Denumiri populare: brânca-mâţii, floarea-patului, flocoşele, laba-mâţii, lânariţă, paraipan, părălei, scânteiuţă de munte, schiliduş, semenic, sunătoare de munte, talpa-pisicii.
În tradiţia populară: ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei, guturaiului şi bolilor de piept.
Planta fiartă cu sâmburi de măsline pisaţi se folosea contra diabetului.
Compoziţie chimică: substanţe amare, fitosterine, flavonozide, rezine, tanin, mucilagii, ulei volatil, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: emoliente, behice, expectorante, colagoge, antiinflamatoare, ajută la eliminarea bilei, stimulează secreţia stomacului şi prin aceasta este util la anorexie.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronho-pulmonare, atonie digestivă, dischinezie biliară, guturai, răni, tuse.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită.Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară.Se va bea în cursul zilei cu înghiţituri mici.
Extern se poate folosi o cantitate dublă de plantă.
Sfaturi utile bucatarie, beauty, sfaturi pentru casa, birou, sfaturi de intretinere corporala si multe altele.
Se afișează postările cu eticheta sunatoare de munte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sunatoare de munte. Afișați toate postările
vineri, 27 mai 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)