Oricând este utilă o scurtă prezentare a acestei boli, privind epidemiologia și recunoașterea sa.
Sursele de infecție:
Bolnavii de tuberculoză pulmonară, în special cei cu forme cavitare.
Bolnavii cu tuberculoză extrapulmonară (urogenitală, osoasă, ganglionară).
Animalele bolnave de tuberculoză.
Căi de pătrundere a infecției:
Pe calea aerului inspirat în plămâni, prin inhalarea particulelor mici bacilifere, care provin de la bolnav direct prin tuse, strănut sau se depun pe jos și se ridică o dată cu praful bacilifer, contaminând persoanele din jur.
Pe cale digestivă.
Transplacentar: fătul se poate infecta de la mama bolnavă.
Metode de recunoaștere și profilaxie a tuberculozei:
Clinic: subfebrilitate, oboseală, tuse iritativă sau expectorație cu vinișoare de sânge.
Testarea tuberculinică (IDR la PPD).
Examenul bacteriologic.
Examenul radiologic, ancheta epidemeologică.
Testarea tuberculinică sau intradermoreacția la PPD (IDR):
Tehnica IDR este următoarea:
Cu ajutorul unei seringi etanșe (de 1 ml) se injectează strict intradermic, pe fața anterioară (în treimea mijlocie) a antebrațului stâng, o cantitate de 0,1 ml PPD până se formează o veziculă albă cu diametrul de 5-6 mm.Pentru evitarea injectărilor subcutane, se folosesc ace subțiri, cu vârful scurt, iar soluția nu se injectează decât după ce vârful acului a pătruns complet intradermic și este aproape vizibil prin dermul ușor ridicat în vârful acului.Pentru evitarea contaminărilor cu virus hepatic, seringile și acele se schimbă la fiecare caz și se sterilizează în prealabil, prin fierbere 45 de minute, sau se utilizează seringi și ace de unică folosință.
PPD este preparat în doze:
Doza 1 în fiole marcate cu roșu, care conțin 2 unități de PPD în 0,1 ml, pentru testările în masă.
Doza 2, în fiole marcate cu albastru și conținând 10 unități de PPD la 0,1 ml, diagnosticul individual (în caz de reacție negativă la doza 1).
Activitatea PPD poate să scadă până la 50%, dacă soluția este ținută mai mult de 3 săptămâni sau dacă seringile se încarcă cu prea mult timp înainte de testare.Se păstrează la o temperatură de 4 grade C.
Citirea reacției se face după 72 de ore și este recomandabil să fie făcută de două persoane (dublă citire).Nu se ia în considerație eritemul periferic, ci numai intradermic cu denivelare față de tegumentele din jur, palpabil eventual cu pulpa degetului.Se măsoară în mm diametrul transversal al reacției.
Pot rezulta următoarele categorii epidiomologice:
Anergici sau IDR negativi, care nu au fost infectați cu tuberculoză și necesită vaccinarea BCG.
Alergici cu alergie slabă, dimensiuni sub 9 mm, care pot să fie date de o vaccinare BCG anterioară.
Alergici cu alergie moderată (10-20 mm), deci semnifică prezența unei infecții tuberculoase fără să se poată spune dacă există sau nu și o tuberculoză activă.
Hiperergici, deci cu reacție mare, de 20-30 mm sau cu ulcerații și flictene; aceștia se consideră că au în mod cert infecție TBC și un risc crescut de îmbolnăvire.
Depistarea bacteriologică recunoscută ca prioritate în diagnostic se bazează pe punerea în evidență în spută sau secrețiile bronșice a BK la examenul microscopic direct, după colorație Ziehl-Nielsen sau în cultură pe medii speciale Lowenstein.Această metodă nu se aplică în masă, ci pe grupe selecționate, la bolnavii cu simptomatologie respiratorie sau modificări radiologice.Eșantioanele de spută sunt ambalate etanș, în containere speciale (la temperatura de 4 grade C se pot conserva maximum 5 zile), și trimise la laboratorul cel mai apropiat.
Pentru faptul că aduce precizări prețioase privind diferențierea bacililor vii de cei morți și ai germenilor tipici față de cei atipici, raportat la metoda microscopică (care nu poate face aceste diferențieri), această metodă este de preferat, dar are ca dezavantaj faptul că este de 3 ori mai scumpă.
Depistarea cazurilor de tuberculoză cu BK pozitiv, și rezistenți la tuberculostaticele uzuale, necesită, pe lângă culturi și teste de sensibilitate (antibiogramă) care impun, acolo unde este cazul, schimbarea regimului terapeutic.
Examinările radiologice pulmonare: se fac filmele de 7/7 cm sau 10/10.
