatea sa digestivă se va reduce și, în acest caz, poate apărea o gastrită hipoacidă, care va conduce și ea la un ulcer.
   De asemenea, canalul vezicii urinare poate influența și el canalul intestinului subțire, ceea ce va frâna funcționarea meridianului respectiv.

   Rolul metodelor de reechilibrare:
   Aceasta este de fapt doar o mică parte a relațiilor extrem de complexe ce se stabilesc între meridianele existente în corpul nostru și, implicit, între organele din el.De aceea, nici o afecțiune nu poate fi a unui singur organ, iar când este tratată, trebuie să se țină seama de starea generală a pacientului.

   Cum se tratează această boală:
   Este foarte important ca bolnavii de ulcer să fie tratați corect, până la vindecarea clinică.Desigur, o vindecare totală a acestei boli nu este posibilă, ea nu trece fără urme, căci va rămâne o cicatrice în locul ulcerației (ca la orice rană care se închide).
   Deci, printr-o vindecare clinică se ințelege absența bolii un timp îndelungat (dacă se poate, chiar definitiv), formarea cicatricei care apare la fibrogastroscopie, dar și un echilibru energetic normal în sistemul meridianelor stomacului și intestinului subțire.
   Această etapă este însă posibilă mult mai târziu, în comparație cu primele două condiții (absența durerilor și închiderea ulcerației).

   În prezent, pe lângă dietă, tratamentul medicamentos și, în cazurile grave (inclusiv ulcere perforate), operații, există și metodele de reechilibrare energetică, asociate cu fitoterapie și tratament homeopatic.
   Rezultatele obținute prin aceste metode sunt foarte promițătoare, deoarece se obține cicatrizarea rănilor din stomac chiar mai repede decât prin metodele de tratament clasice.

Ulcerul gastro-duodenal

   Ulcerul este de fapt o rană, provocată în peretele duodenului sau al stomacului.
   În ultima vreme au apărut cercetări interesante care tratează natura infecțioasă a ulcerelor, atât gastric, cât și duodenal.
   Ulcerația, rana, se produce în mucoasa gastrică sau în cea duodenală în urma apariției unui dezechilibru între factorii agresivi ai conținutului gastric (sucul gastric și alimentele ingurgitate) și proprietățile de protecție ale învelișului (mucoasa gastrică și, respectiv, a duodenului).
   Principalul simptom al ulcerului sunt durerile din capul pieptului, spre stânga de la linia mediană în cazul ulcerului gastric, sau spre dreapta în cazul ulcerului piloric sau al bulbului duodenal.
   Adesea durerile iradiază în jumătatea stângă a toracelui, spre omoplatul stâng, chiar spre coloană, în segmentul dorsal și lombar ale acesteia.
   Durerile apar la 30-60 minute după masă, în ulcerul gastric sau la două-trei ore dupa masă, în ulcerul duodenal.
   Durerile sunt foarte parșive, insidioase, persistente, cu scăderi și reizbucniri periodice, revenind cu forțe sporite după ce a părut că au fost stinse.Sunt dureri sâcâitoare și, de cele mai multe ori, foarte greu de suportat.
   Adesea crizele dureroase sunt însoțite de vomă, din stomac fiind eliminate sucul gastric și, mai ales, acidul în exces.
   De cele mai multe ori, după ce vomită, bolnavul se simte ușurat, de aceea mulți încearcă să-și provoace voma.
   Alte simptome frecvente sunt arsurile, eructațiile (râgâielile), grețurile și constipațiile.

   Factorii care determină apariția ulcerațiilor sunt diverși.De cele mai multe ori este o îmbinare a factorilor generali și a celor locali. 
   Ulcerațiile pot avea dimensiuni, formă și profunzime din cele mai variate.

   Caracteristica ulcerului este acutizarea sezonieră a bolii, primăvara și toamna crizele devin mai puternice și mai frecvente.
   Adesea aceste perioade acute alternează cu perioade de remisie, care pot să dureze de la câteva săptămâni până la câțiva ani.

