vineri, 8 iulie 2016

Cum găsim cel mai bun remediu din medicina alternativă?

   Cunoasteți-vă preferințele:
   Căutați să vă informați cât mai bine asupra tuturor posibilităților de tratament valabile în cazul bolii de care suferiți deoarece în cunoaștere se află o mare putere.
   Chiar dacă veți căuta soluții pentru îmbunătățirea stării dumneavoastră de sănătate sau răspunsuri pentru a contracara efectele unei boli, este bine să aflați toate informațiile necesare.Încercați să aflați de unde puteți lua toate aceste opțiuni.
   În primul rând discutați cu doctorul dumneavoastră, el vă poate recomanda și alte soluții alternative.
   În al doilea rând nu neglijați părerea prietenilor și a altor pacienți.
   Informați-vă la bibliotecile de specialitate, pe internet, la organizațiile și asociațiile cu specific medical.


   În plus, atunci când ați adunat informațiile necesare este important să vă întrebați:
   - care este cel mai bun tratament valabil la ora actuală în lume pentru boala de care suferiți?
   - tratamentele respective s-au dovedit a fi bune?
   - cum pot să știu dacă informațiile sunt demne de încredere?


   Folosind acest sistem de întrebări puteți avea acces la toate informațiile valabile de care aveți nevoie pentru a alege un tratament convenabil.Fiind un om informat veți deveni un pacient priceput, care știe ce să aleagă ce este mai bine pentru el, crescând astfel semnificativ șansele dumneavoastră de însănătoșire, iar rezultatele dorite nu vor întârzia să apară.




   Adunați referințe:
   Găsind referințe din diverse surse de informație și verificându-le veți avea posibilitatea să vă ajutați.O selecție eficientă este cheia de a depista un bun terapeut.Este important să aflați cât mai multe referințe despre acesta.Bazându-vă numai pe familie și prieteni, aceștia s-ar putea să nu va ofere selecția dorită. 


   Iată câteva surse-cheie pentru a găsi bune referințe:
   - familia, prietenii și colegii,
   - practicanții de medicină alternativă locali,
   - magazinele naturiste locale,
   - grupuri și asociații,
   - școli de medicină alternativă,
   - publicitate.


   Când ați primit niște referințe, desigur că veți dori să aflați cât mai multe informații de la cel care vi le-a dat.
   De multe ori micile amănunte sunt foarte importante, de aceea este bine să cunoașteți exact ce întrebări trebuie să puneți.
   Înarmat cu o listă de referințe puteți fi încrezător pentru că va fi mai simplu să găsiți specialistul care vă poate ajuta.

joi, 7 iulie 2016

Oțetul de cidru în cosmetică

   Despre oțetul de cidru și cât de eficient este el pentru tenul nostru, am mai scris și aici.
   Astăzi vă prezint două rețete: o rețetă de cremă și una de mască pentru ten, iar ingredientul principal este tocmai oțetul de cidru.

   Cremă hidratantă:

   - 45 ml (3 linguri mari) ulei de măsline,
   - 45 ml ulei de germeni de grâu,
   - 45 ml ulei de turnesol,
   - 45 ml oțet de cidru,
   - 4 gălbenușuri de ou.

   Toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei.
   Se amestecă uleiurile, se bat gălbenușurile de ou, iar apoi se adaugă uleiurile amestecând ușor.Se încorporează și oțetul de cidru și se amestecă foarte bine.Compoziția se pune într-un mic borcan care se păstrează în frigider.Se utilizează această cremă pentru hidratarea pielii.




   Mască pentru calmarea tenului sensibil:

   - 60 ml (4 linguri) de făină de ovăz,
   - 15 ml (o lingură) de oțet de cidru,
   - 45 ml (3 linguri) de apă.

   Se diluează oțetul de cidru în apă, apoi se amestecă cu faina astfel încât să se obțină o pastă consistentă.Se aplică uniform pe față și se lasă până se usucă.Se spală apoi tenul cu apă caldă.La final, se tonifiază tenul cu oțet de cidru.

