vineri, 16 ianuarie 2015

Ce conține hrana noastră? - partea 1

   Poate nu o dată ne-am pus această întrebare, mai ales atunci când avem dubii dacă ne hrănim cum trebuie, dacă avem alimente sănătoase în frigider sau în cămară.

Circa 96% din hrana este formată din substanțe organice și apă, restul de 4% fiind substanțe minerale. Substanțele organice, în proporție de 45-50% din hrană, se împart în:

   - primare, provenite direct din alimentele de origine vegetală,
   - secundare, provenite din alimente de origine animală, prin prelucrarea celor primare.

   Atunci când ne hrănim corect produsele de origine vegetală trebuie să se gasească în proporție de 65%, astfel: 65% lipide, 45% proteine și 90% glucide din rația zilnică. Proteinele, lipidele și glucidele reprezintă componenții organici ai dietei. O mare însemnătate într-o alimentație corectă o au vitaminele și mineralele.

    Proteinele sunt cele mai importante substanțe organice, fiind utilizate drept cărămizi pentru construcția structurilor organice, intră în compoziția enzimelor, a anticorpilor, enzimelor și ale hormonilor proteici, transportă gazele respiratorii, apără organismul împotriva atacurilor virale și microbiene, iar în cazuri de inaniție pot deveni combustibil. Prin degradarea unui gram de proteine, organismul obține 3,83 kilocalorii (coeficientul practic). 



   Proteinele nu se absorb ca atare în organism, ci sunt descompuse până la stadiul de aminoacizi. Producerea de noi proteine din aminoacizi este influențată de hormonii anabolizanți (somatotrop, insulina, testosteron, estradiol), iar catabolismul (dezagregarea) lor de hormonii catabolizanți (corticotropina, glucocorticoizii și hormonii tiroidieni secretați în exces). Descompunerea proteică este pusă în evidență prin eliminarea de substanțe azotate: uree, acid uric, acid hipuric, urați, hipurați etc. prin urină și transpirație, iar formarea altora noi, prin creșterea și dezvoltarea noastră. 

Lipidele, numite și grăsimi, reprezintă material energetic, deoarece 1 gram se descompune cu eliberare a 9,4 kilocalorii (coeficientul practic), și plastic, găsindu-se în celule și în pereții acestora, precum și baza de pornire pentru sinteza unor hormoni de natura sterolica. 
Grăsimile sunt formate dintr-o grupare acidă și una alcoolică, combinate în esteri. O altă trăsătură a grăsimilor, de obicei vegetale sau, mai rar, animale, este de a solubiliza unele vitamine (A, D, E, K). De asemenea, o categorie aparte de grăsimi,  sterolii, pot sta la baza vitaminelor D. Colesterolul, atunci când nu depășește 250-300 mg/100ml, este folositor, fiindcă pe seama sa se formează acizii biliari, utilizați pentru emulsionarea grăsimilor.

luni, 5 ianuarie 2015

Detoxifiere cu soluție salină - partea 2

   Revenim cu urmarea acestui articol, mai exact vom enumera mai jos exercițiile fizice pe care trebuie să le executați după ingerarea soluției saline, pentru a reuși o corectă detoxifiere.

   Mișcările se vor executa  corect, într-o anumită ordine și cu un ritm destul de alert.Avem patru serii de mișcări simetrice, alternative, fiecare mișcare dublă se repetă de câte patru ori, care nu depășesc 4-5 minute.Ele se repetă, în aceeași ordine, după fiecare pahar, până ajungem la cel de-al șaselea.Apoi nu mai este nevoie de mișcarea fizică.

   Poziţia de pornire este în picioare, cu spatele drept şi tălpile depărtate la o distanţă similară celei dintre articulaţiile umerilor.Cu braţele drepte, ridicate în plan vertical,  deasupra capului, cu degetele înlănţuite, fără a se răsuci corpul, cu privirea în faţă, se va balansa corpul stânga – dreapta, prin înclinare mai întâi în stânga, fără a face pauză în poziţiile extreme.Este de preferat braţele să fie întinse şi palmele să fie îndreptate în sus.Se vor face 4 serii de mişcări duble.