   Boala ulceroasă este o maladie cronică recidivantă, caracterizată prin formarea ulcerației stomacului sau duodenului.
   Este o maladie destul de frecventă în rândul populației, circa 7-10% suferă de ulcer gastric sau duodenal.
   Ulcerul duodenal este de aproximativ patru ori mai frecvent decât cel gastric.
   Ulcerul duodenal apare mai frecvent la persoane tinere, pe când la vârstele a doua și a treia apare mai frecvent ulcerul gastric.
   De asemenea, ulcerul duodenal se înregistrează mult mai frecvent la bărbați.
   Există, de asemenea, așa-numitele ulcere simptomatice, care apar din cauza stresului, în arsuri, după operații neurochirurgicale; ulcerele medicamentoase se produc după ingurgitarea unor preparate cum sunt gluococorticoizii sau salicilatele.
   Există ulcere endocrine, ulcere datorate hepatitelor, cirozelor hepatice etc.
   Un rol important îl joacă în producerea ulcerelor consumul de alcool și fumatul, erorile de alimentație, intervalele mari între mese, mâncatul pe fugă și consumul numai de uscături, ca și înghițitul pe nemestecate.

   Boala ulceroasă a stomacului este o maladie destul de frecvent întâlnită.
   Prin ulcer (ulcerație) se înțelege un defect al tegumentelor sau al mucoasei, asociat cu afectarea straturilor profunde.
   Este o rană deschisă, iar procesele de închidere și vindecare sunt împiedicate sau cel puțin mult încetinite.

Despre Erizipel, simptome și tratament

   Semnele şi simptomele erizipelului includ intoxicaţie, febră şi apariţia focarelor de inflamaţie seroasă sau sero-hemoragică a tegumentelor, temperatură ridicată, starea generală alterată, prurit, durere, senzaţie de arsură, placard eritematos, edematiat, adenopatie regională.
 
   Erizipelul este o boală infecţioasă acută a tegumentelor şi a mucoaselor, caracterizată prin apariţia unui placard dermitic şi prin fenomene generale.Boala are o evoluţie ciclică, tendinţa la vindecare spontană şi nu conferă imunitate.Formele clinice ale erizipelului sunt eritematoasă, buloasă, flegmonoasă (infectie suprapusă), gangrenoasă.

   Tratamentul erizipelului se bazează pe regim la pat, cu membrul afectat imobilizat.

   Erizipelul este o boală infecţios-alergică, produsă de streptococul beta-hemolitic (grup A) şi manifestată clinic printr-o dermatită adesea rebelă, la nivel facial, pe gambe, dar nu sunt excluse şi alte localizări.
   De erizipel sunt afectate persoanele cu o sensibilitate individuală specifică, indiferent de vârstă.

   Diagnosticul diferenţial al erizipelului se face pentru tromboflebita profundă şi superficială, flegmonul gambei, limfangita, maladiile alergice, dermatitele, erizipeloid prin examenul sumar al sângelui.
   Sursa de infecţie a erizipelului o constituie bolnavii cu erizipel, precum şi alţi pacienţi cu diverse forme de infecţie streptococică (scarlatină, faringită, angină, otită, rinită, pneumonie, streptodermie, panariţiu, abces, flegmon), sau persoanele sănătoase purtătoare de aceşti germeni.

   Poarta de intrare a infecţiei streptococice o constituie leziunile de la nivelul pielii ori mucoaselor, sau diverse afecţiuni cronice: micoze, ulcere varicoase, ulcere trofice, flictene.
Mai frecvent este afectată pielea de pe față şi de pe membre, adică mai des sunt afectate părţile descoperite ale pielii.