   Oțetul de cidru utilizat pentru cosmetică nu trebuie să conțină mai mult de 4,5% acid acetic.Nu trebuie să fie filtrat și nici pasteurizat și trebuie să aibă o culoare deschisă aurie și limpede.
 



miercuri, 6 iulie 2016

Aplicarea uleiurilor esențiale pe piele

   Puterea de acțiune a uleiurilor esențiale:
   Grație proprietăților intrinseci, uleiurile esențiale penetrează în piele și se difuzează în organism prin sistemul circulator și limfatic.
   Uleiurile esențiale, pure sau corect diluate, penetrează rapid în țesuturi, fără să provoace alte efecte nedorite.
   Absorbite la nivelul pielii sau pe cale mucoasă, ele pătrund în circulația sângelui și se difuzează în tot organismul după câteva minute (în 20 de minute după ungerea cutanată cu uleiuri esențiale, analiza sângelui demonstrează prezența lor în marea circulație sangvină).
   Apoi ele ajung la nivel celular și participă la distrugerea agenților patogeni (microbi, ciuperci, viruși, toxine infecțioase) și la eliminarea deșeurilor prin metabolism, totul petrecându-se cu respectarea integrității florei benefice (saprofită).
   Această putere osmotică a uleiurilor esențiale explică eficiența lor în cazul afecțiunilor virale în general.De reținut că virușii se dezvoltă în interiorul organismului și depind de celule.
   Uleiurile esențiale pătrund în interior și distrug oaspetele indezirabil, iar în plus acționează global asupra tuturor virușilor.
   Uleiurile esențiale sunt produse biologice a căror compoziție este formată dintr-o sinergie vie înfăptuită de natură.
   Pentru a obține maximum de beneficii trebuie să alegeți esențele pure, cele sintetice nu sunt absolut deloc recomandate.Esențele reconstituite (cele de sinteză) sunt chiar periculoase.
   Asigurați-vă de calitatea uleiurilor esențiale urmărind dacă sunt menționate pe etichetă următoarele criterii:

   specia botanică,
   partea activă a plantei utilizată,
   particularitatea biochimică.
   Aceste criterii permit folosirea uleiurilor esențiale autentice și contribuie mult la asanarea pieței cu produse de aromaterapie.




   Pielea reflectă starea de sănătate a organismului nostru și, în revanșă, îngrijirea externă pe care i-o acordăm poate influența bunăstarea și vitalitatea noastră.
   Anumite uleiuri esențiale conțin agenți naturali regeneratori care favorizează dezvoltarea noilor celule și contribuie la eliminarea celulelor moarte.
   Pielea noastră este expusă încontinuu condițiilor exterioare care, în anumite cazuri, pot fi foarte agresive, mai ales în mediul urban.Cum pielea nu este în totalitate impermeabilă, tot soiul de impurități pot penetra în organism prin intermediul ei.Așa se întâmplă, de exemplu, cu anumiți agenți poluanți, pe care îi inhalăm fără voia noastră.
   Într-un mediu foarte uscat, cum este o cameră încălzită prin încălzirea centrală, pielea se poate deshidrata pe perioade îndelungate.
   Condițiile climaterice au și ele repercusiuni asupra pielii.
   Sebumul, grăsime naturală produsă de glandele sebacee, care formează o fină peliculă grasă la suprafața pielii, reduce deshidratarea, dar posedă și o funcție antibacteriană.
   În mod normal, producerea de sebum este mai mare la persoanele originare din climatele calde și uscate și din țările tropicale și subtropicale, iar locuitorii regiunilor temperate trebuie să se protejeze mai mult de soare.
   Utilizate pe piele, uleiurile esențiale pot ameliora textura și culoarea acesteia.
   Civilizațiile din antichitate le utilizau deja datorită calității lor de a prezerva pielea în bune condiții.
   Aromaterapia se situează pe primele locuri între medicinele naturiste, deoarece efectele sale sunt directe, sporind vitalitatea organismului și permițând întărirea imunității naturale și a posibilității de autovindecare.

marți, 5 iulie 2016

Tratamente ale tenului pe bază de oțet de cidru

   PH-ul oțetului de cidru, cu proprietăți astringente, este foarte asemănător cu cel al pielii, ceea ce face din acesta un produs de înfrumusețare foarte eficient și puțin costisitor.
 

   Este excelent pentru tenul gras și cu probleme.
 

   Folosindu-se împotriva acneei juvenile sau coșurilor, el previne apariția comedoanelor.
 

   În plus, prin închiderea porilor, oțetul de cidru contribuie, datorită acțiunii sale antioxidante, la menținerea unui ten tânăr cât mai mult timp.
 

   O altă calitate a oțetului de cidru este îndepărtarea oricărei urme de săpun și anularea reziduurilor de calcar și clor conținute de apă, care provoacă senzații neplăcute de mâncărime și de asprime a tenului. 


 

   Este suficient să lăsați să curgă apă călduță în chiuvetă și să adăugați o linguriță sau două de oțet de cidru parfumat după preferințe.
 