   Poziţia de pornire este tot în picioare, cu spatele drept, dar cu braţele în plan orizontal, la nivelul umerilor.Mişcarea începe prin întoarcerea privirii în lateral dreapta, către degetele mâinii drepte şi punerea palmei de la mâna  stângă pe  umărul drept.Se continuă mişcarea prin rotaţia corpului în jurul axei şi ducerea braţului drept cât mai în spate, în plan orizontal. Din poziţia maximă de răsucire, fără a se face pauză în acea poziţie, se va roti corpul spre stânga, cu aducerea palmei de la mâna dreaptă pe umărul stâng şi braţul stâng, întins, rotit  spre spate.Se vor repeta de 4 ori aceste serii de mişcări. 


   Poziţia de pornire va fi cea similară efectuării de flotări.Se va atinge solul doar cu palmele şi degetele de la picioare.Persoanele anemiate se vor sprijini pe genunchi.Picioarele se vor îndepărta la o distanţă între degetele de la picioare, respectiv între genunchi de circa 30 cm. Corpul şi capul cât mai spre spate, se va răsuci corpul, privind prin stânga, peste umărul stâng,  călcâiul piciorului drept şi fără a rămâne în poziţia de răsucire extremă, se va privi prin dreapta călcâiul piciorului stâng.Se va repeta de 4 ori această rotaţie dublă.


   Apoi se va efectua cea de a patra mişcare, poziţia corpului aplecat, pe vine, cu călcâiele îndreptate spre exterior, depărtate la circa 30 cm. şi palmele sprijinite pe genunchi.Se va roti trunchiul spre dreapta şi se va pune genunchiul stâng pe sol, în dreptul tălpii de la piciorul drept.Se va presa genunchiul stâng spre corp, pulpa  presând colonul ascendent.Se va privi cât mai în spate, accentuând astfel rotirea corpului şi presiunea pulpei pe colon.Apoi se va roti în sens invers corpul, spre dreapta, punând genunchiul drept la sol, în dreptul tălpii de la piciorul stâng, presând cu mâna dreaptă pulpa piciorului drept pe abdomen, apăsând astfel colonul descendent.Se va repeta mişcarea dublă, stânga – dreapta, de 4 ori, fără pauză între poziţiile finale.

   Acest ultim exerciţiu, cel mai complicat din serie, nu poate fi efectuat de persoanele suferinde de genunchi. Pentru acestea, acest exerciţiu se va înlocui cu următorul:

   Poziţia de plecare este din şezut, aşezat pe sol cu picioarele întinse, uşor depărtate, spatele drept şi sprijin pe sol cu braţele întinse lateral.Din această poziţie, se îndoaie piciorul drept şi se trece peste cel stâng, astfel încât talpa piciorului drept, ţinută cu mâna dreaptă, să fie aproximativ în dreptul genunchiului stâng.Palma stângă pe sol, cât mai în spate.Se va răsuci corpul cât mai mult spre stânga, privind înapoi.Se forţează torsionarea pe expiraţie, revenind imediat, cu piciorul stâng îndoit peste cel drept, cu palma dreaptă pe sol, spre spate, privind prin dreapta cât mai înapoi.Se fac alternativ câte 4 torsionări de fiecare parte a corpului.





   Avantajele acestei tehnici, prin spălarea cu o soluţie asemănătoare serului fiziologic uman sunt: eliminarea sedimentelor vechi, încrustate în pereţii intestinelor, dar şi a altor toxine şi paraziţii intestinali, culturilor de candida, bacteriilor cauzatoare de ulcere, fermentaţiilor, corectarea unor disfuncţii ale ficatului şi pancreasului. Această metodă nu afectează negativ anatomia şi fiziologia aparatului digestiv, ca în cazul laxativelor sau a clismelor.

