marți, 17 septembrie 2013

Hemoroizii

   Hemoroizii sunt dilatatiile venelor situate la nivelul canalului anal si rectului inferior, pachete hemoroidale ce pot atinge dimensiuni suparatoare si pot fi exteriorizati prin anus, complicandu-se in diverse moduri - sangerare prin fisura la baza acestora sau prin fistula venoasa, tromboza hemoroidala sau prolaps. 

   Daca pacientii sufera de constipatie si pe langa acest lucru mai descopera si aparitia sangelui pe hartia igienica sau in materiile fecale eliminate, atunci este cat se poate de clar ca acestia sufera de o anumita boala aparuta la nivelul anusului. In aceste conditii anusul devine extrem de inflamat iar pacientii pot resimtii dureri puternice atunci cand fac anumite miscari. Daca pacientii au aceste simptome, inseamna ca sufera de hemoroizi sau fisuri anale


   Aparitia hemoroizilor este favorizata de ereditate, de constipatie, de sarcina, boli de ficat, tumori ale rectului ce apasa pe venele de la acest nivel. In perioada rece exista o predispozitie mai mare pentru aparitia hemoroizilor si de aceea este bine sa incepem preventia acestora si implicit a constipatiei cu luna octombrie.
Statul pe scaun foarte multe ore zilnic este factor de risc pentru hemoroizi, la fel si ridicarea de obiecte grele frecvent sau practicarea unor sporturi care necesita eforturi violente.
Persoanele care stiu ca au necazuri cu hemoroizii trebuie sa se cam abtina de la piper, boia, ardei iute si chiar de la mustar.
Se pare ca aparitia constipatiei este direct legata de procentul de gluten din produsele consumate. Glutenul este prezent in concentratii semnificative, de exemplu in painea alba si produsele de patiserie. Este bine sa se consume cu moderatie.


   Hemoroizii reprezinta o boala a tesutului vasculo-conjunctiv din zona anala, deci o boala si de vas, dar si de tesut conjunctiv care sustine vasele in zona anusului. Boala de hemoroizi este si o boala a pozitiei bipede. Ridicarea omului in picioare a favorizat dilatatia venelor la nivelul canalului anal.


   Este important de mentionat ca tratamentul hemoroizilor este nuantat in functie de gradul de severitate a bolii.
Majoritatea pacientiilor care sufera de hemoroizi sau fisuri anale isi indreapta atentia catre tratamentele alternative iar in caz ca acestea nu dau rezultate si boala se agraveaza, pot apela la dureroasele interventii chirurgicale. 


   In functie de nivelul la care apar vorbim despre hemoroizi externi si hemoroizi interni.
Hemoroizii externi sunt situati in partea exterioara a anusului, acesti hemoroizi sunt vizibili. Este vorba de fapt despre vene acoperite de piele, care s-au umflat si au o culoarea albastra. Pacientii care au hemoroizi externi sufera mult din cauza durerii, pielea din zona afectata de hemoroizi este foarte sensibila. Hemoroizii externi sunt asemanatori oarecum cu fisurile anale doar ca hemoroizii externi sunt vene iritate si umflate, iar fisurile anale sunt mici rupturi ale mucoasei.

 
   Hemoroizii interni apar in interiorul canalului anal. Acesti hemoroizi nu sunt vizibili.Hemoroizii interni dau impresia ca rectul este plin, iar efortul de a elimina materiile fecale determina sangerarea acestor hemoroizi. De altfel, sangerarea este simptomul cel mai frecvent la persoanele cu hemoroizi interni.Daca nu sunt tratati corespunzator si la timp, hemoroizii se maresc, devin foarte durerosi si treptat ies in afara anusului. 


   Spre deosebire de hemoroizi, fisura anala este o ruptura a mucoasei care inveleste canalul rectal si prezinta cam aceleasi simptome ca hemoroizii. Pentru a fi siguri de un diagnostic cat mai corect, pacientii care prezinta simptome precum sangerari, arsusi si dureri anale, sunt sfatuiti sa apele la un consult medical de specialitate, pentru a fi indrumati catre cel mai bun tratament.


   Fisurile anale se clasifica 2 categorii: fisura anala cronica si fisura anala acuta, diferenta facand-o perioada de timp in care pacientul este afectat. In cazul hemoroizilor, cel mai intalnit simptom este aparitia sangerarii in scaunul eliminat sau pe hartia igienica, iar in cazul fisurilor anale una dintre cele mai intalnite simptome este durerea. Aceasta durere este localizata la nivelul regiunii anale si are tendinte de arsura, sau usturime.