   Perioada de incubaţie este de 2-8 zile, însă uneori ea se micşorează până la câteva ore.De la început apare o senzaţie de încordare, usturime, apoi o durere moderată în locul afectat şi în ganglionii limfatici regionali.Ulterior, peste câteva ore, se iveşte placardul erizipelatos cu tendinţa la extindere rapidă şi care prezintă toate caracterele procesului de inflamaţie.

   Frunzele proaspete de podbal sunt spălate, zdrobite și frecate pe un fund de lemn cu sucitorul de tăiței până iese un terci de frunze care se aplică pe porțiunile inflamate unde s-a localizat enzipelul.
   Din frunze se poate prepara însă și o infuzie (se taie frunzele mărunt, se opăresc cu apă clocotită, se lasă să stea puțin) și se pot folosi ca o compresă, după ce se răcește.
   Tot la fel se pot întrebuința și frunzele de varză, spălate și zdrobite.Ele înlătură orice inflamație provocată de erizipel.
   Foarte emolient și benefic este efectul sucului frunzelor cărnoase de urechelniță.Trecându-le prin storcătorul electric, se obține un suc cu care se ung ușor porțiunile inflamate sau se taie de-a lungul câteva frunze de urechelniță și se pun pe o farfurie, cu partea zemoasă în sus.Cu sucul care se prelinge din suprafețele secționate se ung zonele afectate de erizipel.
   Intern, se iau dimineața, cu 1/2 oră înainte de micul dejun, o ceașcă cu infuzie de ventrilică, iar pe parcursul zilei, încetul cu încetul, 3-4 cești cu ceai de urzici, până ce boala merge spre vindecare.

   De asemenea, se poate apela la tratament chirurgical, mai ales pentru membrele inferioare (tromboflebite, varice, ulcere trofice), pentru a elimina dereglările de circulaţie sangvină şi limfatică şi eliminarea streptococilor beta-hemolitici.
 
   Tratarea tardivă poate favoriza apariţia unor complicaţii precum abcese, gangrene, flegmone, tromboflebite, necroze profunde a dermei, adenite supurate, pneumonii, pleurezii purulente, nefrite, septicemii.

Cu ce tratăm artroza?

   Compresele folosite în caz de atroză se vor prepara din infuzii la care se vor folosi, de regulă, 2-3 linguri de plantă uscată, sau 3-4 linguri de plantă proaspătă, din una din următoare: frunze de mesteacăn, rădăcină de brustur, rădăcină de brândușă de toamnă, frunze de plop, flori de cartof, frunze de nuc, semințe de brândușă de toamnă, fructe de măceș, flori de liliac.
   În cazul cataplasmelor, plantele se vor înfășura într-o cârpă curată și se vor aplica pe locul dureros (tratamentul este valabil și în artrite și reumatisme).

    Se prepară un unguent din flori tocate de liliac amestecate cu unt în părți egale.Concomitent, se va folosi o infuzie de flori de liliac (proporție 1:10).Se lasă timp de 4 ore, după care se poate lua câte o lingură de 3-4 ori pe zi.

   Se iau paie de ovăz, se toarnă o cantitate corespunzătoare de apă și se fierbe timp de 30 de minute pe foc mic.Se aplică cataplasma călduță.

   Se prepară un decoct din rădăcină de brustur: se toarnă un pahar de apă clocotită peste o lingură de rădăcină dată de răzătoarea mică și se pune la foc mic, timp de 20 de minute.Se ia câte o lingură, de 4 ori pe zi, înainte de masă.Extern, se prepară un unguent din rădăcină de brustur, amestecată cu unt (se poate folosi din rădăcina de la decoct).

   Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc și se lasă timp de 3-4 ore, după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav.

   Se vor aplica de asemenea comprese calde din decoct de rădăcini și semințe de brândușă de toamnă.Peste o lingură de rădăcină se toarnă un pahar de apă.Se fierbe la foc mic, timp de 15 minute.