   Tehnica este contraindicată în caz de tuberculoză intestinală, afecţiuni acute ale sistemului digestiv (apendicită acută, enterocolită, dizenterie, ulcer hemoragic, metastază digestivă, melenă, ocluzie intestinală, etc.)

 

duminică, 4 ianuarie 2015

Detoxifiere cu soluție salină - partea 1

   O modalitate simplă pentru a detoxifia organismul o reprezintă folosirea unei soluții saline, ingerarea acesteia și apoi o serie de exerciții fizice.
   În prima parte vă vom prezenta ce aveți de făcut pentru a prepara această soluție și a o consuma, iar în partea a doua, vom completa metoda prin enumerarea exercițiilor fizice, mai exact patru mișcări deloc extenuante.

   Se încălzesc 2 litri de apă plată și se amestecă cu 5-6 grame de sare la un litru de apă.Dacă doriți se poate adăuga un morcov, praz sau alte legume în apa plată, după preferințe.Dimineața, pe stomacul gol se consumă un pahar cu apă plată și sărată, călduță.Apoi se efectuează toate mișcările care vor fi prezentate în următorul articol, se consumă încă un pahar, după care urmează un nou set de exerciții.

   Acest ciclu: pahar-exerciții se va repeta până la al 6-lea pahar, după care în mod normal vom simți nevoia de a goli intestinele, ceea ce este perfect normal.Este posibil ca scaunele să fie moi, dar este firesc.Apoi vom consuma și restul de apă plată, cu pauză de câteva minute între pahare.Dacă nu apare senzația de scaun, soluția se va elimina prin urină, asta dovedind faptul că poate exista un blocaj sau probleme cu constipația.



   Apa sărată ajunge în stomac și parcurge intestinele, curățând și pregătind organismul pentru asimilarea corectă a următoarelor alimente.Pentru a se evita deshidratarea și demineralizarea, nu se vor consuma mai mult de 2 litri de apă sărată.Folosirea toaletei destul de des, este singurul inconvenient al acestei metode.

   Nu se vor desfășura activități fizice intense în timpul acestei tehnici, nu se va ieși în frig imediat după încetarea metodei și nu necesită foarte mult timp, cam o oră.
   După o jumătate de oră de la terminarea tehnicii, se va consuma orez fiert foarte bine în apă, la care se va adăuga 40 grame unt și eventual puțin bulion nesărat.Se mai poate adăuga morcov bine fiert și grâu, la fel, bine fiert.Se pot consuma și paste bine fierte, neîndulcite și fără brânzeturi.Alimentele se consumă încet și se mestecă pe îndelete.

   Timp de 24 de ore nu se consumă iaurt, lapte, chefir, băuturi acide, alcool.Lichide se pot bea doar după prima masă, cea cu orez și anume se consumă 2 căni cu infuzie de mentă, iar mai apoi, apă plată simplă.

   Persoanele care au probleme de constipație și nu reușesc de prima oară, pot apela la o dietă bazată pe fructe, fibre și ceaiuri laxative, iar la 14 zile pot repeta tehnica.

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Curățarea sistemului digestiv

   După atât de multe feluri de mâncare delicioase și după petrecerea zilelor fără prea multă activitate, avem nevoie de o curățare profundă a organismului.Chiar dacă am avut grijă la alimentație, o cauză principală a îmbătrânirii premature și a senilității, este acumularea de toxine.

   Oricare celulă vie produce toxine, de exemplu prin peretele intestinal se filtrează destul de multe otrăvuri care se împrăștie în organism.Acest proces poartă numele de autointoxicație și de aici apar numeroase boli: dizenterie, alergii, cancer, ciroză, obezitate, maladii ale inimii, litiaze, boli ale pielii, insomnii etc.
   Sedentarismul favorizează autointoxicația, iar recircularea toxinelor agravează aceste boli.




