Exerciții de aerobic

   Daca vrei sa arăți mereu în formă optimă nu-ți trebuie prea mulți bani.Și nici foarte mult timp.Un efort tot trebuie să faci: puțin aerobic.
   Aerobicul este un sport foarte eficient când este însoțit de un regim de slăbit.
   Cum marea problemă a femeilor este abdomenul, care uneori crește și nu mai dă înapoi, vă recomandăm câteva exerciții simple, dar de efect.
   Efectul se vede după doua luni de mișcare, combinată cu un regim alimentar, însă merită efortul. 

   Exerciții recomandate:
 
   Se stă pe spate, se țin coatele în exterior, picioarele ușor depărtate și se ridică ușor capul, cu bărbia în jos, de 20 de ori.
 
   Stând în fund, cu coatele sprijinite de podea, se strânge la piept câte un picior alternativ, de câte 20 de ori fiecare.
 
   Aceeași poziție ca în exercițiul anterior dar se strâng la piept ambele picioare, tot de 20 de ori. 

 
   Se stă pe o parte, sprijinită într-o mână, picioarele se țin cu talpa flexată, ușor ridicate de la podea.Se ridică piciorul de 20 de ori, apoi se schimbă partea și se ridică din nou piciorul de deasupra.
 
   Aceeași poziție ca la exercițiul anterior, dar se îndoaie piciorul de sprijin iar cel de deasupra se ridică de câte 20 de ori, apoi se schimbă partea.Acest exercițiu este foarte bun pentru talie.
 
   Se stă pe o parte, iar piciorul de deasupra se aduce în față, atingându-se cu genunchiul podeaua, de câte 20 de ori.Celălalt picior se ține îndoit la spate și lipit de podea.
 
   Se stă pe spate, picioarele se țin în unghi de 90 de grade, se ridică capul cu bărbia în piept și coatele în exterior, de câte 20 de ori.
 
   Sprijinită în coate, se ridică picioarele de la podea foarte puțin și trunchiul se îndoaie spre burtă, de câte 20 de ori.
 
   Stând în fund cu picioarele ușor depărtate, se ridică trunchiul de la podea, de câte 20 de ori.
 
   Se stă pe spate și cu brațele sub cap, se ridică și se coboară picioarele de cel puțin 
20 de ori.
 
   Sprijinită în brațe și picioare, se ridică trunchiul de la podea, de câte 20 de ori, apoi se execută și balansari mici, în acea poziție.
 
   Se stă pe spate, palma dreaptă pe abdomen, piciorul drept îndoit pe genunchiul stâng.Se apropie cotul opus piciorului.Se fac câte 20 de exerciții pe o parte, apoi se schimbă picioarele.

Frasinul

   Frasinul este un arbore ce poate atinge 35-40 m și la noi se găseşte atât în stare spontană prin păduri, zăvoaie şi în special, în zona de câmpie, cât şi cultivat.Tulpina sa dreaptă prezintă în partea tânără scoarţă de culoare cenuşie-verzuie, iar în cea bazală cenuşie-negricioasă cu crăpături ondulate.Frunzele opuse sunt imparipenat-compuse cu 7-11 foliole sesile, oval lanceolate, de culoare verde închis pe partea superioară şi verde cenuşiu pe partea inferioară.Florile, care apar în luna aprilie înaintea frunzelor, nu au nici caliciu, nici corolă, iar androceul redus la 2 stamine, sunt poligame, adică pe acelaşi individ se găsesc flori mascule, femele şi hermafrodite.Fructul este aripat (samară).

   De la frasin se utilizează frunzele recoltate în lunile mai- iulie.
   Preţuit pentru lemnul tare ce se lustruieşte frumos, frasinul este întrebuinţat la tâmplărie de mobile, unelte casnice, instrumente muzicale.
   În tradiția populară seva recoltată primăvara prin incizia tulpinilor, se folosea la tratarea bubelor.Cenuşa de frasin se punea fierbinte pe răni rele.Cu frunzele de frasin se făceau băi contra reumatismului şi a podagrei.Ceaiul din frunze de frasin se lua în boli de rinichi, icter, reumatism şi gută.Coaja de frasin tânăr, fiartă înăbuşit în vin alb, se lua miercurea pe nemâncate, pentru afecțiuni ale splinei.