   Se amestecă 3 linguri de troscot cu 2 linguri de frunze de mesteacăn și 2 linguri de fructe de măceș.Se pune amestecul într-un termos și se toarnă deasupra un pahar de apă fiartă.Se lasă peste noapte, iar a doua zi se adaugă în infuzie și 2 lingurițe de sare.Se înmoaie o cârpă curată de bumbac în infuzia aceasta, se stoarce și se aplică pe locul bolnav.Se acoperă cu ceva gros și se menține până la dispariția durerii.

   Peste o lingură de frunze de plop se toarnă un pahar de apă clocotită și se lasă o oră.
Se vor aplica comprese, dar este recomandat să se folosească și intern: câte 1-2 linguri, de 5-6 ori pe zi.

   Se aplica peste locul bolnav cataplasme cu ceapă tocată sau usturoi pisat.

   Se pun într-un borcan flori de cartof (fără a le toca) până sus și se toarnă deasupra alcool sanitar sau altă tărie.Se pune un capac etanș și se lasă 7 zile la loc cald și întunecos.Se vor aplica comprese cu flori pe locul bolnav. 

   Se ia rădăcină de brustur, se spală bine și se dă prin mașina de tocat sau pe răzătoare, fără a o curăța.Se umple până la jumătate o sticlă de 1/2 l și se toarnă votcă până se umple sticla.Se acoperă bine și se lasă o săptămână la loc întunecos.Se aplică comprese pe locurile bolnave, se pune deasupra un prosop sau un fular de lână și se lasă până trece durerea.

Cum luptăm cu enurezisul?

   Enurezisul este o afecțiune caracterizată prin micțiuni involuntare și inconștiente în timpul somnului.
   Se poate spune despre un copil că suferă de enurezis când aceste micțiuni apar după vârsta de 5-6 ani (enurezia nocturnă este mai frecventă la băieți decât la fetițe).
   În cazul unei enurezii primare, analiza urinei și o urocultură sunt suficiente pentru a exclude cauzele organice ale enurezisului. 

   Atunci când enurezisul persistă și după 8-10 ani, se impune o discuție cu copilul și cu părinții acestuia, pentru a stabili eventualele problemele de natură psihologică ale copilului. 

   Pentru a-și ajuta copilul, părinții vor avea grijă să ia următoarele măsuri cu caracter general:
   Vor scula copilul din somn la ore fixe pentru a merge la toaletă și vor avea grijă ca acesta să fie treaz când urinează: în prima săptămână va fi trezit la ora 24, în cea de-a doua la ora 1, apoi în cea de-a treia la ora 2 și așa mai departe.
   Vor avea grijă ca acesta să meargă la toaletă înainte de culcare.
   Vor controla cantitatea de lichide ingerată de copil, în special cu două ore înainte de culcare, iar în cazul în care aceasta este prea mare, o vor diminua.
   Copilul nu va viziona seara filme horror.
   Copilul va fi înconjurat cu multă dragoste, iar părinții vor avea grijă să nu-l certe, să nu-l umilească sau să nu-l pedepsească.

   Tratamentul enurezisului începe de regulă după vârsta de 7-8 ani, dar se recomandă chiar și mai înainte de această vârstă. 

   În cea ce privește măsurile naturiste, se pot folosi palnte medicinale:
   Circelul (Ephedra distachya): infuzie din 2-3 grame de părți aeriene la o cană de apă clocotită.Se beau 1-2 căni pe zi.
   Coada șoricelului (Achillea millefolium): infuzie din 4 grame de flori la o cană de apă clocotită.Se bea câte o jumătate de cană, de 3 ori pe zi, ultima înainte de ora 18.
   Răcușorul (Polygonum bistorta): decoct din 5 grame de rizom pulbere la un litru de apă.Se bea câte o cană pe zi.Tinctură medicinală obținută din rizomi mărunțiți (15 picături, de 3 ori pe zi) sau 2-4 grame de pudră de rizomi pe zi.
   Stejarul (Querqus robur): decoct din 5 grame de coajă la 300 ml de apă.
   Arnica: remediu recomandat în enurezisul apărut în urma unei traume psihice sau fizice.