   Metodele pentru detoxifiere sunt numeroase, dar pentru cei ce vor să facă acest lucru treptat, pentru început ar trebui să renunțe la:

   - carne
   - zahăr
   - lactate
   - alcool
   - tutun

   Se recomandă consumul de vegetale crude, cereale integrale, fructe, sucuri de fructe, ceaiuri, apă.În unele diete se folosesc laxativele pe bază de plante și antioxidanții. Desigur, înainte a începe o astfel de cură, care durează 7-10 zile, este bine să cereți sfatul unui medic.
 





 

miercuri, 19 februarie 2014

Lăptișorul de matcă, ajutor de nădejde

   Vremea frumosă de afară aduce cu ea nu numai zâmbet și voie bună, ci și una dintre cele mai răspândite și mai contagioase boli: viroza respiratorie.

   De foarte multe ori, răceala are un caracter epidemic și se manifestă prin dureri de cap și de gât, obstrucție nazală, febră, respirație îngreunată.Agentul patogen are o perioadă de incubație redusă, iar simptomele infecției pot apărea la 2-3 zile după contactarea acesteia.

   În astfel de situații, natura ne sare în ajutor cu un produs care nu poate fi reprodus în laborator, tocmai datorită structurii sale chimice foarte complexe.

   Lăptișorul de matcă are o culoare galben pal și o consistență ușor translucidă, cremoasă.Însușirile acestei substanțe sunt nenumărate și foarte benefice pentru organismul uman, iar albinele sunt unicele ființe care pot produce acest elixir.

   Lăptișorul de matcă pur combate răceala, dar o și poate preveni, eliminând factorii principali: slăbirea imunității, oboseala cronică, stresul, carențele de vitamine.Este foarte important de știut că acești factori sunt strâns legați între ei și anume stresul duce la epuizare, iar de aici se ajunge la scăderea apărării imunitare.

   Lăptișorul de matcă are proprietăți energizante foarte importante, datorate vitaminei B5 si acidului 10 HDA.Conținutul bogat în vitamina B5 și triptofan (precursorul derotoninei, substanță supranumită ”hormonul fericirii”) face ca această minune de la albine sa fie foarte eficientă în lupta pe care o ducem deseori cu stresul.




   Pe lângă B5, în lăptișorul de matcă întâlnim tot complexul de vitamine B (B1, B2, B3, B6, B7, B8, B9, B12), în concentrație mai mare decât în drojdia de bere.Găsim și minerale, oligoelemente și acizi grași esențiali.

   Conținutul în aminoacizi este foarte ridicat, mai exact vorbim de 18, dintre care 8 esențiali: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul și valina.Acești aminoacizi au efecte pozitive asupra imunității, iar roialisina din componența lăptișorului combate bacteriile gram-pozitive (printre care se numără și stafilococii ori streptococii).

   Acidul 10 HDA se găsește doar în lăptișorul de matcă și are efecte antivirale, antibacteriene și antifungice.Acest acid (10-hidroxi-2-decenoic) stimulează acțiunea celulelor de apărare ale organismului.

   Aceste elemente, enumerate mai sus, sunt deosebit de importante pentru sănătatea noastră și putem avea beneficii importante de pe urma consumului acestei substanțe.

   Folosirea lăptișorului pur, proaspăt, se poate face doar la o stupină, lângă un apicultor care se ocupă cu recoltarea lui zilnic. Este mijlocul cel mai sigur de a consuma lăptișor de matcă în forma pură, deoarece mai mulți cercetători au constatat că la numai două ore după recoltare din botca lăptișorul își pierde din proprietăți.


   Lăptișorul de matcă poate fi preparat pentru stabilizare în amestec cu miere, în proportie de 1 / 100 ( 1 gram de lăptișor la 100 grame de miere cristalizată ) .Mierea cristalizată stabilizează mai bine lăptișorul decât mierea lichidă, pentru că în mierea lichidă el se ridică la suprafață, iar în contact cu aerul și lumina își pierde toate proprietățile curative. 