 


   Compoziţia chimică a frasinului: scoarţa conţine derivaţi oxicumarinici: fraxină, fraxinol, fraxidină, etc.
   În frunze se află inozită, manită, quercitrină, dextroză, acid malic, gume, ulei volatil, acid ursinic, glucozide cumarinice, săruri minerale, etc.
   Frunzele: tanin, substanţe flavonoidice, fraxozida (glucozid de natură cumarinică), manitol şi vitamina C.

   Recoltare: coaja se recoltează în aprilie mai de pe crengile şi ramurile tinere.Frunzele se adună în mai- iunie, iar uscarea se face la umbră.Dacă se folosesc imediat proaspete, se pot recolta în orice perioadă a anului.

   Proprietăţi farmacologice: diaforetic, diuretic, laxativ, febrifug, sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, antiinflamator intestinal, se foloseşte foarte mult la boli de rinichi.
   Extern: principiile active din scoarţă şi frunze au proprietăţi cicatrizante, antiinflamatore.Foarte eficient în toate afecţiunile pielii.
   Intră în componenţa ceaiului antireumatic şi a pulberii laxativ- purgativă.
   Frasinul se utilizează la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni intestinale, afecţiuni renale, alopecie, angiocolite, arsuri, artrită, astralgie, ateroscleroză, boli genitale, boli de piele, colecistite, colesterol mărit, constipaţie, diaree, dispepsie biliară, dismenoree, dureri reumatice, eczeme zemuinde, enterocolite, gută, hemoroizi, leucoree, litiază urinară, metroragii, oligurie, paraziţi intestinali, plăgi greu vindecabile, răni, reumatism, ulcer gastric şi duodenal, ulceraţii greu vindecabile, vaginite.
 
   Se poate face o infuzie din 1 linguriţă de frunze mărunţite la 250 ml apă clocotită.Se lasă apoi timp de 10 minute acoperit după care se va strecura.Se pot folosi 2-3 căni pe zi.Se foloseşte în tratarea colecistitei, ulcerului, afecţiunilor intestinale, afecţiunile renale, boli de piele, reumatism.

   2-3 linguriţe de frunze puse la 250 ml apă şi fiert 10 minute.Se strecoară şi se bea seara în cazul constipaţiei rebele care nu trece cu alte preparate.

   Decoctul se obţine din 50 g de scoarţă la 1 litru de apă rece, fiert 5 minute şi apoi acoperit pentru 15 minute şi strecurat.Se beau 3 căni pe zi.Este foarte eficient în gută, reumatism, diaree, febră.

   Seminţele de frasin: 1 linguriţă se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute, apoi se strecoară.Se pot consuma în special de către bătrânii artritici cu dureri ale încheieturilor.

Pentru un bust frumos partea a doua

   Despre bust și piept frumos puteți citi și aici un articol.

   Toate problemele legate de aspectul sânilor încep atunci când doamnele și domnișoarele sunt nervoase, nemulțumite, când nu se exteriorizează, când nu se hrănesc așa cum trebuie.Ele mai apar și atunci când se abțin de la mâncare și încearcă tot felul de diete prin care reușesc să slăbească repede.Din păcate, nu toate dietele au doar avantaje și chiar și un rezultat dorit, are și o parte mai puțin frumoasă.

   Atitudinea contează foarte mult așa că așezați-vă în fața oglinzii.Stați ca de obicei și priviți-vă din profil.Apoi îndreptați-vă dând umerii pe spate.Observați o diferență? Printr-o poziție corectă pieptul este ușor pus în evidență.Până și cele mai gârbovite femei pot avea un bust frumos, chiar dacă este mic. 

