O primă parte a acestui articol o găsiți aici, unde vă sunt prezentate riscurile fumatului și bolile la care vă expuneți.
Astăzi, vom dezvolta ideea de a vă lăsa de fumat, cum puteți face asta și ce produse vă pot fi de un real ajutor.
Desigur, totul pornește de la dvs și este nevoie de multă voință și determinare.
Câteva metode antifumat:
Există gumă de mestecat sau un tip special de plasture, cu nicotină, care nu înnegrește dinții și nu atacă plămânii și degetele.
Ambele produse pot fi procurate de la farmacie, fără prescripție medicală, însă ar fi indicat să mergeți la medic înainte de a apela la produsele menționate.Asta deoarece puteți avea diferite alergii de care să nu știți.
În afară de aceste două produse, mai există și tinctura de pedicuță, care se găsește gata preparată în magazinele și farmaciile naturiste.
Deși sunt un instrument util celui care vrea să scape de țigări, aceste produse nu va asigura automat succesul.Mai întâi de toate trebuie să fiți conștienți de efectele nocive ale tutunului și să doriți cu adevărat să renunțați la el.De aceea, în cazul fumătorilor înrăiți este necesară așa-numita terapie comportamentală.
Specialiștii spun că fumatul este un comportament însușit, format în anumite situații: stres, petreceri, abaterea gândurilor, plăcere.De multe ori, în timp, gestul în sine devine un automatism.
Fumătorii împătimiți își aprind imediat o țigară, indiferent că așteaptă într-o stație, șofează, vorbesc la telefon sau sunt ocupați cu altceva.
Primul pas spre dezvățare este conștientizarea (de către fumător) a situațiilor în care fumează excesiv.Aceasta se poate face cu ajutorul unui carnețel în care își notează zilnic câte țigări a fumat și în ce situație anume.Urmează apoi reducerea lor treptată, printr-un program conștient.
Plasturele cu nicotină:
Înlocuiește, de fapt, în organism nicotina din țigări.
Când vă lăsați de fumat, cantitatea nicotinei din sânge scade treptat, ceea ce poate produce simptome de dezintoxicare, adică lipsă de concentrare, depresii sau senzație de greață.Plasturele le mai atenuează, dar nu trebuie ținut pe piele mai mult de 12 ore, deoarece poate provoca insomnii.
Plasturii sunt de intensitate diferită.Folosind de la săptămână la săptămână plasturi cu intensitate mai redusă, organismul se obișnuiește încet și fără simptome de dezintoxicare cu viața fără nicotină.Dar este nevoie și de o susținere, căci altfel efectul plasturelui este mic.
Guma de mestecat cu nicotină:
Dacă vă decideți să folosiți guma de mestecat pe bază de nicotină, ar fi cazul să știți să o folosiți corect: mestecați-o încet, până ce gustul devine puternic.Așezați-o apoi între obraz și dinți, până când își pierde aroma cu totul.De-abia de-acum încolo începeți să o mestecați din nou.În tot acest timp evitați băuturile cafeinizate sau băuturile acide: sucul de portocale, de exemplu.
Dar, guma de mestecat cu nicotină nu este prea eficientă, deoarece pușeul de nicotină pe care-l administrează organismului este de scurtă durată, la fel ca o țigară.
Tinctura de pedicuță:
Are o acțiune amplă de dezintoxicare și de eliminare a tulburărilor care apar după renunțarea la nicotină (tremurături ale membrelor, nervozitate, apetit alimentar excesiv, probleme circulatorii etc.).Se iau 30 de picături în puțină apă, de 5-6 ori pe zi (de regulă o dată la 2-3 ore), vreme de două săptămâni, dupa ce v-ați hotărât să vă lăsați de fumat.Apoi, frecvența administrării se reduce: în săptămânile trei și patru după ce v-ați lăsat de fumat se iau 30 de picături de patru-cinci ori pe zi, pentru a ajunge la 50 de picături în luna a doua și a treia după ce v-ați lăsat de fumat.
La mulți oameni, vreme de o oră-două după administrarea pedicuței, apare o intoleranță la tutun.
Un obicei care aduce moartea:
Este ușor să te apuci de fumat, dar este foarte greu să te lași.Tutunul creează dependență, nu numai fizică, ci mai ales psihologică.