   Consumul în amestec cu mierea se face doar dimineața cu cca 30 min înaintea micului dejun. Cantitatea recomandată fiind de cel mult ½ linguriță de aproximativ 5 gr. Având grijă ca înainte de administrare conținutul să fie bine omogenizat.

   Amestecul de lăptișor și miere se ține 5 min sub limbă după care se ingeră.În felul acesta, mucoasele absorb o mare parte din principiile active ale lăptișorului, înainte ca ele să ia contact cu acidul clorhidric al sucului gastric și enzimele digestive care-l fac inactiv. Se recomandă de asemenea a se utiliza linguriță din material plastic sau din lemn.


duminică, 16 februarie 2014

Ce facem în caz de tromboflebită?

   Tromboflebita este o afecțiune a sistemului cardio-vascular, manifestată prin inflamarea pereților venoși și formarea unor cheaguri de sânge (trombi) care obturează parțial sau total venele provocând embolii (blocarea bruscă a unui vas sangvin sau limfatic). Inflamarea vaselor de sânge poate fi anterioară formării trombilor sau cauzată de apariția trombilor prin coagulare intravenoasă. 

   Inflamarea pereților venoși sau trombi poate apărea în orice zonă a sistemului circulator, în cele mai multe cazuri însă, tromboflebita este localizată la nivelul membrelor inferioare. La debut afectează venele gambei și apoi venele femurului și cele din zona iliacă.

   Formarea trombilor sau inflamarea venelor au la origine o multitudine de cauze. Cea mai frecventă este inactivitatea prelungită, cum se întâmplă în cazul călătoriilor lungi cu mașina sau avionul și în situația afecțiunilor care imobilizează la pat pacientul.

   Factorii de risc:

   Infecții ale venelor.
   Prezența unor cazuri de tromboflebită la alți membrii ai familiei.
   Sarcina și lăuzia (crește tensiunea arterială în membrele inferioare și în zona pelviană).
   Obezitatea, fumatul.
   Administrarea unei medicații pe baza de hormoni sau administrarea anticoncepționalelor (cresc nivelul substanțelor coagulante din sânge).
   Traume fizice la nivelul venelor.
   Dereglări ale sistemului endocrin (suprarenale, ovare, tiroida).
   Varice (trombi se pot forma în venele superficiale dilatate, producând tromboflebita superficială).

   Tromboflebita superificală afectează venele sistemului venos superficial, cel mai adesea la nivelul membrului inferior, dar poate afecta și venele membrului superior. În tromboflebita profundă tromboza și inflamația afectează venele sistemului venos profund, deci, cel principal. Tromboflebita superficială și cea profundă au gravitate și tratamente diferite. 



   Tratamente:

   Se recomandă exerciţii de respiraţie (inspi­ra­ţie lungă, 10 secunde), ce ajută circulaţia venoasă.
   Exerciţii pentru picioare: înot.
   Evitaţi statul picior peste picior (creşte presiunea în vasele sanguine).
   Evi­taţi constipaţia, prin consum mare de legume, fruc­te, mai ales crude, şi lichide.
   Exerciţii: ridicaţi picioa­rele deasupra nivelului inimii pentru a dinamiza circu­laţia venoasă a picioarelor.
   Evitaţi jartierele, cordoa­nele strânse, ce împiedică circulaţia venoasă.
   Dietă specială pentru fluidizarea sângelui, prin redu­cerea sării, a proteinelor animale şi vegetale şi redu­ce­rea gră­similor.
   Alimentele cu rol în fluidizarea (sub­ţierea) sângelui sunt ceapa (dacă nu o suportaţi crudă, fiartă), grapefruit, lămâie, portocale, hrean, sparan­ghel, ustu­roi, tomate, pepene verde. Încercați să deve­niţi lacto-vegetariană și luptați cu kilogramele în plus.

   Ceaiuri: de frunze de nuc (reduc colesterolul), de rădăcină de păpădie (decoct), coada-şoricelului, flori de păducel, de muşeţel, flori de castan sălbatic, de arnică, frunze de nalbă mare, de ghimpe.
 