   Oricine poate să obțină oțetul cosmetic plecând de la un oțet obișnuit de cidru, diluat cu apă și aromatizat cu plante sau cu esențe de flori.
 

   Oțetul se poate compara din punct de vedere financiar și calitativ cu toate cremele sau măștile lifting, al căror preț este piperat.
 

   Trebuie doar să-l utilizați ca orice produs, după modul următor: pe o piele perfect curată aplicați oțetul de cidru nediluat, iar apoi puteți să aplicați machiajul.

luni, 4 iulie 2016

Etapele îngrijirii tenului

   Nu neglijați niciodată să vă demachiați și să vă curățați pielea.Ar trebui să vă curățați tenul de două ori pe zi, dimineața și seara.
   În același timp, evitați demachierea prea frecventă și prea viguroasă, mai mult de două ori pe zi, deoarece pielea dumneavoastră se poate irita, deshidrata sau se pot agrava problemele legate de acnee.


   Curățarea tenului este o etapă esențială pentru îngrijirea sa, pe care o persoană nu trebuie niciodată să o neglijeze, chiar dacă uneori seara merge la culcare mai târziu sau dimineața este prea grabită.
   Cea mai bună curățare înlătură machiajul, murdăria și surplusul de grăsime care se acumulează pe față pe tot parcursul zilei.
   Pentru o curățare eficientă, este bine să vă strângeți părul și să aplicați demachiant pe nas, pe bărbie, pe frunte și pe obraji.
   Pentru penetrarea produsului în piele, masați cu vârfurile degetelor sau cu o dischetă de bumbac, începând cu gâtul și urcând cu mișcări circulare până la frunte.
Insistați pe zona nasului și a bărbiei, care sunt predispuse formării coșurilor și punctelor negre.
   Apoi clătiți cu apă călduță din abundență și tamponați cu prosopul fără să frecați.Puteți utiliza și prosoape absorbante, de hârtie, de unică folosință.
   Pasul următor constă în tonifierea tenului cu o loțiune tonică.
   În tot acest proces trebuie să se utilizeze produse cosmetice adaptate tipului de ten.


   Spălați-vă deseori pe mâini.
   Înainte de a aplica orice pe tenul dumneavoastră asigurați-vă că mâinile sunt curate.Bacteriile și murdaria prezente pe mâini sau sub unghii, pot infecta porii pielii dumneavoastră și pot cauza apariția coșurilor sau a iritațiilor.




   Îngrijiți cu atenție zona ochilor și nu uitați: cea mai sensibilă piele este cea a pleoapelor.Pentru acestea nu utilizați niciodată șervețele demachiante, este mult mai indicat să folosiți un demachiant special pentru zona ochilor și dischete demachiante moi.

   Utilizați cantități mici din produsele cosmetice.Aproximativ mărimea unui bob de4 mazăre este suficientă pentru curățarea feței și a gâtului.

   Spălați în mod regulat instrumentele pentru aplicarea machiajului.
   Etapa curaățării este valabilă și în cazul periuțelor sau bureților aplicatori de machiaj și se realizează o dată pe săptămână, cu ajutorul unui șampon sau săpun lichid, după care se limpezesc din abundență cu apă caldă și se pun la uscat la aer.
   De asemenea, pentru că rețin foarte ușor bacteriile, ar trebui să evitați utilizarea de mai multe ori a bureților care servesc la aplicarea fondului de ten.

duminică, 3 iulie 2016

Despre rezistența bacteriilor

   Cum se poate lupta contra rezistenței bacteriene la antibiotice?
   În afară de cercetarea unor noi clase de antibiotice, cercetare care, din păcate, nu este încă o prioritate a marilor grupări farmaceutice, prima soluție adoptată de medicii și autoritățile sanitare implică un mai bun control al rețetelor și măsurilor de igienă în spital.
   O mai bună identificare a bacteriilor este un imperativ terapeutic major în modul de a prescrie antibiotice specifice care nu prezintă riscul de a provoca aceste rezistențe.
   Problema este că o bună identificare necesită o extracție a țesuturilor infectate (ceea ce este simplu pentru un abces, este mai puțin evident într-o lezare pulmonară) și o studiere a culturii bacteriene pe parcursul mai multor săptămâni.O durată destul de importantă, în multe cazuri.