Majoritatea fumătorilor mărturisesc că le-ar fi aproape imposibil să renunțe la țigări, din cauză că s-au obișnuit cu gestul de a ține țigara în mână.Mulți oameni fumează din plictiseală sau din lipsă de ocupație, alții, dimpotrivă, deoarece au prea mult de lucru.Cert este că milioane de oameni fumează miliarde de țigări pe zi.
Cifrele relevă o situație șocantă la scară mondială: în 2001, tumorile maligne cauzate de tutun, au constituit originea a 12% din cele 56 milioane de decese înregistrate în lume, cancerul atacând atât țările industrializate, cât și cele în curs de dezvoltare.
Incidența cancerului provocat de fumat în lume ar putea crește cu 50%, atingând cifra de 15 milioane anual până în anul 2020.
Consumul de tutun rămâne cel mai mare risc evitabil de cancer:
În lume, în secolul XX, circa 100 milioane de persoane au decedat din cauza maladiilor determinate de tabagism (cancer, pneumopatii cronice, maladii cardiovasculare, accidente cerebrovasculare).Jumătate din fumătorii înrăiți mor din cauza acestui viciu.Un sfert din fumători mor prematur (între 35 și 69 de ani).
La bărbați fumatul induce impotență:
La bărbați, riscul crește o dată cu înaintarea în vârstă.Cu cât fumează mai pe săturate, cu atât vor avea probeleme mai grave.
Tutunul este un drog și fumatul este o modă:
Tinerii fumează pentru a părea grozavi în ochii prietenilor, iar cei în floarea vârstei fumează pentru că țigara le reduce considerabil stresul, cel puțin așa susțin ei.De fapt, tutunul este un drog, nicotina fiind în fruntea listei stupefiantelor care ucid cel mai repede.
Nicotina creează dependență și distruge, cu timpul, plămânii, dinții și pielea.
Majoritatea asociază efectele nocive ale fumatului cu teribilul cancer la plămâni.Însă aproape nimeni nu se gândește la alte forme de cancer, respectiv cancerul la gât, buze sau stomac.Acestea sunt doar câteva dintre efectele fumatului, la care se poate renunța, cu puțină voință.
Femeile fumătoare rămân greu însărcinate:
La femei, nicotina se manifestă în forme mai grave: femeilor fumătoare le trebuie mai mult timp ca să rămână însărcinate, iar copiii lor au mai multe șanse de a naște cu anomalii.
Copiii fumătorilor se îmbolnăvesc mai repede:
Studiile au demonstrat că majoritatea copiilor cu părinți fumători se îmbolnăvesc mai repede, având un sistem imunitar mai puțin dezvoltat, și chiar pot face cancer sau leucemie.De asemenea, copiii născuți de mame fumătoare sunt predispuși la apariția bolilor de ochi, mai ales astigmatismul și a celor care, în timp, provoacă pierderea auzului.
O primă parte a acestui articol, cu informații despre ouă, puteți citi aici.
După o săptămână ouăle nu mai sunt proaspete:
Adevărat și fals.Gradul de prospețime depinde de modul în care au fost păstrate.Dacă oul nu este păstrat în frigider, peste o săptămână el nu mai este proaspăt.Dacă este ținut în frigider într-o cutie specială cu capătul ascuțit în jos, pentru a nu exista presiune asupra camerei cu aer (spațiul dintre albuș și coajă), el poate fi păstrat până la trei săptămâni.
Nu trebuie să consumați ouă decât de două-trei ori pe săptămână:
Fals.Un om sănătos și activ, dacă în cursul zilei nu a consumat alte albumine de origine animală, poate consuma până la două ouă pe zi.
Ouăle devin adesea cauza apariției unor boli provocate de salmonela:
Adevărat și fals.Pentru a deveni cauza unei boli provocate de salmonela, ouăle trebuie mai întâi să fie infectate (iar germenii de salmonela sunt prezenți doar într-unul din 7.000 de ouă proaspete) și să fie păstrate mult timp în condiții necorespunzătoare.Pentru a evita neplăcerile spălați oul înainte de a fi folosit.Cutiile pentru păstrarea ouălelor în frigider trebuie de asemenea spălate din când în când pentru că oul nu are coaja ermetică, iar bacteriile pot pătrunde în interiorul lui.