   Masaj: uneori întâlnim femei care vor să aibă pieptul mai mic.În acest caz recurgem la masaj.Cea mai indicată cremă este obținută din amestecul în cantități egale a 20-40 ml ulei de jojoba și de trandafir (uleiul de trandafir ajută la păstrarea sânului mic și tare). Așa puteți împușca doi iepuri dintr-o lovitură: bustul dumneavoastră nu numai că rămâne mic, dar capătă și o formă frumoasă.

   Gimnastica: mișcarea fizică ne ajută foarte mult.Gimnastica ne ajută să ne fortificăm mușchii pieptului și să facem mai proeminentă această parte a corpului.
Să lăsăm comoditatea la o parte și să facem câteva exerciții, chiar și cele mai simple.

   Exercițiul 1:
   Lipiți-vă cu spatele de perete.Ridicați mâinile în sus și țineți timp de câteva secunde un obiect ușor (ex. un ghemotoc de hârtie) deasupra capului.Apoi lăsați pe rând câte o mâna jos, alternând ridicarea brațelor de mai multe ori.

   Exercițiul 2:
   Stați dreaptă și țineți mâinile în sus, deasupra capului, cu palmele înspre exterior.Trageți cu forță de mâini înapoi și întorceți-vă când spre stânga, când spre dreapta.

   Exercițiul 3:
   Folosiți haltere de 1-1,5 kg și aduceți pe rând brațele la piept.În loc de haltere se pot utiliza sticle din plastic umplute cu apă sau nisip.

   Exercițiul 4:
   Strângeți mâinile cu haltere la piept.Apoi întindeți-le în față din ce în ce mai repede, ca și cum ați boxa.

   Exercițiul 5:
   Luați o minge din cauciuc de mărime medie.Apăsați-o la piept cu putere numărând până la 5.

   Repetați fiecare exercițiu la început de 7-10 ori pe zi, apoi de 20 de ori.

Grupul de vitamine B

   B1- (tiamina B)
   B2- (riboflabiena)
   PP- factor pelagropreventiv
   B6- factor antidermatic
   Acid folic
   B12- (cianocobalamine)
   Acid pantotenic
   Biotina
   Inozitol

   Termenul de vitamina B a fost folosit la începutul secolului nostru pentru a denumi factorul carenţial al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat.În prezent se ştie că nu este vorba despre o vitamină B ci despre un complex de vitamine B, substanţe ce au următoarele particularităţi comune:
-provenienţa, (drojdia de bere),
-solubilitatea în apă,
-rolul nutriţional fundamental în activitatea metabolismului celular.
 
   Vitamina B se găseşte în cantităţi suficiente în alimentaţia raţională si corect preparată.Unele vitamine B sunt sintetizate de organism.Vitaminele B participă la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor ,intervin în funcţiile sistemului nervos, a unor glande endocrine.

   B1: vitamina B1 este numită si vitamina antiberiberică.A fost izolata în anul 1911 de Funk, din tărâţele de grâu.Windaus şi Wiliam îi stabilesc în anul 1931 constituţia chimică.Vitamina B1 este solubilă în apă, alcool.Solubilitatea ei creşte în mediu alcalin.Are un miros caracteristic şi este stabilă la o temperatură obişnuită, peste 100 grade C se descompune.
   Vitamina B1 extrasă din alimente sau sintetizată de bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subţire.Prin resorbţia intestinală ajunge în sânge sub formă liberă.
   Excreţia vitaminei B1 se face pe cale renală în cantităţi de 50-250 micrograme.
   Valori mai mici de 40 de micrograme indică carenţa vitaminei B1.
   Vitamina B1 intervine în procesele metabolice de bază ale organismului, cu rol de coenzime.Participă la procese generale de oxireducere, reglează schimburile gazoase, joacă un rol important în funcţiile sistemului nervos central şi periferic şi a glandelor endocrine.De asemenea, intervine în metabolismul apei si reglează funcţiile motorii, secretorii şi de absorbţie digestivă.
   Surse: în alimente de origine vegetală (cereale mai puţin legume) şi animală (carne, pește, lapte, ouă etc).Cele mai mari cantităţi de vitamina B1 se găsesc în drojdia de bere, în coaja și germenii boabelor de grâu.
   Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc) produce fenomene paralitice.