   In cazul prezentei sangelui in scaun, pentru a putea sustine diagnosticul de hemoroizi sangeranzi, medicul va trebui sa exploreze bolnavul pentru a face deosebirea dintre o sangerare datorata hemoroizilor si cea datorata altor cauze - cel mai frecvent un cancer de intestin gros.
   Tuseul rectal este o manevra obligatorie si de rutina a oricarui bolnav si in special a celor ce acuza simptome in aceasta regiune. Aceasta explorare care poate oferi informatii pretioase referitoare la regiunea anusului, se efectueaza cu manusa si lubrifiant cu bolnavul asezat in coate si genunchi sau pozitie ginecologica. Pentru o examinare mai complexa se poate utiliza anuscopul sau rectoscopul. Examinarea directa a rectului poate fi efectuata si prin recto-colonoscopie, ce va permite si vizualizarea sigmoidului si a intregului colon excluzand astfel eventuale leziuni patologice cu sangerare. 




   In cazul hemoroizilor de mici dimensiuni necomplicati si care nu dau simptome suparatoare pentru bolnav, nu este nevoie de un tratament ci mai cu seama de evitarea conditiilor favorizante complicarii lor: constipatie, eforturi repetate de tuse, iritarea acestora printr-o alimentatie condimentata excesiv, sezutul timp indelungat, etc.
   In cazul inflamarii acestora, trombozei hemoroidale si iritatiei hemoroizilor tratamentul recomandat este in general aplicarea locala de unguente cu continut de substante antiinflamatoare, analgezice sau chiar substante anestezice, supozitoare cu continut similar, iar in cazurile asociate cu constipatie se vor administra laxative.

 
   Igiena locala riguroasa reprezinta un element de maxima importanta. Sub tratament, simptomele vor dispare in cateva zile. Aplicarea acestor unguente si supozitoare va continua o perioada si dupa disparitia simptomelor pentru a evita reaparitia hemoroizilor si a simptomelor. Bolnavul va evita in continuare episoadele de constipatie prin reglarea alimentatiei si/sau administrarea laxativelor la nevoie. Un regim igienic si alimentar adecvat va fi stabilit la recomandarea medicului si va contine o proportie adecvata de fibre vegetale continute in special in cereale, fructe si legume.


   Pacientii suferinzi de hemoroizi externi, sunt sfatuiti sa apeleze la bai calde de sezut imediat dupa folosirea toaletei si sa inlocuiasca pe cat posibil hartia igienica, cu servetele, sau tampoane medicinale. Pentru a mai reduce din senzatia de disconfort, pacientii pot aplica pe zona afectata pungi cu gheata. Pentru a mai atenua durerile si inflamatiile, pe parcursul tratamentului, pacientii sunt sfatuiti sa nu puna presiune pe zona anala.

   Hemoroizii de gradul I sangereaza din cand in cand, uneori creeaza disconfort. In acest grad de inceput al bolii hemoroizilor tratamentul este un regim dietetic si de igiena.
   In hemoroizii de gradele II si III se aplica un tratament la cabinet ambulator, fara internare in spital. Cea mai utilizata metoda este ligatura cu benzi de cauciuc, adica legarea hemoroizilor la baza lor cu niste inele de cauciuc. Hemoroidul este aspirat intr-un tub, apoi strangulat la baza cu o parghie si i se monteaza doua inele de cauciuc, astfel se usuca, pentru ca nu mai este irigat cu sange si dupa sapte-zece zile hemoroidul cade, ramanand o mica rana care se cicatrizeaza repede. Aceasta interventie se repeta la 2-3 saptamani pentru ceilalti hemoroizi. Dupa aceasta procedura, omul pleaca acasa si nu s-a folosit nici o anestezie. 


   Alta metoda folosita in hemoroizii de gradul I si la unii de gradul II este fotocoagularea cu raze infrarosii a vaselor dilatate. Adesea se asociaza aceasta coagulare cu raze si cu metoda de legare cu benzi de cauciuc. Pierde teren metoda de sclerozare, cand se injecteaza in hemoroizi o substanta care ii micsoreaza. Dezavantajul e ca sclerozarea produce dureri. Mai rar se folosesc metodele de inghetare a hemoroizilor prin crioterapie si metoda de electrocoagulare bipolara. 

   Cand hemoroizii au ajuns in stadiile III si IV se impun operatiile de chirurgie clasica. Se extirpa cu bisturiul pachetele de hemoroizi. Dar dezavantajul consta in dureri aparute dupa operatie, in perioada de spitalizare si in riscurile anesteziei. Astazi se tinde spre limitarea interventiilor chirurgicale.

   Tratamentul pentru fisuri anale poate sa varieze destul de mult si depinde in mare masura de tipul si severitatea fisurii anale. Astfel fisura anala acuta poate fi considerata o leziune relativ usoara si sunt sanse mari sa se vindece de la sine pe parcursul a catorva saptamani.Cu toate ca este o leziune mai usoara, in unele cazuri este necesar un tratament, acesta putand fi un laxativ prescris de catre medic si o crema care trebuie aplicata direct pe zona afectata prin masarea zonei. De asemenea, daca pacientii sufera dureri mari, doctorul le poate administra anumite anestezice, avand rol de a reduce semnificativ durerea resimita de pacientii in timpul eliminarii scaunelor. In cazul in care fisura anala acuta nu se vindeca si nu raspunde la tratamentele administrate, atunci se poate vorbii despre aparitia fisurii anale cronice. Din pacate fisurile anale cronice sunt mult mai grave decat cele acute, iar acestea necesita tratament chirurgical. De altfel, daca este necesara interventia chirurgicala in cazul fisurilor anale cronice, pacientii trebuie sa stie ca exista 2 tipuri de interventii si anume: dilatatia anala si sfincterotomia interna laterala.