   Enurezisul poate dura uneori până la pubertate când, de cele mai multe ori, dispare spontan. 

   Cauzele enurezisului pot fi: stările emoționale negative, traumele psihice, igiena defectuoasă, diabetul zaharat sau anomaliile aparatului uro-genital.

Bolile Cardio-Vasculare

   Cauzele predispozante pentru bolile cardio-vasculare, le reprezintă factorii de stres, abuzul de excitante (tutun, alcool, ceai și cafea), supra-alimentația, abuzul de alimente grase și carnea.

   Bolile cardio-vasculare reprezintă principala cauză de deces.
 
   În rândul bolilor cardio-vasculare se numără: ateroscleroza, tulburările de irigație ale creierului și membrelor, tulburările de ritm cardiac, cardiopatia ischemică și hipertensiunea arterială.Aceste boli cardio-vasculare se pot complica cu apoplexie, infarct miocardic și angină pectorală.

   Bătăile de inimă (palpitațiile) se însoțesc de accelerarea ritmului cardiac.Se poate ajunge la 250 de bătăi pe minut și pot dura câteva minute.
   Cauzele cele mai frecvente ale palpitațiilor le reprezintă anxietatea, agitația, alcoolul, cafeaua și eforturile fizice violente.
   O miocardită, de exemplu se poate manifesta cu palpitații.
   De asemenea, acestea se mai întâlnesc în hipoglicemie, în hipertensiune sau hipertiroidie.

   Măsuri profilactice și de tratament:

   Măsuri: evitarea excesului de alcool și cafea, a dușurilor cu jet, a frecțiilor cu peria, a spălărilor cu oțet de fructe, a compreselor reci în zona inimii, a împachetărilor cu cuburi de gheață în jurul gâtului. 

   Sunt indicate frecții pe regiunea precordială cu uleiuri esențiale din cetină de pin, conuri de hamei și lavandă.

   Ceaiuri calmante: sunătoare, talpa-gâștei, valeriană, roiniță, conuri de hamei, tei, păducel, lavandă.

Despre comprese și utilizarea lor

   Dintotdeauna, bunicile și străbunicile noastre foloseau frecvent compresele când își tratau rudele de diverse boli.
   Compresele umede pot fi reci sau calde și sunt destinate răcoririi, încălzirii sau sudării.
   Compresele sunt foarte potrivite în febră și procesele inflamatorii însoțite de febră, căci apa rece este suficientă pentru a răcori, fără să șocheze organismul, așa cum se întâmplă la utilizarea pungii cu gheață.
   Este bine totuși, înainte de a apela la tratamentul cu comprese, să consultam un medic.

   Compresă caldă pentru durerile de mijloc: se înmoaie în apă caldă (+45 grade Celsius) o bucată de pânză și se stoarce bine.Cu ea se înfășoară mijlocul de la un șold la altul și apoi, peste compresă, se leagă o fâșie de pânză de in sau bumbac, uscată.Deasupra se înfășoară bolnavul cu un șal sau fular de lână.Compresa se menține 45 de minute.