Ouăle sunt contraindicate celor care sunt diagnosticați cu pietre la vezica biliară:
Adevărat.Dacă aveți pietre la vezica biliară, atunci procesul de contracție sub acțiunea gălbenușului de ou, la fel se întâmplă și în cazul altor produse alimentare, cum ar fi untul sau margarina, are loc în mod dureros și adesea se poate transforma în colici.Aceasta este singura cauză pentru care trebuie să vă abțineți de la folosirea acestui aliment.De obicei, terapeutul sau medicul nu le recomandă pacienților să consume ouă înainte de operație, iar după îndepărtarea pietrelor, uită cel mai adesea să le explice bolnavilor că interdicția nu mai este valabilă.
Cu cât este mai aprins la culoare gălbenușul, cu atât este el mai folositor.
Fals.Culoarea gălbenușului, de la galben palid, până la galben aprins și chiar roșiatic, depinde de componenta furajelor pentru găini.Galbenul foarte pronunțat nu vorbește despre un conținut ridicat de caroten.Oricare ar fi culoarea gălbenușului, el conține totdeauna hematogen (ouăle sunt totdeauna folositoare în cazurile de anemie).
Ouăle sunt contraindicate celor care au probleme cu colesterolul:
Fals.În gălbenuș colesterolul este într-o cantitate destul de mare (270 de miligrame la un ou de dimensiuni medii), dar cu toate acestea, după cum au arătat diverse studii, după consumarea unui ou, nivelul colesterolului în sânge nu crește aproape deloc (de exemplu, o ceașcă de ouă crude adăugată dietei zilnice crește nivelul colesterolului doar cu 9 la sută).Dacă vă plac foarte mult ouăle, însă aveți probleme cu colesterolul, mâncați doar un gălbenuș (colesterolul se găsește numai în el) și două sau trei albușuri.Puteți mânca și omletă cu ouă și verdeață, cu condiția să fie pregătită dintr-un gălbenuș și două albușuri într-o tigaie cu capac unsă cu unt sau cu lapte.Albușul de ou este un izvor extraordinar de proteine.Dar trebuie să aveți în vedere un lucru: ouăle sunt prezente în dulciuri, în fursecuri, în înghețată, în unele paste făinoase și în alte produse alimentare.
Rețetă pentru o omletă delicioasă:
Șase gălbenușuri de ou se bat bine cu 150 de grame de zahăr pudră.
Se pun la înmuiat 50 de grame de caise uscate care se adaugă după aceea peste gălbenușuri.
Se bat spumă șase albușuri și se adaugă peste gălbenușuri.
100 de grame de unt se pun într-o tigaie, se pune omleta și se lasă să se coacă la foc mediu.
Omleta astfel pregătită se pune pe o farfurie și se presară peste ea zahăr vanilat.
La un moment dat oul a fost acuzat că îngreunează digestia și atacă tenul, dar în zilele noastre medicii și dietologii i-au reabilitat imaginea pe bună dreptate.În această postare vom analiza oul, beneficiile sale și dacă este bine să introducem oul în alimentația noastră.
Chiar dacă oul este un produs foarte hrănitor, el nu îngrașă.
Mai mult decât atât, scopul multor diete este scăderea cantității de albumine din regimul alimentar, iar oul cu cele 13 procente de proteine și 80 de kcal, pentru o dietă este o adevărată comoară.Astfel două ouă (160 kcal), 100 de grame pâine intermediară (236 kcal), 100 de grame morcov proaspăt (35 kcal), 10 grame unt (90 kcal), kiwi sau un alt fruct (50 kcal), poate forma o masă serioasă pentru o dietă sănătoasă.
Este bine ca oul să fie preparat totdeauna termic:
Adevărat. Este ideal ca oul să fie pregătit termic. Dacă este folosit crud, proteinele din albuș se asimilează foarte greu.
Oul este produsul cu cea mai mare cantitate de albumine:
Adevărat.Nu întâmplător dietologii au luat albuminele care există în ou drept un etalon, chiar și pentru echilibrul aminoacizilor pe care îi conține.Principala caracteristică a albuminelor din ou este capacitatea de a fi asimilate foarte ușor, spre deosebire de alte albumine.Astfel, în ou albuminele dețin 93,7 procente, în timp ce în pește acestea dețin 76 de procente, în carnea de vită 73,3 procente, iar în fasole 58 de procente.
Ouăle pot provoca alergii:
Adevărat.Acest lucru este posibil în combinație cu câteva preparate medicamentoase, cum ar fi sulfamidele din antibiotice.Pentru a preveni apariția unor reacții alergice nu trebuie să le dați ouă copiilor până la vârsta de 6 luni.