   Daca doriti sa nu suferiti de hemoroizi mergeti la toaleta in acelasi moment al zilei, in fiecare zi la aceeasi ora, pentru a va obisnui intestinele sa se goleasca cu regularitate. Pentru persoanele ocupate intreaga zi, aceasta ora trebuie sa fie dimineata si sa se respecte in fiecare zi, pentru a se forma un reflex conditionat. Nu amanati momentul defecatiei, daca simtiti nevoia sa mergeti la toaleta. Cu cat asteptati mai mult, cu atat fecalele devin mai uscate si mai dure si exista riscul sa irite peretii intestinului. In momentul defecatiei, evitati sa va fortati tinandu-va respiratia. Este un obicei gresit, care provoaca hemoroizi.


   Nu stati pe toaleta mai mult decat este nevoie. Evitati sa cititi la toaleta. In aceasta pozitie, muschii anusului sunt relaxati si antreneaza un aflux de sange catre zona respectiva, crescand riscul de hemoroizi. Nu va „scremeti”, deorece aceasta ar putea duce la hemoroizi si, mai mult decat atat, la acest proces participa si muschii abdominali care creeaza o presiune intraabdominala crescuta, cu repercusiuni asupra intregului organism.


   Consumati masline. Introducerea maslinelor in alimentatie nu poate fi decat benefica.  Trebuie mentionat ca maslinele fac parte integranta din renumita dieta mediteraneeana in salate sau consumate simplu fara alte combinatii.
   Pentru persoanele care au intoleranta la sare, pot fi utilizate maslinele dietetice/nesarate, la fel de sanatoase. Maslinele vor ajuta la un tranzit intestinal mai lejer si complet. Nu mai mentionam avantajele consumului de masline pentru alte afectiuni ci strict pentru prevenirea constipatiei si a hemoroizilor.


   Pe cat posibil, pentru a nu suferi de hemoroizi, incercati sa adoptati o pozitie fiziologica pentru defecatie. Aceasta este pozitia „pe vine”, adica cu picioarele flectate, astfel incat presiunea asupra scaunului sa fie data de muschii bazinului si de pozitie in principal.




   Consumati semintele de in. Desi au un potential ridicat in prevenirea constipatiei, exista unele retineri din cauza gustului nuantat. Trebuie verificat cat de proaspete sunt aceste seminte inaintea consumului. Semintele de in pot fi consumate printr-o prajire usoara in prealabil sau puse la inmuiat in apa pentru cateva ore.


   Pentru a nu agrava eventualii hemoroizi, cand va stergeti, faceti asta cu un servetel umed, usor, fara sa brutalizati zona. Nu folositi hartie igienica parfumata sau servetele parfumate, deoarece parfumul sau orice produs chimic irita suplimentar.


   Consumati sucuri naturale din Aloe Vera. Inainte de a consuma aceste sucuri, este bine sa cititi cu atentie ce contin in compozitie. Sunt recomandate acele sucuri cu un continut cat mai ridicat de pulpa de aloe vera. Se pot face si acasa astfel de sucuri din cateva frunze de aloe vera.


   Daca va este teama de hemoroizi evitati alimentele care pot sa provoace constipatie: banane, orez, suplimente pe baza de ioni de fier.
   Pentru reducerea riscului de hemoroizi scadeti consumul de alimente sarace in fibre, asa cum sunt dulciurile, branzeturile, painea alba sau carnea.


   Murele sunt fructele perfecte pentru combaterea hemoroizilor, astfel prin continutul foarte mare de fibre, murele stimuleaza detoxifierea colonica, combatand excelent constipatia. De asemenea ciresele, coacazele negre si coacazele rosii au efecte dintre cele mai bune in lupta impotriva hemoroizilor.
   Consumul de portocale este recomandat in tratarea hemoroizilor, deoarece contine vitamina C si bioflavonoide. Se recomanda a se consuma intre 2 si 4 portocale pe zi, de preferabil 2 dimineata si 2 seara. 