   O compresă ce poate fi folosită rece sau caldă (după nevoie), care se aplică pe gât, piept sau abdomen, este următoarea: o bucată mare de pânză de in (sau bumbac) se înmoaie în apă rece (vara) sau în apă caldă (dar nu fierbinte) iarna, se stoarce bine și se aplică pe corp.Peste ea se pune o basma (șal) din lână, care se așază pentru a acoperi bine compresa, astfel încât să nu pătrundă aerul și se menține timp de 45-60 de minute.Gâtul este bine să fie acoperit separat cu un fular.Dacă este pusă pentru a răcori, se umezește din nou (dacă este pentru a încălzi, nu se mai umezește).După ce se înlătură compresa, pacientul se îmbracă într-o bluză uscată (tricou) din bumbac și rămâne în pat, bine învelit, timp de 30-40 minute.
   Această compresă se poate pregăti și pentru spate, în același fel, dar se va întinde pe pat întâi șalul de lână, apoi pânza umezită și bine stoarsă, iar pacientul se culcă cu spatele gol peste aceasta.Are un efect foarte puternic în durerile de mijloc și coloană, în circulația sangvină deficitară sau în stări de febră mare. 
   De asemenea, aceste comprese dau rezultate în hipertensiune, ipohondrie, dar și eliminarea gazelor.

   Compresele aplicate pe piept sunt recomandate în bronșite.O pânză de in sau de bumbac se udă în apă (rece până la caldă, în funcție de anotimp și de starea bolnavului), se stoarce bine, se aplică pe piept (se poate pune încă una pe spate) sau se înfășoară ca o fașă mai lată.Peste ea se pune un prosop plușat sau un șal de lână.Bolnavul se acoperă bine cu o pătură de lână sau cu plapuma și va rămâne astfel timp de o oră.

   Compresă pe abdomen: se aplică pânza, înmuiată în apă, bine stoarsă, împăturită, pe partea inferioară a abdomenului.Bolnavul trebuie să stea întins pe spate, în pat.Peste compresă se înfășoară o basma de lână.De fapt, compresa pe abdomen se poate pune succesiv cu cea de pe spate, sau simultan, pentru a avea un efect mai puternic.După ce se aplică pe abdomen, compresa se ține între 45 de minute și două ore.După o oră se umezește din nou compresa.Se poate folosi apă rece, apă cu oțet sau fiertură de paie de ovăz sau de fân.
   Această compresă îmbunătățește circulația sangvină, ajută digestia și este un remediu în colicile digestive.

   Compresă pentru gambe: pe fiecare gambă se înfășoară câte o bucată de pânză de in sau bumbac, înmuiată în apă rece (la 15-20 grade Celsius) și bine stoarsă.Piciorul se înfășoară de la genunchi până la gleznă.Peste pânza udă se înfășoară câte o fâșie de pânză uscată, peste care se pune câte un prosop.Labele se încălzesc în mod obligatoriu cu ciorapi de lână sau o sticlă cu apă caldă.Compresele se mențin 10-15 minute.

Crampe și spasme musculare

   De obicei, crampele musculare care apar în timpul efortului se datorează unui deficit de sare în fibrele musculare, care determină o iritabilitate.De aceea se va lua o jumătate de linguriță de sare pentru fiecare pahar cu apă, în timpul antrenamentelor sau al eforturilor mari fizice.
   Crampele în mușchii gambelor, sub formă de cârcei, apar datorită acumulărilor de reziduuri chimice.Ele sunt mai frecvente la cei ce au varice.Evitarea lor se va face printr-un exercițiu la fiecare 2 ore, care constă în scoaterea încălțămintei și a ciorapilor și, în poziție pe spate cu șoldurile sprijinite pe un fotoliu, se ridică labele picioarelor și se mișcă 30 de secunde, cu degetele picioarelor întinse.

   Aspirina are un efect bun, se pot lua 2 tablete pe zi, după mese, dacă greutatea este sub 75 kg, sau 3 tablete, dacă greutatea este mai mare, timp de 2 zile, apoi 1/2 tabletă pe zi, până când durerile musculare dispar.

   Crampele musculare se pot înlătura prin evitarea contactului păturii cu labele picioarelor.
Pentru aceasta, se pot confecționa cercuri pentru pat din cutii de carton în care se introduc labele picioarelor, iar peste acestea se așează pătura.Dacă nu cedează în această manieră, se poate folosi chinina, 1 casetă pe zi, timp de 10 zile.Aceasta este contraindicată la femeile însărcinate sau la cei suferinzi de arterite.