Ouăle sunt dăunătoare pentru ficat:
Fals.Această prejudecată este foarte des întâlnită.Pe lângă vitamine, oul mai conține și diverse substanțe (cum ar fi metionina, un aminoacid folositor pentru ficat).În afară de aceasta, gălbenușul are o calitate unică de a determina contracția vezicii biliare, prin aceasta stimulând activitatea fierii și acționând asupra canalelor de scurgere ale intestinului, contribuind în același timp la asimilarea grăsimilor.
Ouăle se digeră greu:
Fals.Totul depinde de cât de proaspăt este oul și de modul în care acesta a fost preparat.Cu cât oul este supus pregătirii termice o perioadă de timp mai mare, cu atât este mai greu de digerat.Oul fiert moale se digeră în întregime după o oră-două, în timp ce oul fiert tare sau făcut omletă, de-abia după vreo trei ore.
Oul este un produs alimentar care conține tot ceea ce îi este necesar organismului:
Fals.Oul este într-adevăr un produs minune care conține energie, albumine prețioase și bioregulatori, o mare cantitate de minerale (în egală măsură calciu și fier), de asemenea, vitaminele A, B1, B2 și acid de nicotină.În ou nu există toate substanțele necesare organismului, din el lipsesc hidrații de carbon și vitamina C.
Denumiri populare: orbalţ de lângă ape.
În tradiţia populară: frunzele plantei se foloseau local contra orbalţului (erizipel).Se puneau crude ori se fierbeau, iar cu decoct se făceau spălături, iar resturile se legau.
Compoziţie chimică: ulei eteric (2%), pinen, acid valerianic, acid malic, tanin, diverşi alcaloizi, rezine, amidon, săruri minerale, etc.
Este o plantă erbacee perenă.
Tulpina este ascendentă sau erectă, cilindrică, fin striată, 20-50 cm înălțime.
Are frunze bazale ovate sau eliptic lanceolate, pețiolate.
Florile sunt actinomorfe, pentamere; corolă albă, roz sau lila, 3-5 mm diametru.
Înflorește în mai-august.
Acţiune farmacologică: are acţiune liniştitoare sau sedativă asupra sistemului nervos, antispasmodică, acţionează asupra tubului digestiv, tonic general, calmează palpitaţiile inimii.
Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă).
Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.
Investită cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana montană este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor.
Cu excepția persoanelor cu insuficiență renală, tuturor celor care suferă de rinichi le este recomandată în perioada de vară-toamnă, dacă este posibil și în celelalte sezoane de iarnă-primăvară, o cură cu pepene roșu de minimum zece zile în fiecare lună.
Enzimele și acizii organici conținuți mai ales în apropierea cojii, de unde și gustul de acru, nu foarte agreat uneori, au efecte de dezintoxicare puternică, ceea ce face ca pepenele roșu să fie în mod special recomandat persoanelor cu un grad mai mare de uzură a organismului, bătrânilor, cât și celor care au avut sau mai au o alimentație încărcată în toxine.
În concluzie, o cură de minimum zece zile lunar cu pepene roșu are efect de dezintoxicare, de reglare hormonală și imunitară a organismului uman, cu totul deosebite.
Cura cu pepene roșu se face foarte ușor, întrucât nu este nevoie de nici un fel de preparare suplimentară.
Unii medici și terapeuți recomandă sucul de pepene, dar acesta se oxidează rapid și își pierde în mai puțin de 15 minute potențialul curativ, ca atare este indicat să se mănânce pepenele normal, minimum două kilograme de pepene pe zi.
Se recomandă să fie bine copt, dulce și să nu se evite consumarea părții de miez din apropierea cojii.
Aproape o treime din greutatea unui pepene roșu este reprezentată de coajă, de aceea un pepene roșu pentru o zi de cură pentru tratament, trebuie să aibă în jur de 3 kilograme, mai ales că în zilele călduroase se poate chiar dubla cantitatea de pepene consumată.
Indicații în cura de tratament cu pepene roșu:
Pentru acnee:
Cura cu pepene de 10-20 de zile produce o dezintoxicare importantă și are anumite efecte reglatoare hormonale asupra corticosuprarenalelor în mod special, putând face minuni în tratamentul acneei, iar pe cât este posibil, în paralel cu cura cu pepene roșu se vor elimina din alimentație carnea și alte alimente toxice.