   B2: vitamina B2 se mai numeşte şi vitamina hidrosolubilă de creştere.
   Este termostabilă (rezistă și la 120 de grade C), solubilă în apă și alcool, cu solubilitate crescută în mediul alcalin.
   Vitamina B2 a fost izolată pentru prima oară în anul 1933 si sintetizată de Kareer în 1935.
   Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub formă liberă, după care ajunge în ficat și rinichi.
   Nu se depozitează în organism.
   Eliberarea se face prin fecale şi mai puţin prin urină.
   Intervine în procesele de oxireducere, în metabolismul glucidelor, lipidelor în funţiile sistemului nervos, a aparatului vizual şi are rol antitoxic (plumb, mercur).
   Surse: alimente de origine animală (lapte, ouă, ficat, creier, splină), crustacee şi unele vegetale (spanac, salată verde, roşii etc).
   Vitamina B2 poate fi sintetizată de unele bacterii.

   B3: vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic şi amida acidului nicotinic cu proprietăţi aproape identice precum şi o serie de derivaţi ai acidului nicotinic.Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon şi un atom de azot.Acidul nicotinic şi amida nicotinică sunt substanţe cristaline, incolore, solubile în apă, alcool, termostabile.
   Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde pătrund în sânge.
   Se elimină prin urină, fecale, tranpiraţie.
   Vitamina B3 previne şi vindeca pelagra, caracterizată prin tabloul simptotic a celor “trei D” (demenţă, diaree, dermatită).
   Ele participă de asemenea la procesele de oxireducere, la metabolismul glucidelor, proteinelor, a produşilor pigmentari si influentează sistemul nervos şi activitatea unor glande cu secreţie internă.Este binecunoscuta şi a acţiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.
   Surse: alimente vegetale mai ales în coaja boabelor de cereale, în drojdia de bere, alimente de origine animală (carne, rinichi, ficat).
   Antivitamina B3 (acetilpirimidina) este o substanţă cu structura apropiată de aceea a vitaminei B3 dar cu acţiune antogonistă.
               

Cura cu grâu încolțit

   Grâul încolțit este un stimulator extrem de important al activității vitale a organismului uman, datorită conținutului bogat în complexul de vitamina B și în multe alte vitamine, cât și a diferiților fermenți (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din organism.În multe boli, după o săptămână-două de consum al boabelor încolțite de grâu, la oamenii de orice vârstă se constată o vizibilă îmbunătățire a stării de sănătate și apoi o însănătoșire completă.Folosirea acestei metode nu este periculoasă și este foarte eficientă.
 
   Germenii de grâu (grâul încolțit) sunt semințe care trec din starea de viață latentă în stare activă, proces care determină o serie de transformări biochimice și de structură.Sămânța încolțită conține maximum de substanțe folositoare organismului uman.Iată câteva cantități de minerale ușor de asimilat de către organism, conținute de 100 grame germeni de grâu: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%).La aceste minerale se adaugă vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime și anumiți hormoni vegetali, cu structură foarte puțin cunoscută, care au efecte terapeutice extraordinare.
 
   Pentru a observa primele efecte ale consumării grâului încolțit este necesară trecerea a 3-4 săptămâni.Stabilizarea efectelor apare, însă, după 2-3 luni și 6-12 luni în cazul persoanelor devitalizate sau care suferă de afecțiuni grave.
 
   Doza terapeutică la adulți este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurițe pe zi.
 
   Administrarea germenilor de grâu se face dimineața, pe stomacul gol.Grâul încolțit se dă prin mașina de tocat, pentru a fi mărunțit, după care se amestecă cu miere.Exista și o serie de rețete de combinare a grâului germinat cu alte alimente-medicament.
 