Filmele după developare sunt interpretate de radiolog sau ftiziolog.Cazurile suspecte sunt trimise pentru efectuarea unei radiografii mari 30/40 cm.
Examinarea radiologică se aplică fie întregii populații dintr-un teritoriu, fie unor grupuri cu risc crescut (grupuri periclitate), cu disponibilitate la îmbolnăvire: persoane aflate în apropierea bolnavilor TBC, foști bolnavi TBC într-o fază de rezoluție, suspecții pe imaginea radiologică din ultimii 3 ani, muncitorii din mediu cu noxe, cadrele didactice și întregul personal din școli sau colectivitățile de copii, personalul din sectorul alimentar, zootehnic, aprovizionare cu apă.
Acheta epidemiologică efectuată în toate familiile sau alte colectivități în care s-au ivit unul sau mai multe cazuri de tuberculoză sau infecție TBC recentă, este menită să ducă la descoperirea unor cazuri noi, necunoscute de boală, legate prin filiațiunea infecției de cazul cunoscut.Ancheta este de tip ascendent, când se pleacă de la bolnavul declarat sau depistat spre descoperirea sursei de infecție de la care a contractat boala, sau de tip descendent, când bolnavul declarat este considerat sursă de infecție și merge spre descoperirea persoanelor pe care le-a infectat sau îmbolnăvit între timp.
Principalele metode de profilaxie sau combatere a tuberculozei care se aplică în cazurile depistate sunt:
Vaccinarea BCG.
Chimioterapia de masa.
Chimioprofilaxia și lupta în focar.
Dispensarizarea și educația sanitară.
Izolarea.
Ciorbică de verdețuri:
- doi morcovi,
- un pătrunjel,
- o gulie,
- 1/2 varză mică,
- o legătură ștevie,
- un mănunchi măcriș,
- un iaurt mare,
- o legătură ceapă verde,
- 1-2 ouă,
- sare, piper,
- trei l supă de carne.
Morcovii se curăță și se taie rondele.Ceapa verde se taie mărunt și se călește în puțin ulei, apoi se adaugă morcovii și se lasă pe foc până când uleiul prinde o culoare gălbuie.Se adaugă supa de carne, ștevia și varza tăiate fideluță, apoi pătrunjelul și gulia tăiate mărunt.Se potrivește de sare și piper și se lasă la fiert.
Când sunt fierte legumele, se adaugă măcrișul și se lasă să fiarbă și el.Se poate adăuga și o mână de orez, pentru cine dorește o ciorbă mai deasă.Ouăle se bat bine de tot, se amestecă cu iaurtul și peste ele se adaugă un polonic de ciorbă fierbinte.
Se ia ciorba de pe foc, și se adaugă compoziția de ouă și iaurt și se poate adăuga și smântână, după gust.
Risotto cu fructe de mare:
- o cană de orez pentru risotto,
- 200 g creveți sau mix de fructe de mare,
- 500 ml supă de bază,
- o cană de suc de roșii sau trei roșii tocate mărunt,
- o legătură de pătrunjel verde tocat mărunt,
- o ceapă sau un praz,
- trei căței de usturoi,
- două linguri parmezan,
- ulei,
– sare, pier,
– busuioc, oregano, șofran.
Se călește ceapa sau prazul și usturoiul tocate mărunt în două linguri de ulei, pentru 2-3 minute.Se adaugă orezul spălat și se amestecă un minut.Se adaugă supa treptat, câte un polonic.
După ce toată supa a fost adăugată și absorbită, se pun fructele de mare și sucul de roșii sau roșiile tocate.Se fierbe pentru câteva minute, mestecând continuu.
Când orezul este fiert, se ia de pe foc, se adaugă condimentele, sare, piper după gust, pătrunjelul verde, parmezanul.
Copiii sunt destul de pretențioși și se plictisesc repede de aceleași feluri de mâncare, astfel încât trebuie să îi surprindem mereu.Următoarele rețete sunt special create pentru copii și pot fi servite cu încredere după vârsta de 3 ani.
Supă cremă de ghimbir și păstârnac:
– 25 g unt,
– 50 g rădăcină de ghimbir proaspăt, răzuit,
– o legătură ceapă verde,
– 500 g păstârnac,
– un l supă de bază,
– 2 linguri smântână.
Se topește untul, se adaugă ghimbirul răzuit și se călește un minut.Se adaugă păstârnacul tăiat rondele și ceapa verde tocată mediu.Se călesc la foc mic pentru 2 minute.Se adaugă supa și se fierbe la foc mic, cu oala acoperită, pentru 20 de minute, până se înmoaie păstârnacul.