   Plantele utilizate in mod frecvent pentru tratarea hemoroizilor sunt: galbenelele, grausorul, papadia, sau ghimpele. De asemenea radacina de papadie are rolul unui laxativ, iar acest remediu se administreaza pacientilor in doze de pana la 3 cesti pe zi. Un tratament cu efecte destul de bune impotriva hemoroizilor, il reprezinta tratamentul pe baza de ginko biloba, care este un antiinflamator, iar in doza standard se administreaza intre 40 si 60 mg de 2 sau 3 ori pe zi. Castanul salbatic este un astringent puternic, iar doza recomandata este de o ceasca de ceai timp de 2 sau 3 ori pe zi, sau aplicarea de comprese direct pe zona afectata. Un alt remediu naturist este alunul, este un astringent la fel de puternic precum castanul salbatic, acest remediu opreste sangerarile si diminiueaza inflamatiile tesuturilor. Metoda de administrare este de 3 ori pe zi, dupa fiecare scaun, aplicarea facandu-se extern. Impotriva hemoroizilor externi se pot aplica comprese cu aloe vera, o planta care reduce durerea si iritarea hemoroizilor.
   Un amestec de: musetel, troscot, tataneasa, coada soricelului si nalba mare este foarte eficient.  Pune o lingurita la 250 ml de apa fierbinte. Bea de trei ori pe zi cate o cana de ceai antihemoroizi, cu 20 de minute inaintea fiecarei mese. Continua acest tratament timp de o luna.




   Ceara de albine cat o aluna se amesteca cu o lingura de miere de albine (curata), o lingura de ulei de floarea soarelui sau de masline, 2 cm de frunza de aloe pisata (mai veche de 3 ani).
   Se amesteca toate componentele intr-un vas emailat, asezat pe foc potrivit, pana se obtine un lichid omogen. Se toarna in cutiute din plastic, se lasa sa se raceasca si dupa o buna igiena locala, se unge locul afectat, pana la vindecare. 


   Se piseaza 10 capatani de usturoi necuratate, se fierb la foc mic cu ½ litru de apa 15 minute, se lasa la temperatura suportabila dupa care se fac bai de sezut, (cat mai fierbinti). Apa poate fi incalzita si folosita de 4-5 ori. Metoda este foarte eficienta, nefiind nevoie de mai multe ori. Fiecare spalatura trebuie sa dureze 15 minute şi sa fie cat se poate de fierbinte. 

   Se fierbe 1 kg de varza dulce circa 30 de minute, in 2-3 kg de apa. Cu zeama obtinuta se fac zilnic bai de sezut caldute. Se poate folosi si praz, si se poate tine la frigider incalzindu-se inainte de folosire. Sau se mai poate folosi alternativ. După o baie de circa 30 minute se lasa sa se usuce, nu se sterge, si se unge locul dureros cu alifie de galbenele. Tratamentul dureaza cam o luna de zile.


   Tratament cu matraguna: cu un decoct de matraguna, planta trebuie fiarta 1/2ore, se va spala locul bolnav si se va sta 15 minute cu fundul in acest decoct, ceaiul trebuie sa fie cat mai cald. Baile se vor face in fiecare seara.


   Nucul infloreste in aprilie si are flori femele - nuca propriu-zisa – si flori barbatesti – niste moturi verzi pline de polen galben, care dupa ce fecundeaza nuca cad si se vor usca devenind negre. Se pot culege de pe jos si se pot pastra 2-3 ani.
   In 2-3 litri de apa, cand fierbe, se pune o mana, circa 20 g de moturi de nuc, se opreste focul si se acopera. Cand infuzia este suportabila la cot, se pune intr-un lighean cu moturi cu tot, si se fac bai de sezut pana ce infuzia se raceşte. Se poate reincalzi si folosi inca o data. Se for face 10 astfel de bai in 10 seri consecutiv. Bolnavul trebuie sa se fereasca de piper, ardei iute si trebuie sa mentina o igiena stricta la locul bolnav.





 

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Calinul

   Este un arbust inalt pana la 5 m, stufos, cu tulpina ramificata, la noi creste prin tufisurile si padurile mai umede. Are frunzele opuse, trilobate, cu lobii ascutiti si sinuat dintate; florile albe-rozacee sunt dispuse in inflorescente terminale umbeliforme, cele marginale mai mari si sterile, iar cele centrale mai mici si fertile, avand caliciu si corola, fiecare format din 5 piese.Cand planta este tanara are o scoarta verde-cenusie cu textura neteda. La maturitate, tulpina plantei are culoarea cenusie iar textura se transforma in una poroasa cu crapaturi. Creste in special in padurile de la campie dar poate fi gasit si in regiunile deluroase ajungand chiar si in zonele de munte. 



   Coaja de calin se usuca in straturi subtiri, in aer liber sau in uscatorii la temperatura de 40-45 grade C. Din 3 kg coaja proaspata se obtine 1 kg de produs uscat. Coaja de calin se foloseste in industria de medicamente la prepararea unor extracte cu actiune calmanta si homeostatica. 

   Infloreste din mai pana la sfarsitul lui iunie. Se utilizeaza scoarta recoltata in lunile aprilie, mai de pe ramurile si tulpinile tinere. Dupa uscare are gust amarui astringent.

   Calinul este un arbust usor de plantat si intretinut, care ofera culoare gradinii dv. tot anul. Majoritatea speciilor de calin prefera solurile bine drenate si locurile insorite. Solul potrivit pentru calin este cel care un PH de 5,5. Exista insa si specii care tolereaza solurile umede. Chiar daca exista specii care rezista si la temperaturi mai joase, este recomandat sa feriti calinul de vant si geruri.