   În afară de antibioterapie, altă soluție antibacteriană promițătoare este cercetarea vaccinală și, mai recent, cercetarea a tot ceea ce stimulează sistemul imunitar.
   Folosirea în cantități mari a antibioticelor este motivul principal al multiplicării surselor bacteriene rezistente.
   În acest scop, antibioticele, la fel ca si selecția naturală, elimină bacteriile mai puțin dezvoltate.Pentru a se apăra, bacteriile trebuie să dobândească o genă de rezistență.Diferitele gene de rezisteță apar spontan sau sunt transmise de alte bacterii care deja le-au dobândit.


   Specialiștii au dezvoltat de la începutul secolului o terapie prin fagocite (celule sangvine ale organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el).Spre deosebire de antibiotice, fagocitele se adaptează la victimele lor.
   Atunci când un fagocit găsește receptorul vizat pe o bacterie, îl incercuiește și îi injectează propriul ADN, declanșând un proces de multiplicare: o armată de milioane de clone ale fagocitelor ucigătoare apare într-o oră asupra aceleiași bacterii.O dată ce bacteria este înlăturată, fagocitele, mult mai numeroase acum, trec la distrugerea altei bacterii.Normal că atunci când bacteriile sunt îndepărtate, fagocitele mor.Mai ales că ele nu atacă decât anumite bacterii, cruțând alte microorganisme și fiind necruțători cu bacteriile rezistente la antibiotice.

vineri, 1 iulie 2016

Despre stafilococul auriu

   Prezent peste tot în mediul înconjurător, pe piele, în fosele nazale, stafilococul auriu poate infecta o persoană fără a-i provoca stări de boală.
   Într-o oarecare măsură, într-un fel sau altul, toți suntem purtători de stafilococi.Dar, câteodată, cu ocazia unei stări de oboseală prelungită, a unei afecțiuni virale, a unui accident sau, cel mai des, o intervenție chirurgicală, chiar benignă, acest microb devine agresiv și poate trece la atac.
   Lovește atunci în două moduri diferite:
   La început, provoacă formarea abcesurilor purulente.Rareori mortală, această formă de infecție este totuși contagioasă printr-un simplu contact.
   La instalarea tuberculozei, infecțiile supurative la stafilococ ating în principal clasele defavorizate constrânse de promiscuitate și lipsă de igienă.
   Celălalt tip de infecție este mult mai virulent și intervine adeseori în mediul spitalicesc.Este vorba despre un șoc toxic pe care bacteria îl provoacă secretând o toxină, după ce un cateter a penetrat organismul sau în timpul unei operații.O simplă artoscopie poate fi suficientă.
   În acest caz, stafilococul este un excelent indicator al calității îngrijirii spitalicești și un bun reprezentant al bolilor care sunt dobândite atât de des în spital la cea mai mică intervenție.De altfel, rezistența la antibiotice a rămas mult timp caracteristică serviciilor medicinii.




   Este un fapt bine cunoscut că un tatament antibiotic nepotrivit sau prost administrat mărește riscul apariției unei rădăcini de bacterie multirezistentă.Ilustrarea clasică și tristă a acestui fenomen este tuberculoza.
   SIDA și mizeria socială a societății noastre cu un grad mare de dezvoltare sunt două cauze ale propagării bacililor multirezistenți.
   Antibioticele prescrise de către medic nu sunt întotdeauna corect administrate, tratamentul întinzându-se pe o perioadă între șase și nouă luni.
   Antibioticele servesc la distrugerea sau împiedicarea reproducerii bacteriilor.Antibioticele sunt ineficace contra virusilor.Contrar bacteriilor, virușii nu îndeplinesc funcția de celulă.
   Virusul nu este constituit decât din puțină materie genetică (ADN sau ARN) încapsulată într-o proteină care îi permite să se deplaseze.Este deci inutil sau chiar contraindicat de a recurge la antibiotice de la prima febră.Cea mai mare parte a durerilor de cap, a guturaielor și a altor stări gripale sunt de origine virala și nu necesită alt tratament decât un pic de odihnă.


   Astazi, stafilococul auriu sau staful, cum îl denumesc medicii, redevine o problemă majoră de sănătate publică.
   Contrar bacteriilor oportuniste, staful este un veritabil microb patogen pentru om.
   Originile (rădăcinile) stafilococului care sunt rezistente la meticilină sunt rezistente în acelasi mod și la majoritatea altor antibiotice, fără glicoptide, ca vancomicina, și, mai recent, la noua grupa de oxazolidon, ca linozelida.Ceea ce îl fac greu de tratat.
   Noua rezistență, cu un grad mai ridicat, face practic stafilococul invulnerabil.

ShareThis