   Primele efecte care se observă la această cură sunt: oprirea căderii părului, mărirea sau refacerea acuității vizuale, îmbunătățirea coordonării mișcărilor, întărirea dinților, înfrumusețarea pielii, reglarea activității nervoase (germenii de grâu au și un efect ușor sedativ), mărirea vitalității.

 
   Grâul încolțit este indicat in: creștere, tratamentul întârzierilor de creștere la copii; boli de piele (acnee, eczeme, afecțiuni infecțioase recidivante); îmbătrânire, îmbătrânire prematură; afecțiuni hepatice; subponderalitate (are efect reglator asupra greutății corporale); la femei, în cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia îngustă, bazinul larg, vocea subțire, lipsa pilozităților (părului) din zona abdomenului, spatelui, facială etc; tromboflebită; arterită; tumori ale stomacului, tumori în general; cancer; afecțiuni oculare; afecțiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm și bronșită); impotență și sterilitate masculină (pentru bărbații cu vitalitate generală foarte scazută); amenoree, dismenoree (la femeile cu o constituție fragilă, anemice); anemie, lipsă de calciu și magneziu; dureri de cap, migrene, insomnie.
 
   Germenii de grâu sunt contraindicați persoanelor care se confruntă cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni în organism.În consecință, femeile cu ciclu menstrual foarte abundent, barbații cu tendința spre efeminare vor folosi cu prudență acest remediu-minune, care în cazul lor ar putea să accentueze anumite probleme.
 
   În comerț se găsește grâu încolțit în următoarele forme de prezentare: pulbere obținută prin uscarea și măcinarea grâului încolțit și apoi uscat; fulgi obținuți prin prelucrarea mecanică a boabelor de grâu încolțit; diferite combinații de fulgi sau pulbere de germeni de grâu cu fructe uscate (catină, fructe de pădure, fructe exotice).Evident, nici unul din aceste produse nu are puterea curativă a boabelor de grâu proaspăt germinate și date prin mașina de tocat.
 
   Obținerea grâului încolțit:
   Se cumpără grâu din ultima recoltă.Se cerne prin sită, ca să cadă corpurile străine.Joi dimineața la ora 6 se pune la încolțit 1 kg de grâu, într-o oală smălțuită, cu o capacitate de 5 litri.Se spală cu apă rece până se obține o apă curată.Apoi, se umple oala cu apă limpede.Se pune într-un loc ferit.La ora 14 și ora 22 se scurge apa în care a stat grâul și se spală din nou, până rămâne iar apa curată.Se umple din nou oala și se lasă la o parte.Vineri la ora 6 se scurge apa și se transferă grâul în strecurătoare.Se pune strecurătoarea sub jet de apă.În timpul spălării nu amestecați grâul.Spălarea să dureze numai câteva secunde.Se va repeta din 8 în 8 ore, adică la orele 6 - 14 - 22, până iese embrionul (colțul) de 2 mm și rădăcinile de 5 mm.Aceasta se obține sâmbătă pe la prânz sau, cel mai târziu, seara.Când se obține mărimea embrionului și a rădăcinii, se pune grâul în borcane care se vor acoperi cu capace, ca să nu intre aerul, și se lasă la frigider.Dintr-un kg de grâu se obține 1,5 kg de grâu încolțit.Această cantitate ajunge pentru o săptămână.

Dafinul

   Fructele dafinului sunt niște boabe ovoide, care conţin ulei eteric şi o substanţă grasă.Se extrage din ele untul de dafin (oleum lauri), întrebuinţat la prepararea unor unguente.
 
   La noi în țară dafinul se cultiva ca plantă ornamentală.Şi astăzi este socotită una dintre plantele condimentare care nu pot lipsi din nici o bucătărie. 

   Gripă, bronșită: se pun coaja de la o portocală și 4 frunze de dafin într-un litru de apă.Se lasă la macerat 4 ore, dupa care se filtrează totul și se bea pe stomacul gol în mai multe reprize (în loc de apă).Acest preparat scade febra, elimină durerile de cap și ne ajută să ne refacem rapid.Se poate asocia cu puţin praf de scorţişoară.
 
   Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se închid și nu se vindecă cu alte leacuri.
 
   Frunzele, bine pisate şi muiate în alcool, se luau contra frigurilor, dar frunzele de dafin consumate în cantități mari pot provoca senzație de vomă.
 
   Folosit de către romani, care făceau din frunzele acestea cununi pentru învingători, azi se mai foloseşte doar pentru efectele care le are în tratamente sau ca şi condiment.

   Răgușeală, pierderea vocii, infecții ale gingiei: se pun 10 frunze de dafin în 250 ml apă clocotită.Se lasă să infuzeze timp de 15 minute, după care se fac gargară și clătiri ale gurii cu acest preparat.Tratamentul este mai eficient dacă este repetat de trei ori pe zi.Se mai poate înghiți câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică.Extern se poate aplica ulei cald.

   Previne fermentaţiile nocive din tubul digestiv, sunt antiseptic intestinal sau extern, combate bronşita cronică.

 
   Frunzele uscate folosite la ciorbele mai grele le face mult mai ușor de digerat.

   Decoct din 2 linguriţe de frunze fierte timp de 10 minute în 250 ml apă.Se strecoară şi se vor consuma în cursul zilei cu înghiţituri mici.

   Anorexie: se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.
 
   100 g de frunze se mărunţesc apoi se pun într-o sticlă şi se umezesc cu alcool.Se lasă 24 ore, după care se pune peste ele ulei până la 1 litru.Se lasă 4-6 săptămâni după care se strecoară.Ca să se facă mai repede se fierb pentru 3 ore pe bain-marie, apoi se strecoară.Se pot folosi câte o linguriţă de 3 ori pe zi sau se folosesc ca şi condiment la diferite salate sau mâncăruri.Uleiul acesta se poate folosi şi la diferite dureri când se aplică cald pentru calmarea durerii.

   Boli nervoase: calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă.Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de talpa gâştei.
 
   Frunzele de dafin se pot folosi la următoarele afecţiuni: anorexie, atonii stomacale, beţie-trezeşte din beţie şi totodată se pot folosi pentru dezobişnuirea de alcool, boli nervoase-calmant, bronşite chiar cronice, fermentaţii digestive, gastralgii, gripă, infecţiile gurii, infecţii intestinale, otrăviri, paralizii, se fac frecţii, răguşeală (laringită), reumatism cronic sub formă de ceai, spasme (le calmează un ceai slab).

   Fermentaţii digestive: un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută.
   Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor.Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.
 
   Uleiul de dafin: 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline.Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea.Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare.Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere.Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece.Se poate folosi la: gută(dureri), nevralgii, răceli, reumatism.

Diete puțin mai drastice

   Rezultate notabile atunci când dorim să slăbim, se vor obține prin adoptarea uneia sau alteia din dietele naturiste "de forță".Dintre acestea am ales trei, pe care vi le prezentăm în acest articol, în ordinea gradului lor de dificultate.

   Postul negru: este fără doar și poate mijlocul cel mai eficient, (deși destul de dur pentru unii), de dezintoxicare.
   Postul negru presupune să nu consumam absolut nici un fel de aliment pe o durată de timp cuprinsă de la 24 de ore până la câteva zile.În postul negru destinat vindecării psoriazisului, de exemplu, se recomandă în mod special să se consume multă apă de izvor sau, și mai bine, infuzii din plante dezintoxicante.Firește, postul negru cel mai eficient este cel de mai multe zile, însă pentru o ajunare mai lungă de trei zile este necesar acordul și supravegherea medicului.Pentru cei care nu pot ține postul negru, considerându-l prea dificil, este foarte eficientă următoarea dietă.