   Calinul trebuie plantat primavara sau toamna, la distanta de 1,5 metri unul de celalalt. Pentru a planta calinul, sapati o groapa de doua ori mai adanca si mai mare decat radacina. Amestecati pamant si compost in proportii egale si acoperiti bine radacina. Dupa plantare, udati arbustul la fiecare 10 zile. Dupa ce este bine inradacinat, calinul nu mai are nevoie de udare regulata, decat in perioadele secetoase.

   Este insa foarte important sa aplicati ocazional un strat consistent de mulci, care sa retina umezeala si sa inhibe dezvoltarea de buruieni. In fiecare an trebuie sa verificati nivelul de mulci si sa mai adaugati daca este nevoie.


   In traditia populara: fructele globuloase rosii se foloseau fierte la vopsit in rosu, iar calinele fierte se foloseau in varsatul de vant.



   Compozitia chimica a scoartei: contine o glicozida amara (viburnina), tanin, flavonoide, un complex rezinos, esteri ai acidului valerianic, amidon.

   Proprietati: stimuleaza pofta de mancare, in acest sens se poate folosi singur sau in asociatie cu alte plante. Astringent, sedativ si antidismenoreic, in iminenta de avort si accidente nervoase ale sarcinii.

   Doua lingurite de scoarta maruntita se pun la 250 ml apa. Se fierb apoi timp de 10 minute. Se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. In cazul spalaturilor vaginale sau al ranilor se va face cu cantitate dubla de planta.

   Tinctura: o parte coaja macinata si 5 parti alcool alimentar de 70%. Se tine ermetic inchisa si se agita zilnic timp de 15 zile apoi se strecoara. Se va putea lua cate o lingurita de 3 ori pe zi inainte de mese diluata cu putina apa.

   Fructele: se extrage sucul cu storcatorul de fructe si se consuma cate 40 ml in cazul gastritelor hiper-acide sau chiar in cancer, in scop preventiv. In combinatie cu suc de coacaze in parti egale luat de 3 ori pe zi se poate lua de cei care fac chimioterapie, pentru a nu se simti asa tare efectele negative ale acestui tratament.



   Se poate folosi la următoarele afectiuni: accidente nervoase ale sarcinii (calmant), afectiuni vaginale, bufeuri (de caldura), cancer, colici, dismenoree, dureri abdominale, eminentă de avort, gastrite hiper-acide, gripe, hemoragii uterine, inima ( intareste muschiul inimii), raceli, transpiratii excesive, tuse.

   Calinul trebuie fertilizat in fiecare primavara si toamna. Este recomandat sa folositi fertilizatori speciali pentru arbusti, delicati si pe cat posibil organici. Arbustul trebuie tuns imediat dupa ce florile au cazut. Mugurii pentru anul urmator se formeaza rapid, astfel ca este important sa nu tundeti calinul inainte de sfarsitul lunii iunie.

   Pentru a pastra forma arbustului, taiati ramurile care cresc haotic. Ramurile uscate sau bolnave trebuie taiate din pamant. Daca plantati calinul ca si gard viu, este foarte important sa il tundeti anual.

   Cea mai buna tehnica de inmultire este prin butasi, care se preleveaza in lunile iunie, iulie. Calinul este atacat de afide, boala alba sau viermi microscopici, astfel ca trebuie sa il verificati ocazional.




vineri, 13 septembrie 2013

Copiii, parintii si boala

   Cand copilul se simte bine, parintii sunt si ei calmi, se simt bine la randul lor.
   Cand copilul este bolnav, sufera dintr-o cauza anume, parintii sufera alaturi de el.
   Dar, paradoxal, majoritatea problemelor de sanatate, a bolilor chiar, isi au originea in sanul familiei, de exemplu, copiii sufera atunci cand parintii lor se cearta.
   Suferinta copiilor este provocata de absenta unitatii, a armoniei in sanul familiei, cand, din pricina problemelor, cei mari:mama si tata, uita de copil, nu-l mai observa.
   Atunci, copilul sufera si... se imbolnaveste. Desigur, chiar si un copil fericit, care se bucura de dragostea si grija permanenta a parintilor, se poate imbolnavi, contracteaza o raceala, o boala infectioasa normala pentru cei mici, sau isi luxeaza piciorul la joaca.


   Majoritatea afectiunilor de care sufera copiii au insa caracter psiho-somatic, adica le contracteaza acei copii care simt nevoia sa fie inconjurati de mai multa dragoste din partea parintilor.
   Boala este in cazul acestor copii un fel de strigat de ajutor. Mesajul pe care il transmit ei are un continut specific: "Iubiti-ma, dragi parinti!"




   S-ar parea ca doar copiii care traiesc in lipsuri, in saracie si nevoi tanjesc dupa iubirea parinteasca. De fapt, insa, exista copii nefericiti si in randul celor ce au de toate: haine, carti, dulciuri, dar nu au atentia si dragostea cuvenite.
   Copiii au nevoie permanent de atentie si iubire, nu doar de o mica portie. Parintii uita sau nu stiu ca omuletul acela mic nu se poate dezvolta - fizic si psihic - decat in conditii optime.
   Iar acestea includ, ca factor primordial, iubirea, atentia, grija parinteasca.