După fierbere, legumele se pun în blender și se pasează, apoi se adaugă supă până când se ajunge la o consistență fină.Se poate adăuga sare și piper și se servește cu o lingură de smântână.
Budincă de conopidă și broccoli:
– o conopidă potrivită,
– un buchet de broccoli,
– două ouă,
– trei linguri de făină albă,
– ulei,
– sare, piper,
– pesmet pentru tapetat tava,
– 250 g cașcaval ras,
– 250 g smântână,
– 2 bucăți ceapă verde, tăiate rondele.
Într-o oală mai mare se pune la fiert conopida desfăcută în buchete mai mici, iar într-o oală mai mică se pune la fiert broccoli, în apă cu sare pentru 15 minute.După ce se fierb cele două legume, se scot și se lasă la scurs.
Se pregătește un sos astfel: se pune o cratiță pe foc cu 7 linguri de ulei și cele 3 linguri de făină.
Separat se bat ouăle cu sare și puțin piper, se adaugă smântâna, se amestecă bine și se pune compoziția peste uleiul și făina de pe foc.Se omogenizează bine, apoi se ia de pe foc.
Într-o tavă unsă cu ulei și tapetată cu pesmet, se pune un rând de conopidă amestecată cu broccoli, apoi jumătate din cantitatea de sos, jumătate din cantitatea de ceapă, jumătate din cantitatea de cașcaval, apoi conopida rămasă, sosul, ceapa și cașcavalul.Se dă totul la cuptor pentru 30 de minute la foc mic.Se poate servi caldă sau rece.
Ca și părinți, de foarte multe ori suntem puși în situații limită, în care trebuie să ne ajutăm copiii și în care suntem nevoiți să gândim repede și cât mai bine.Vă prezentăm mai jos câteva urgențe și ce ar trebui să facem în aceste cazuri.
Rătăcirea copilului într-un mall sau hypermarket:
În primul rând nu trebuie să ne panicăm sau să ne învinovățim.Este timp mai târziu pentru acest lucru, iar copiii sunt foarte iuți și nu este nevoie de multă neatenție, ca să îl pierzi din ochi.
În primă fază, îl căutăm în zona în care l-am pierdut, iar mai apoi anunțăm pe cineva care lucrează în acel magazin și care va anunța prin stație tot personalul.
Trebuie să furnizăm orice fel de informație, de la cum era îmbrăcat, semnalmente, până la semne distincte sau alte particularități.Dacă obișnuim să purtăm și o poză în portofel, este de ajutor.
În plus, ar trebui să ne gândim ce îi place copilului, ce îl atrage și să căutăm la rafturile respective, de exemplu poate a mers să admire jucăriile sau articolele sportive.
Loviturile la cap și pierderea cunoștinței:
De cele mai multe ori aceste lovituri sunt inofensive, dar trebuie să luăm toate măsurile ce se impun.În cazul în care copilul a leșinat, chemăm ambulanța, îl trezim din leșin și îl supraveghem până la venirea acesteia sau îl transportăm la cel mai apropiat spital.Dacă nu a leșinat, dar acuză dureri, greață, amețeli, confuzie, mergem în cel mai scurt timp la medic.
Accidentele oculare:
Analizăm cu atenție starea ochiului și căutăm să identificăm semne de hemoragie.Umezim un pansament steril sau o bucată de tifon și acoperim ochiul afectat.Apoi mergem la spital și continuăm acolo investigațiile.
Tăieturile, rănile deschise:
În primul rând oprim sângerarea prin aplicarea unui prosop sau tifon curat peste rană și prin apăsare.Dacă nu este adâncă, o putem curăța acasă cu ser fiziologic și o bandajăm, după care dacă este nevoie ne prezentăm la medic.Dacă nu putem ori hemoragia, sau este o rană mai gravă, adâncă și pe o suprafață mare, mergem de urgență la spital.
Fracturile:
În primul rând stabilizăm osul, în cel mai scurt timp după accident.Putem pune comprese cu gheață sau apă rece pentru a evita edemul și pentru a calma durerea.Putem improviza și atele pentru imobilizarea osului până la venirea ambulanței.
Otrăvirea accidentală:
Sunăm de urgență la salvare și putem cere informații despre ce avem de făcut, de la personalul medical, până să ajungă salvarea.În unele cazuri, în funcție de ce a ingurgitat, putem administra lichide, pentru diluarea substanței toxice.