   Prosopul cald aplicat după baie dă rezultate și mai bune, dacă se aplică pe o zonă limitrofă celei dureroase, iar băile calde, la o temperatură de 37-40°C, sunt foarte indicate.Când spasmele persistă, se pot folosi băi alternate calde și reci și masaje ușoare, timp de 10 minute.

   Crampele musculare se înlătură prin aplicarea unui prosop umed pe partea dureroasă (prosoapele trebuie să fie călduțe, adică la temperatura de 35-37°C) și prin mișcări de frământare a mușchiului, care încep cu partea situată distal de zona contractată.

   Masajele și poziția înclinată a corpului: extremitățile dureroase se așează pe o pernuță deasupra planului vertical al pieptului.Masajul se face prin mișcări ușoare, care încep de la extremitatea cea mai îndepărtată a inimii, către extremitatea sensibilă.Acest masaj se face timp de 10 minute.

   Spasmele musculare se înlătura prin aplicarea unui prosop cald sau șosete încălzite.

   Dacă apar dureri ale mușchilor gâtului, umerilor și brațelor, se obține o ameliorare prin întinderea gâtului.Cu ajutorul unei curele care cuprinde capul la nivelul urechilor, ,,vă suspendați" de un cuier și încercați să vă îndoiți genunchii, în așa fel încât să se producă o întindere continuă a mușchilor din partea superioară a coloanei vertebrale.Această ședință va dura 5-10 minute.

Terapia cu ouă de prepeliţă

   Acţiuni terapeutice ale oului de prepeliță:
   Normalizează activităţile inimii, vindecă bolile de rinichi şi ficat, ajută digestia, reglează secreţia acizilor din stomac, vindecă spectaculos ulcerul, întăreşte memoria, sporeşte rezistenţa adulţilor constrânşi să urmeze un regim alimentar, stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului la copii.

   Calităţile oului de prepeliţă sunt renumite prin numărul mare de vitamine şi minerale în comparaţie cu cel de găină.El conţine: de 5 ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de 6 ori mai multă vitamina B1, de 15 ori mai multă vitamina B2 şi alte substanţe anti-alergice. 

   Mod de administrare:
   Cura cu 120 buc se va face în 25 de zile, în prima zi 3 ouă, a doua zi 3 ouă, a treia zi 4 ouă, începând cu a patra zi până în a 25-a zi câte 5 ouă.După 20 de zile de pauză cura se poate repeta.
   Cura cu 240 buc se face în 49 de zile, în prima zi 3 ouă, a doua zi 3 ouă, a treia zi 4 ouă, începând cu a patra zi şi până în a 49-a zi, se iau câte 5 ouă pe zi.După 20 de zile de pauză cura se poate repeta.
   La copiii între 4 si 8 ani se recomandă cura de 120 ouă, fără a se depăşi 4 ouă pe zi.
   Ouăle se iau crude, înţepându-le şi sorbindu-le direct din găoace sau sparte şi amestecate cu produse naturale: miere de albine, lămâie, brânză de vaci proaspătă.
   Ouăle se iau dimineaţa, pe stomacul gol, cu 1-2 ore înainte de micul dejun.
   Ouăle se păstrează în frigider, cât mai departe de congelator, pentru a nu îngheţa.Cantitatea ce trebuie consumată se scoate de cu seară din frigider, pentru a fi digerată la temperatura camerei.
   În timpul curei sunt interzise băuturile alcolice.

   Cura cu ouă de prepeliţă în funcție de afecțiuni:
   Ulcer 120 bucăţi, tulburări digestive 120 buc, arteroscleroză 240 buc, astm bronşic 240 buc, anemie 240 buc, scleroză coronanină 240 buc, colesterol 240 buc, hipertensiune 120 buc, rinichi 240 buc, diabet 240 buc, tbc 240 buc, migrene 240 buc, nevroze 240 buc, boli de ficat 240 buc, potenţă 240 buc.