   Exista, dupa opinia specialistilor, trei categorii de familii in care copiii sunt expusi la afectiuni psiho-somatice. Aceste trei tipuri de familii sunt:
 
   1. Familiile de tip dictatorial: parintii sau unul dintre parinti isi impun vointa, subjuga personalitatea copilului si, ca urmare, acesta ramane infantil, se teme si va continua ca adult sa se teama sa-si exteriorizeze simtamintele.

   2. Familiile in care parintii petrec prea putin timp cu copiii: in acest caz, copiii se retrag intr-o lume a lor, interioara, ridica un zid intre ei si lumea exterioara. De aici - cazurile de autism, in majoritatea lor, provocate de izolarea copilului.

   3. Familiile in care parintii ignora personalitatea copilului: familiile in care parintii ignora personalitatea proprie a copilului si il incarca peste poate cu visele si sperantele lor, pe care nu au reusit sa si le implineasca la vremea lor. De fapt, parintii ii manipuleaza pe copii, ii considera o prelungire a propriului lor Eu. De cele mai multe ori insa. copiii isi doresc altceva.


   In diabetul zaharat:
   Se stie ca un rol important revine factorului ereditar, care creeaza predispozitia pentru a contracta diabetul. Absenta sau insuficienta iubirii parintesti provoaca insa evolutia bolii.   Pentru a compensa absenta, lipsa atentiei pe care o reclama copilul, parintii ii cumpara dulciuri. Iar copilul incepe sa caute consolarea in consumarea de bomboane, prajituri, fursecuri, biscuiti etc. Excesele nu duc la nimic bun, dupa cum se stie, asa ca... hop! si diabetul.
   La fel se intampla in caz de ulcer, ca si in alte boli cronice, cu radacini in copilarie.


   In bolile de piele:
   Bolile de piele pot avea cauze diverse: atat de insuficient contact fizic, nevoia de mangaiere, cat si tendinta de izolare - "Nu ma atingeti!" - ca un semn de revolta la lipsa de iubire. Poate fi si un mod de a atrage atentia asupra sa: "Iata cit imi este de rau!"


   In balbaiala:
   Balbaiala poate fi consecinta unui soc nervos, spaima spre exemplu, dar uneori se datoreaza excesului de informatii pe care copilul nu reuseste sa le asimileze in intervalul de timp insuficient.


   In astmul bronsic:
   Astmul bronsic atesta ca, pentru copil, este greu de respirat in atmosfera de acasa.  De regula daca nu exista cauze climatice - smog, regiune mlastinoasa etc. - copiii astmatici provin din familii caracterizate printr-o excesiva retinere in manifestarea sentimentelor fata de cei mici. Parintii blocheaza emotiile copilului: "Nu plange", "taci", "nu mai tipa", "fii cuminte" etc.
   Emotiile negative blocate nu pot fi exteriorizate si, acumulandu-se, declanseaza astmul.


   De asemenea, reprimarea, blocarea starilor emotionale poate duce si la alte imbolnaviri. Un tic nervos, de exemplu, este o manifestare a unei stari de iritare, de furie. Reprimate, ele duc la acest limbaj al simbolurilor - ticurile.



   Copilul s-a imbolnavit, si prima reactie a parintilor este sa cheme medicul sau sa dea fuga la policlinica. Foarte bine, doar ca, in acelasi timp, ar trebui sa se gandeasca la ceea ce se intampla in relatiile dintre parinti si copii: nu cumva ceva nu merge tocmai cum trebuie?
 
   In loc sa azvarlim cu invective in copilul care greseste de genul: "esti un prost!", "derbedeule", "leneso" etc. este mai bine sa-i aratam unde a gresit.
   In loc sa-l coplesim cu strigate, este mai bine sa-i spunem ca, prin comportarea sa nepotrivita, ne face de ras, ne supara, caci ne atrage oprobiul celorlalti, desi noi, parintii, am dori sa fim mandri de copilul nostru, caci il iubim.


   Copilul trebuie ingrijit inca din pantece.
   Familiile care abia au in plan un copil este bine sa se ingrijeasca din timp de sanatatea acestuia, inainte de a se naste.
   Se stie, este demonstrat stiintific, ca fatul aude tot, simte orice atingere, distinge vocile si mainile mamei si tatei. Contactul cu cel mic trebuie stabilit deci inca din faza intrauterina.  Copilul simte caldura, grija, iubirea parintilor.
   Cu deosebire, fatul asteapta semne ale atentiei tatalui sau, caci de mama oricum este legat permanent. Atingerea mainilor tatalui ii da incredere si siguranta, iar vocea - o stare foarte placuta. Dupa nastere este bine ca firul ce ne leaga de copil sa nu se rupa, iar copilul se va simti iubit si ocrotit si va fi mult mai sanatos!

marți, 10 septembrie 2013

Preparate pentru iarna

   Toamna nu a intarziat sa apara si fiecare gospodina se gandeste la venirea iernii, la pregatirea tuturor bunatatilor cu care sa umple camara, pentru ca iarna sa treaca mai usor, iar mancarurile gustoase sa nu lipseasca de pe masa.