Arsurile:
Cele superficiale au o culoare rozaliu-roșiatică, iar cele mai grave au culoarea albicioasă-gălbuie sau maronie.Dacă avem de-a face cu o arsură ușoară și pe o suprafață mică, aplicăm pe zona afectată un prosop curat, umezit cu apă rece și mergem la medic.Dacă arsura este mult mai serioasă, nu aplicăm nimic pe acea zonă, învelim copilul într-un cearșaf curat, să prevenim hipotermia și mergem de urgență la spital sau chemăm salvarea.
Căderea în apă adâncă și pericolul de înec:
Scoatem cât mai rapid copilul din apă, sunăm la urgențe și aplicăm tehnicile de prim ajutor(masaj cardiopulmonar și respirație gură la gură), pe care ar trebui să le știm cât de cât.
Accidentele de mașină:
Cred că fiecare părinte știe că scaunul de mașină pentru copii este absolut obligatoriu, că un copil nu are voie să călătorească pe scaunul din față al mașinii, iar centura de siguranță trebuie pusă fără nici o excepție.
Totuși, în caz de accident, sunăm la urgență și verificăm starea copilului: dacă este conștient, dacă prezintă răni, hemoragii, oase rupte.
Până la venirea ambulanței ne putem ocupa de oprirea unei hemoragii, de stabilizarea unor oase sau chiar putem fi nevoiți să aplicăm un masaj de resuscitare cardiopulmonară.Din nou, un curs de prim ajutor, ne poate salva în aceste cazuri.
Bineînțeles că fiecare dintre noi, încercăm pe cât posibil să nu ajungem în astfel de situații, să oferim siguranță copiilor noștri și să cunoaștem ce avem de făcut.
Putem fi părinți buni și responsabili, chiar dacă avem de-a face cu astfel de accidente.
O primă parte a acestui articol o puteți citi aici.
Tonul:
Peștele nu trebuie să lipsească din alimentația copilului, însă tonul este cel mai indicat, fiind o sursă nemaipomenită de acizi grași omega 3, grăsimea de care corpul are nevoie, pentru creștere, dezvoltare și funcțiile creierului.S-a demonstrat științific că bebelușii care nu au primit destul omega 3 în viața intrauterină, au avut probleme de vedere sau probleme ale sistemului nervos.
Copiii pot mânca o porție de ton bucăți din conservă o dată sau de două ori pe săptămână.Tonul mărunțit poate fi servit pe biscuiți sărați crocanți sau pe felii de pâine integrală, sub formă de sandwich, cu o foaie de salată verde și cu puțină maioneză slabă caloric.
Cartoful copt:
Este un înlocuitor al cartofilor prăjiți, mult mai sănătos, care conține fibre și potasiu.
Se poate prepara, la cuptor, cu cașcaval, brânză, cu alte legume, cu sosuri sau cu ulei de măsline.
Untul de arahide:
Este o sursă importantă de fibre și proteine și se poate consuma împreună cu fructe, cu iaurt sau sub formă de sandwich.Singura atenționare constă în verificarea toleranței copilului la alune, să nu fie alergic la ele.
Nucile și semințele:
Trebuie mai întâi să verificăm, ca și în cazul alunelor, ca micuții să nu fie alergici, iar la copiii mici trebuie multă atenție, să nu se înece cu aceste alimente.Semințele de floarea soarelui conțin fibre, fier, vitamina E, acid folic, magneziu, zinc, fosfor.Atât semințele cât și nucile conțin și acizi grași omega 3, grăsimi bune adică polinesaturate și mononesaturate.Nucile le putem include în brioșe, în prăjituri, checuri sau alte rețete, iar pe lângă acestea copilul poate consuma și alune, migdale sau fistic.
Fructele:
Nu voi insista foarte mult aici, cred ca fiecare știm cât de multe vitamine și minerale conțin fructele și câte beneficii aduc.Cele mai importante ar fi: portocalele, kiwi, merele și fructele de pădure, însă nici fructele uscate nu trebuie să lipsească, deoarece sunt bogate în fier și contribuie la creșterea nivelului de energie și al vigilenței mintale.
Desigur că toți părinții își doresc tot ce este mai bun și sănătos pentru copiii săi.Încercăm pe cât posibil să ne hrănim copiii așa cum trebuie și să le asigurăm necesarul de vitamine și minerale, chiar dacă hrana din zilele noastre nu este nici pe departe ce ar trebui să fie, iar siguranța alimentelor lasă de dorit.
Veți descoperi mai jos o listă cu cele mai importante alimente, pe care ar trebui să le consume un copil, astfel încât acesta să aibă un trup și o minte sănătoasă, dar și un sistem imunitar puternic.