   Ungerea zonelor afectate cu alifie de gălbenele şi apli­carea de comprese cu bitter suedez, peste care se pun folii de plastic. Se ţin 2-4 ore sau toată noaptea. 

   Pentru varice și tromboflebită se pot face diferite băi pentru picioare:

   În 10 l de apă se fierbe 1 kg de rostopască tăiată mărunt. Înainte de culcare picioarele se ţin în fiertura obţinută, lăsată puţin să se răcească, până ce apa devine prea rece pentru a-şi mai face efectul. Soluţia se foloseşte şi a doua zi, după reâncălzire. După procedură, picioarele se învelesc cu ceva cald sau se încalţă ciorapi groşi.

   Pulberea de scoarță de salcie se ia zilnic, câte trei lingurițe. Coaja de salcie conține salicilați, substanțe cu o acțiune similară aspirinei, dar fără efectele adverse ale acesteia, care previn formarea trombilor și au efecte ușor vasodilatatoare.

   Se fac băi de picioare şi cu scoarţă de castan, flori de muşeţel şi urzică, timp de 30 de min., adăugându-se treptat apă fierbinte.

   Suc de roșii, se bea câte un pahar de suc de roșii proaspăt stors, de trei ori pe zi, în cure de 30 de zile. Este un tratament salvator în aceasta afecțiune, deoarece sucul de roșii ajută la diminuarea cheagurilor de sânge și nu mai permite formarea altora noi.  Are o mare eficiența și în cazul fumătorilor pentru că diminuează acțiunea nefastă a gudroanelor din fumul de țigară asupra sângelui, acțiune extrem de nocivă, care favorizează în mare măsură apariția tromboflebitei.
   Este însă de notat faptul că sucul de roșii trebuie consumat imediat ce s-a preparat, iar roșiile folosite vor fi coapte, crescute fără chimicale, care pot agrava boala. (Nu este util sucul sub formă de bulion, ci numai cel proaspăt stors.)

   De două ori pe săptămână se fac băi cu bicarbonat de sodiu timp de 15 min., temperatura apei netrebuind să depăşească 38 – 39 °C.




   Pentru bolnavii de tromboflebită avansată se recomandă o dietă specială. De două ori pe lună, timp de 3 zile consecutiv nu se consumă decât produse lactate: lapte dulce, lapte bătut, iaurt, câte 200 g la fiecare 2 – 3 ore. Altceva nu se consumă. Bolnavul trebuie să stea aceste trei zile în pat.

   Pentru bolnavii care au dureri mari din cauza tromboflebitei, se prepară următorul compot terapeutic: se iau 3 mere de culoare verde (neapărat) şi, într-un vas de ceramică, se toarnă peste ele 2 1 de apă clocotită. Se adaugă câte o lingură de melasă şi muşeţel, se acoperă şi se înveleşte cu un prosop călduros, timp de 4 ore. Poate fi folosit şi un termos mare. Merele se scot din apă, se pisează cu lingura de lemn, se amestecă cu o lingură de miere şi cu apa în care s-au infuzat. Se beau câte 70 de ml, de trei ori pe zi.

   Usturoiul - consumul acestui condiment crud, adică nepreparat termic, este atât un mijloc de prevenire, cât și unul de combatere a tuturor tipurilor de tromboflebită. Se recomandă consumul a minimum doi căței de usturoi zilnic.

   Un alt tratament: 350 de g de miere de albine se amestecă cu 250 g de usturoi pisat şi se lasă timp de 7 zile în frigider. Se consumă câte o lingură, de trei ori pe zi, cu 40 de min. înaintea meselor, timp de 2 luni.