   Va propunem o seri de postari, in care sa va prezentam astfel de retete, pentru a va aproviziona pentru iarna.

                                                     Zarzavat spornic si gustos

   - 10 kg ardei,
   - 8 kg morcovi,
   - 20 kg rosii,
   - 1 1/2 l ulei,
   - doua legaturi frunze patrunjel,
   - doua legatuiri frunze telina
   - sare.

   Se dau rosiile prin separator de 3 ori si se pun intr-un vas.Ardeii si morcovii se dau prin masina de tocat si se pun in vase separate.Intr-un tuci se pune uleiul, iar cand se incinge bine, se adauga morcovul si se lasa sa se aureasca, apoi se adauga ardeiul si la urma pasta de rosii.Se lasa sa fiarba, pana iese uleiul la suprafata, apoi se adauga verdeata tocata marunt, se mai lasa 2-3 clocote si se pune in sticle sterilizate.
   Se impaturesc sticlele si dupa racire se aseaza in camara.




                                                     Tocanita de toamna

   - ceapa, 
   - rosii,
   - ardei,
   - usturoi, 
   - sare, piper, ulei.

   Cantitatile sunt in functie de preferintele fiecaruia, de cat doreste sa prepare pentru iarna.

   Se taie ceapa pestisori, se spala ardeii si se taie feliute mai subtiri, iar rosiile se spala si se taie cuburi.Intr-un vas, se pune uleiul la incins.Se adauga ceapa, iar cand devine sticloasa, se pune usturoiul pisat.Dupa un minut, se adauga ardeiul si se calesc impreuna cateva minute.Se adauga rosiile taiate si se lasa pe foc pana clocotesc.Se reduce focul si se lasa sa fiarba la foc mic, amestecand din cand in cand.Cand lichidul s-a redus si mancarea are consistenta de zacusca, mancarea este gata.Se adauga sare si piper dupa gust si se pune in borcane pentru a fi pastrata.



                                                          Gem de afine

   - 1 kg afine,
   - 1 kg zahar,
   - 1 anason stelat sau 2,3 cuisoare,
   - 1/2 lamaie.

   Afinele se spala sub jet de apa rece si se scurg bine.Se pun intr-un bol si se paseaza cu blenderul vertical, putin.Se pune piureul de afine in vasul pentru gem, se adauga zaharul, anasonul sau cuisoarele si se lasa sa fiarba la foc mare pentru 30 de minute.Se opreste focul, atunci cand gemul este legat, se adauga zeama de lamaie, se scoate anasonul si se pune gemul fierbinte in borcane. 



                                                 Castraveti bulgaresti

   - cantitatea de castraveti variaza in functie de cate borcane sunt,
   - restul ingredientelor pentru un borcan de 800 de grame:
   - cateva frunze de marar,
   - o crenguta cimbru,
   - 1/2 ceapa medie,
   - doua foi de dafin,
   - un catel de usuroi,
   - 1/2 morcov mediu,
   - o lingura sare,
   - o lingura zahar,
   - o lingurita piper boabe,
   - o lingurita boabe de mustar,
   - otet.

   Se aseaza in borcan mararul, cimbrul, ceapa taiata pestisori, usturoiul si morcovul taiat felii.Se aseaza apoi castravetii, de preferat mai mici si printre ei se pun si foile de dafin.Se toarna otet pana la dunga zgrunturoasa din partea de jos a borcanului, apoi se pun sarea, zaharul, piperul si mustarul boabe.Se completeaza cu apa pana la umplerea borcanului.
   Se acoprea borcanele cu capace si se fierb la bain-marie pana cand castravetii isi schimba culoarea.



                                                   Muraturi turcesti

   - gogosari, 
   - gogonele verzi, 
   - morcovi,
   - varza alba,
   - telina,
   - ceapa,
   - conopida,
   - boabe de mustar,
   - boabe de piper,
   - sare,
   - zahar sau miere de albine,
   - foi de dafin,
   - 1/3 l otet,
   - 2/3 l apa.

   Se taie gogonelele rondele si apoi cubulete mici.Zeama si samburii de la gogonele se arunca.Se taie cubulete morcovii, gogosarii si telina.Varza se toaca marunt, conopida se desprinde buchetele, ceapa se curata si se taie rondele.Se fierbe apa cu otetul, sare si condimente.Pentru fiecare litru de otet diluat se foloseste o treime otet, doua treimi apa, 3-7 boabe de piper, foi de dafin, o lingura sare, o lingura zahar sau miere.Toate legumele se aranjeaza in borcane si se toarna otetul diluat, fierbinte.
  