Extern, se va aplica zilnic tinctură de propolis pe zonele afectate sau cataplasme cu mărul lupului.
Pentru nefrită, pielită și pielonefrită:
Se consumă cantități mari de pepene într-o singură repriză, iar pe perioada curei de tratament, mai ales după ingerarea pepenelui, se recomandă evitarea frigului și a curenților de aer în zona șalelor.
Pentru calculi renali (pietre la rinichi):
Se recomandă a se consuma cantități mai mari de pepene roșu.
Înainte de cura de tratament, cât și în ultimele trei zile se iau plante care sfărâmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor.După ce s-au luat aceste plante ce sfărâmă și mărunțesc calculii renali, 1-2 ore după ce s-a consumat pepenele roșu se va ține pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă, chiar fierbinte.
Aceste plante sunt: frunzele de mesteacăn, frunzele de merișor, rășină de pini și boabele de ienupăr.
Sinuzita se manifestă cu dureri sub pomeții obrajilor sau imediat sub ochi.Ea se datorează inflamației mucoasei ce căptușește sinusurile.
Durerea groaznică de cap, în zona frunţii şi în spatele ochilor, nasul înfundat şi febra pot fi simptome clare ale sinuzitei.
Sinuzita este de fapt o infecţie a membranei mucoase care căptuşeşte interiorul foselor nazale şi sinusurile.
Măsuri profilactice și de tratament:
Ca măsuri de prevenire se are în vedere ca aerul din cameră să fie umed, iar temperatura să fie în jur de 20°C.
Se vor consuma multe lichide.
Se recomandă mult sport în aer liber.
Se va renunța la fumat.
Produsele lactate și zahărul se vor consuma în cantități mici.
Ca tratament, se folosesc băile de abur pentru obraz cu mușețel sau cetină de pin, cataplasme cu flori de fân, cu argilă sau frunze zdrobite de varză, dușuri cu jet pe coapse și torace, ceaiuri de mușețel și cimbrișor, băi nazale cu apă argiloasă.
Căldura locală are un efect benefic.
Cataplasme cu hrean: hreanul dat pe răzătoare poate fi folosit şi în combinaţie cu rădăcină de Untul Pământului.Se pun într-un tifon şi se aşează aproape de rădăcina nasului, 15 minute, hreanul producând un acces de lăcrimare şi de eliminare pe cale nazală a secreţiilor care blochează sinusurile.Se repetă procedura minim cinci zile.
Perna cu sare încălzită: într-un săculeţ de bumbac se pune sare care se încălzeşte în cuptor şi se aşează pe frunte până se răceşte, iar apoi se reîncălzeşte şi se repetă procedeul până când se observă o ameliorare.
Inhalări cu sare: în doi litri de apă clocotită se pun patru linguri cu sare şi se fac inhalări cu aceşti aburi, timp de zece minute.
Usturoiul este foarte eficient pentru că are efect antibacterian: peste un căţel de usturoi zdrobit se pun patru linguriţe de apă şi cu ajutorul unei pipete se pun câte zece picături din acest amestec în fiecare nară.
Ardeiul iute este eficient în cazul rinitelor şi sinuzitelor şi se recomandă consumarea lui timp de două săptămâni.Se poate face şi cataplasmă pe frunte cu tinctura de ardei iute diluată cu puţină apă.
Se iau câte 3-5 picături din amestecul de ulei esenţial de mentă şi de busuioc de patru ori pe zi, 14 zile.Acest remediu decongestionează sinusurile şi combate infecţiile bacteriene.
Se pot face aspirări nazale cu următorul amestec: 4 linguri de salvie, 4 linguri frunze şi fructe de afin, 4 linguri de frunze de mentă, 2 linguri de coada-şoricelului şi 2 linguri frunze de soc.Se pun 2 linguri din acest amestec în 250 ml de apă clocotită şi se lăsă la fiert încă 10 minute.Se strecoară şi se fac aspirări de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.
Sinuzita poate avea și o cauză alergică.De aceea, se va șterge bine praful din cameră, de pe toate obiectele, și se vor înlătura animalele din apartament și florile.
Când tratamentul medicamentos și naturist nu dau rezultate, este nevoie de o intervenţie chirurgicală prin intermediul căreia să fie deschise sinusurile (cavităţile localizate în jurul ochilor, obrajilor şi nasului) şi extirpate tumorile membranei mucoase.