   Dieta crudivoră: presupune să nu consumăm decât alimente netrecute prin foc (nepreparate termic), o perioadă de minimum 30 de zile.Vor fi în schimb consumate din belșug legume crude sub formă de salate, sucuri sau ca atare, fructe crude, fulgi de cereale (grâu, orz, ovăz), ulei presat la rece, miere și polen de albine.Un loc special îl vor ocupa în cadrul acestei diete oleaginoasele: semințe de floarea-soarelui, dovleac și susan neprăjite, miez de nucă, arahide și alune neprăjite, care, pe lângă faptul că aduc un surplus caloric foarte puternic, înlăturând senzația chinuitoare de foame, de care se plâng la început mulți dintre pacienții care recurg la acest tratament, au si alte proprietăți.Ele sunt foarte bogate în vitaminele E și F, care favorizează normalizarea proceselor trofice la nivelul pielii.

   Două exemple de diete crudivore, cu un efect deosebit, sunt prezentate în continuare:

   Dieta crudivoră de refacere: acest regim oferă avantajul unui aport de principii alimentare, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale, în stare naturală, fiind ușor asimilați de organism și cu uzură minimă a acestuia.Se practică sub forme de cure de 5-7 zile pe lună.Se recomandă în convalescența bolilor acute, în boli consumptive (TBC, cancer), surmenaj fizic și intelectual, boli carențiale etc.

   Se recomandă următoarea schemă:

   Ora 8: grâu încolțit, 250-300 ml suc crud de fructe sau zarzavaturi, mere, struguri, pere, ardei gras, roșii, castraveți.
   Ora 10: o farfurie de salată de zarzavaturi: morcov, țelină, roșii, urzici, păpădie, măcriș, andive, salată verde, varză la care se adaugă suc de lămâie, puțin ulei și condimente naturale.
   Ora 13: salată de zarzavaturi la discreție, 1-2 ouă crude cu albușul bătut spumă, iaurt, brânză dulce de vacă, pâine graham sau neagră bine coaptă.
   Ora 17: o cană cu lapte crud sau lapte vegetal și fructe uscate.
   Ora 19: fructe, pâine graham sau neagră cu miere, lapte.
Între mese se bea ceai aromatic (cimbrișor, măceș, zmeură, fragi, mure), după necesități.

   Dieta crudivoră depurativă: este recomandată mai ales primăvara și vara, ea facilitând eliminarea toxinelor și deșeurilor din organism, reechilibrând balanța vitaminică și minerală a organismului.Se practică în scop profilactic și curativ, în cure de 3-7 zile pe lună.

   Schema unei zile de cură:
   Ora 8: 250 ml suc de roșii sau țelină, fructe oleaginoase, pâine graham sau neagră coaptă bine.
   Ora 12: o farfurie cu salată de urzici, păpădie, cicoare, grâușor, cu suc de lămâie, ulei și condimente naturale sau morcov, andive, țelină, castravete, ardei gras, sparanghel cu suc de roșii și condimente, iaurt, pâine graham sau neagră.
   Ora 17: o farfurie cu salată de fructe crude.
   Ora 19: 250 ml suc de țelină.

   Pentru cei mai sensibili, dieta pur crudivoră poate fi alternată cu dieta pe care o vom descrie în continuare.

   Dieta semicrudivoră: este modul de alimentare recomandat cu predilecție celor care se confruntă sau s-au confruntat cu psoriazisul, fiind și mijloc de vindecare și de consolidare a rezultatelor terapeutice.Ea poate fi adoptată pe perioade nelimitat de lungi, fiind mult mai permisivă, admițându-se și consumarea produselor lactate și ouălelor în cantități mici, cu condiția ca 50% din hrană să fie constituită din legume și fructe crude.
   În primul rând, fiecare masă va începe cu sucuri obținute din legume cum ar fi țelina, pătrunjelul, ridichea, combinate (ca ameliorator de gust) cu suc de mere sau morcov.
   Apoi, vor fi nelipsite de la fiecare masă salatele de crudități cu legume bogate în fibre: morcov, varză, pătrunjel, salată verde, spanac, ridiche, sfeclă roșie.
   Va fi consumată numai pâine graham, uleiul rafinat va fi înlocuit pe cât posibil cu cel presat la rece, făina albă va fi înlocuită cu cea integrală.