Bineînțeles că aceste alimente le putem servi combinate între ele și în diferite preparate sau rețete, nu neapărat în stare brută.Un copil, dacă dezvoltă de mic obiceiuri alimentare sănătoase, așa va continua și când crește.Copiii pot fi adesea foarte mofturoși, însă trebuie să căutăm soluții și combinații, care să îi atragă.Și mai ales să nu renunțăm, să nu ne dăm bătuți și să încercăm mereu să le introducem noi alimente, chiar dacă poate în fază inițială nu acceptă noul.
Iaurtul:
Un mic dejun care conține alimente bogate în calciu, este foarte indicat.Calciul din alimente, face oasele mai puternice, ajută la procesul de învățare, ca acesta să fie mai ușor și ne menține copiii activi.Iaurtul probiotic ajută copilul să aibă un sistem digestiv fortificat.Este indicat să nu dăm copilului iaurt dulce, aromat, cu fructe,din comerț, deoarece au un conținut de zahăr prea ridicat, ci cât mai simplu cu putință.Dacă nu vrea, putem adăuga noi bucăți de fructe, sau miere cu miez de nucă.
Legumele:
Beneficiile acestora sunt multe și importante, iar copilul trebuie să consume cât mai multe legume crude și cât mai variate.Iată o listă de legume ce nu trebuie să lipsească din farfuria copilului, fie crude, fie gătite ca atare sau însoțite de sosuri: salată verde, broccoli, morcovi, sparanghel, spanac, ardei roșu.
Brânza:
Din nou o sursă importantă de calciu, putem servi copiilor brânză săracă în grăsimi.O gustare care poate avea succes este un sandwich, preparat la grill, cu pâine integrală și brânză sau cașcaval.O altă variantă ar fi să fie topită brânza și să fie servită deasupra unei porții de legume.
Cerealele din ovăz:
Sunt cele mai indicate cereale, bune de servit la micul dejun, o importantă sursă de fibre, ce pot fi combinate cu lapte sau iaurt.Putem găsi ovăz și în alte alimente: biscuiți, batoane de cereale integrale și îl putem servi cu miere, cu nuci pisate, cu fructe uscate sau crude.Se știe că micul dejun nu trebuie să lipsească și mai ales la copii, pentru că aceștia dau astfel randament mai mare la școală, au memoria mult mai stimulată dacă mănâncă dimineața, iar atenția și capacitatea de reacție sunt și ele îmbunătățite.
Ouăle:
Acestea contribuie la absorția calciului, conțin proteine, vitamine (vitamina D), minerale, fier.Tot ouăle au un rol important în construcția și repararea mușchilor din organism și deși conțin colesterol, nu au grăsimile rele, saturate, ci pe cele bune.Regula ar fi de un ou pe zi, în diferite forme și feluri.
Atunci când remediile, mai mult sau mai puțin naturale, au dat greș, ceapa se poate dovedi un ajutor de nădejde.Ea drege gâtul și plămânii, calmează tusea și elimină infecția ca prin farmec.
Bronșita: o ceapă mai mare, tăiată rondele, se fierbe cu un pahar de alcool rafinat pe foc foarte mic, până când spirtul se evaporă complet, iar ceapa se îngălbenește puțin.Se adaugă un borcan de 400 ml de miere de albine, un pachet de unt și 250 g ulei de floarea-soarelui.Se fierb până se obține un sirop puțin legat.Se strecoară, iar ceapa se aruncă.Se adaugă 30-40 de picături de tinctură de propolis luat de la un magazin apicol, când produsul s-a răcit.Se iau trei lingurițe pe zi (copiii) și trei linguri pe zi (adulții).
Dureri de gât: șase linguri de zahăr caramelizat se sting cu o cană de apă.Se fierb timp de zece minute, împreună cu o ceapă mică (necurățată de coajă), o nucă în coajă (spălată și spartă), o linguriță de semințe de chimen și trei frunzulițe de dafin.După cele zece minute se ia de pe foc, se ține vasul acoperit până la răcirea lichidului, care se strecoară, se bagă într-o sticlă și se ține la rece.Se iau o dată pe zi cinci lingurițe, între mese, până când siropul se termină.
Tuse: se iau două cepe întregi, cu tot cu coajă, de mărime medie, se spală și se pun la fiert într-o cană și jumătate de apă, timp de un sfert de oră.Se bea decoctul cât mai cald, îndulcit sau nu, pe stomacul gol și fără alte adaosuri.
Febră: se taie trei-patru cepe mijlocii, foarte mărunt, apoi se bagă în niște șosete de lână și se încalță.Deasupra, se mai pune o pereche de șosete, tot de lână, și se doarme cu ele până dimineața.Picioarele rămân calde până ce febra scade, iar mirosul de ceapă nu se va simți.