Tusea tabacică partea a doua

   Primele informații despre tusea tabacică și despre cum o puteți învinge, veți descoperi dacă citiți acest articol.

   Deoarece este o afecțiune des întâlnită, vă completăm acel tratament cu încă o tehnică.

   Astfel, dacă reușim să facem purificarea prin respirație, vom reuși să eliminăm o parte din boală prin înlocuirea ei cu forțe proaspete și foarte binefăcătoare.
   Tot mereu trebuie să avem în minte ideea de curat, exact ca atunci când măturăm un loc murdar și plin de negreală.Așa trebuie să procedăm pentru a face în propriul nostru corp curățenie și dezintoxicare.

   Ca metodă ajutătoare care dă rezultate bune și întărește efectul respirației este recomandat și următoarea tehnică:

   Se ia un pahar de sticlă, cu suprafață circulară (nu din cele cu fețe drepte, încrustații, aplicații colorate etc.), care se înfășoară într-o folie de staniol.

   Se umple cu apă 2/3 din volumul său.

   Se așeză pe o farfurie albă, în centrul ei.

   Se expune la soare timp de două ore.

   După acest interval se consumă apa din el, la început jumătate.Apoi se mai lasă încă o oră la soare după care se consumă și restul de apă.

   Este indicat să fie păstrat acel pahar ca propriu și personal pe toată durata procedurii.

   Tratamentul se face paralel cu cel de respirație și pe toata durata acestuia.

Sucul de prune și sucul de struguri

   Sucul de prune:

   Este un prețios dezintoxicant și decongestionant hepatic, fiind indicat în cirozele inițiale, în hepatita cronică și acută, în orice afecțiune inflamatorie a ficatului.
   Sucul de prune acrișoare este util pentru îngrijirea tenurilor grase, cu porii dilatați. 
   Este nutritiv și energizant, fiind indicat persoanelor astenice, surmenate.
   Și persoanele care suferă de hemoroizi este bine să facă un tratament cu suc de prune, vreme de câteva săptămâni încontinuu.
   Deși este mai puțin cunoscut și consumat, acest suc are un gust foarte plăcut.
   Pentru constipații rebele, se ia câte un pahar de suc de prune înaintea meselor principale.
   Este un laxativ energic și stimulează puternic diureza, fiind indicat într-o serie de boli produse de intoxicarea lentă, prin alimentație și stil de viață, a organismului: psoriazis și alte dermatoze grave, reumatism și gută, afecțiuni alergice, tumori benigne.
   Asupra copiilor are un efect benefic, fiind recomandat în caz de anemie, tulburări de creștere, constipație cronică, în caz de intoxicații alimentare.

   Sucul de struguri:

   Proprietățile sale deosebite îl recomandă ca energetic muscular și nervos, antitoxic, depurativ și laxativ.  
   Constituie un stimulent puternic, un remineralizant și un excelent factor de dezintoxicare. 
   Este indicat în: anemie (mai ales sucul din struguri negri), stări de convalescență, demineralizare, congestia ficatului și a splinei, hipertensiune, constipație, enterită, afecțiuni cardiovasculare, stări febrile, intoxicații, dermatoze. 
   Naturiștii numesc acest suc "laptele vegetal", deoarece calitățile sale nutrivite excepționale sunt apropiate de cele ale laptelui. 
   Fiind un bun diuretic, este un adjuvant prețios în afecțiunile rinichilor (nefrită, edeme, litiază), în reumatism, în gută, în boli de piele. 
   Este apreciat ca unul dintre cele mai importante sucuri de fructe.
   Acționează benefic asupra aparatului digestiv, fiind util în dispepsii și atonii gastrointestinale, precum și în hepatite. 
   Are o valoare calorică importantă, peste 900 de calorii la un kg de struguri.