   Salatele de rădăcinoase, ne referim aici la cele obținute din rădăcina de morcov, de pătrunjel, de țelina, de ridichi, de păstârnac. Toate aceste legume, nepreparate termic, date prin răzătoare și combinate cu oțet de mere și cu ulei presat la rece, au efect fluidifiant sanguin, antiinflamator, fiind de un real ajutor, atât pentru prevenirea acestei afecțiuni, cât și pentru combaterea sa, odată ce s-a instalat.

   Sucul de lămâie cu tot cu coajă, are efecte fluidifiante, precum și o acțiune antiinflamatoare, antifebrilă și, important, este un extraordinar tonic venos, împiedicând formarea și agravarea varicelor, care sunt un factor favorizant pentru apariția tromboflebitei. Evident, este și un excelent remediu în cazurile de tromboflebită acută și subacută, precum și un mijloc foarte bun de prevenire a a acestei afecțiuni.

   Bolnavii de tromboflebită pot apela și la rădăcina de ghimbir. Se administrează zilnic câte 5-7 grame de rădăcină dată prin răzătoare, amestecată cu miere de albine. Este un remediu cu efecte antiagregante plachetare, care îmbunătățește circulația sângelui și combate stazele venoase.

   Tratament: 50 g de castane curăţate de coajă lemnoasă, se toacă mărunt, se amestecă bine cu 250 ml de ulei şi se freacă locurile bolnave o dată la două zile.

   Monede, bucăţele de staniol sau de cupru se curăţă până devin strălucitoare şi se aplică pe trombul obliterator (obliterant), legându-se strâns. După 2 zile se îndepărtează, se curăţă din nou, se spală şi se şterge bine pielea şi se aplică la loc.

   De 2 – 3 ori pe zi pe venele bolnave se aplică timp de 2-3 min. zăpadă sau gheaţă din congelator.

   Ardeii de culoare galbenă și roșie au, datorită flavonoidelor pe care le conțin, efecte antiagregante plachetare, adică previn formarea cheagurilor de sânge în organism. De asemenea, au efecte antiinflamatoare venoase, o cură de trei-patru săptămâni cu ardei fiind recomandată pentru prevenirea și pentru combaterea tromboflebitei și a flebitei. Pe parcursul curei se recomandă consumul a minimum 200 de grame din această legumă pe zi, sub formă de salată, care se combină cu roșii și cu ulei virgin de măsline.

   5 linguri de osânză topită se amestecă cu o lingură de bilă din farmacie. Nu se frecţionează ci se aplică pe locurile bolnave.



   Tinctura de leurdă  se administrează în cure de trei luni de zile, timp în care se ia câte o lingurița, de patru-șase ori pe zi. Este probabil cel mai puternic remediu din flora europeană contra trombozelor de tot felul, pentru combaterea inflamațiilor venelor și a varicelor. În timpul sezonului, se recomandă consumul de salată de leurdă, câte 200 de grame pe zi.

   Spânzul vindecă varicele, cu rezultate spectaculoase. Puteţi cumpăra această plantă de la plafar. Mod de folosire: tăiaţi rădăcina în bucăţele mici şi lăsaţi-le la macerat în oţet sau alcool timp de trei săptămâni. Apoi masaţi cu soluţia obţinută locul cu varice în fiecare seară. De asemenea, alifia de turiţa-mare este recomandată călduros în varice şi ulceraţiile gambei. 

   În tratamentul intern al varicelor sunt recomandate ceaiurile de sulfină, de păpădie, castan, urzică şi coada şoricelului. De asemenea, puteţi folosi microhidrină (1-2 capsule pe zi, între mese), Vitamina C alcalină (5-10 g pe zi) şi extracte din plante (frunze şi fructe de afin, ghimpe, ardei iute, ghimbir, ginkobiloba, păducel sau ovăz).

 

luni, 3 februarie 2014

Despre colesterol


   Incepind de prin anii ’50, alimentatia noastra s-a modificat profund, iar statisticile de pretutindeni arata ca se mananca prea multa carne, grasimi sau dulciuri. In acelasi timp, numarul celor afectati de maladii cardiovasculare este in crestere, acest lucru constituind una dintre cauzele principale ale mortalitatii intr-o serie de tari occidentale. Medicii au lansat deja un semnal de alarma si toata lumea a inceput sa evite grasimile. Pe de alta parte, au aparut deja alte probleme, intrucat grasimile si chiar si colesterolul insusi sunt totusi indispensabile pentru buna functionare a organismului. 

   Diferentele de comportament manifestate de colesterol sunt determinate de proteina de care este legat.

   Lipoproteinele sunt cele care transporta colesterolul in sistemul nostru circulator.  Cele de joasa densitate - LDL (low density proteins) transporta aproximativ 65% din colesterolul sangvin, fiind responsabile de depunerile din artere.

   Lipoproteinele de inalta densitate – HDL (high density proteins) sunt un fel de eroi, deoarece ele distrug depozitele de grasimi de pe vasele sangvine si asigura circulatia colesterolului, fara a bloca arterele. 


   Toata lumea stie ca responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroza si o multime de alte boli nu este altul decat colesterolul. Mai putina lume vorbeste insa de rolul lui esential in mentinerea starii de sanatate a organismului.

   In timp ce colesterolul in exces este, intr-adevar, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasa.

   El contribuie la metabolizarea carbohidratilor, intra in componenta tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini si feminini, iar cel existent in piele este convertit, sub actiunea razelor de soare, in vitamina D.  




   O buna alimentatie anti-colesterol nu inseamna deloc o alimentatie fara grasimi, ci din contra. Esential este ca acestea sa fie insa alese in mod judicious. Mentinerea ratiei zilnice de grasimi sub valoarea de 20-30% din totalul caloriilor este vitala pentru mentinerea in limite normale a colesterolului. In acelasi timp, cantitatea de grasimi saturate nu va depasi 10%. Grasimile saturate provin, cu mici exceptii, din surse animale, iar grasimile animale contin colesterol. Pe de alta parte, chiar daca un aliment nu contine colesterol, acest lucru nu inseamna ca el nu contine grasimi.


   Se vor consuma deci alimente ce contin grasimi nesaturate, cum ar fi: pestele gras (somon, hering), untura de peste, ficatul de gasca sau rata, uleiuri polinesaturate (rapita, floarea-soarelui, porumb) si mononesaturate (masline, alune). Grasimile saturate vor fi evitate: carnea grasa, mezelurile, untul si produsele de patiserie, carnea fiind inlocuita, pe cat posibil, cu peste.  

   Francezii sunt printre cei mai mari consumatori de grasimi, dar, in acelasi timp, ei sunt cel mai putin atinsi de maladiile cardiovasculare. Acest paradox i-a facut pe cercetatori sa inceteze  vanatoarea colesterolului si pactizarea cu el.

   Dupa cum se stie, antioxidantii neutralizeaza radicalii liberi, diminuand astfel riscurile maladiilor cardio-vasculare. Printre antioxidantii cei mai puternici se numara polifenolii, care se gasesc mai ales in samburii de struguri si in… vinul rosu. Acesta este, fara indoiala, unul dintre factorii ce explica paradoxul francez: doua sau trei pahare de vin rosu pe zi (nu mai mult) asigura o cantitate suficienta de antioxidanti. 


   Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol se numara: cerealele complete, care permit evacuarea colesterolului in exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa si usturoiul.

   Licopenul continut in tomate este de asemenea un antioxidant foarte eficient, mai ales daca tomatele sunt fierte. Fructele si legumele contin si ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C si vitamina E. 





   Colesterolul nostru nu provine numai din alimentatie. Ceea ce absorbim noi reprezinta doar 20-30% din stocul nostru. Restul de 70-80% este fabricat de propriul nostru organism. Dar si in acest program personal de fabricare exista anumite diferente, datorate unor factori precum: factorii genetici si alimentatia. In acelasi timp, exista numeroase cauze care produc cresterea nivelului de colesterol: fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului inconjurator.



ShareThis