 
 

   



duminică, 8 septembrie 2013

Tratamente naturiste pentru combaterea negilor

   Negii sunt tumori benigne ale pielii, care au drept etiologie o infectie virotica. Ei pot aparea pe orice parte a corpului. Infectia se poate face prin contact direct. Formele rugoase alcatuiesc negii spinosi care cresc mai ales pe maini si pe talpa piciorului, de aceea se mai numesc si plantari.Negii reprezinta infecii cutanate caracterizate de ingrosarea stratului superior al epidermei. In general negii sunt cauzati de infectii cu Virusul Papilloma Uman (HPV), afectand cu precadere degetele, mainile si picioarele.
   Negii reprezinta o afectiune obisnuita a pielii care apar sub forma unor mici formatiuni ferme si sunt cauzati de un virus care afecteaza celulele pielii. 
   Negii sunt umflaturi dure, uscate care cresc sub piele. Se pot imprastia, dar, de obicei, sunt inofensivi.
   Negii sunt niste excrescente care ne apar pe corp, mai ales pe maini si picioare. Ei sunt inestetici si, chiar daca nu dor, creeaza „proprietarului" complexe si stari de indispozitie.  
   Negii trec de la sine in 2-3 ani. Doctorul va poate prescrie medicamente pentru dizolvarea sau inlaturarea negilor.
   Problema negilor este si mai complexa pentru ca acestia sunt molipsitori. Negul in sine contine un virus si acesta contamineaza orice tegument intalnit in cale, iar tratamentul naturist de combatere a negilor trebuie urmat cu perseverenta pana la eliminarea acestor excrescente contagioase.  

   In functie de caracteristici, negii au fost clasificati astfel:
   - negi obisnuiti, ce apar in general pe genunchi, maini, degete si sprancene. Acesti negi se aseama cu o bolta, avand suprafata aspra.
   - negi filiformi, ce apar la nivelul fetei, in zona ochilor, nasului si buzelor. Acesti negi au culoarea pielii.
   - negi plantari, ce apar pe calcaie. Daca nu sunt tratati la timp, negii plantari pot acoperi intreaga suprafata a calcaiului.
   - negii plati, apar de cele mai multe ori pe fata, gat, incheieturi, maini si genunchi.   Acesti negi au culoarea roz, galbena sau maro, putand aparea chiar si in grupuri.

   Despre formele conventionale de tratament care cuprind terapii cu laser, cu substante chimice sau crioterapie, am mai scris un articol aici.

    Principalele cauze ale negilor sunt:
   - infectia cu Virusul Papilloma Uman (HPV). Aceasta infectie poate fi transmisa de la o persoana infectata la una sanatoasa prin leziuni cutanate. De asemenea aceste virusuri pot fi contactate din medii umede si calduroase, propice dezvoltarii acestor microorganisme;
   - sistem imunitar deprimat;
   - roaderea unghiilor (aceasta conditie medicala poarta denumirea de negi periunghiali), cauzand pierderea cuticulelor.


   Simptomele negilor:
   Negii au de cele mai multe ori culoarea gri, galbena sau maro. In general negii nu cauzeaza durere, singura exceptie fiind cei aparuti la nivelul calcaielor, zona care suporta intreaga greutate a corpului. De asemenea negii plantari giganti, care acopera intreaga zona a calcaielor, pot cauza durere si disconfor sever.
   Negii plati nu se manifesta simptomatic. In cazul in care la nivelul zonei afectate este exercitate o presiune mare, exista riscul de aparitie a durerilor si a disconfortului.


   Remedii:

   Sucul laptos de smochine este un remediu valoros. Acest suc se extrage din fructele proaspete, abia coapte si se aplica pe negi de mai multe ori pe zi. Acest tratament pentru negi trebuie urmat timp de doua saptamani.

   Tratamentele cu preparate pe bază de tuia sunt renumite în combaterea negilor.   Specialiştii chinezi în medicină naturistă consideră că tuia are efecte antitumorale.
   Se estimează că, după două săptămâni de tratament, negii se usucă şi cad, fără să lase urme. Intern, se administrează câte 15 picături, de trei ori pe zi. În acelaşi timp se aplică pe negi alifie din tuia sau se fac tamponări locale cu tinctură (15 picături în 50 ml apă).


   Tinctura de propolis: se ung negii dimineata si seara cu un tampon, in asa fel incat sa nu fie atinsa si pielea din jurul negilor. In plus, se recomanda ca pana la disparitia lor, pe langa tamponarile cu diverse produse naturiste, sa se administreze, zilnic, cate trei picaturi de propolis, turnate pe o bucatica de paine, deoarece propolisul este un puternic antibiotic natural. 

   Aplicati la nivelul negilor cativa catei de usturoi pisati, sau suc de usturoi.  Administati acest remediu timp de 1-2 saptamani.Usturoiul pisat se poate stropi si cu otet de mere.
   Sau zdrobiti un usturoi si aplicati-l direct pe neg, acoperind cu un bandaj. Efectul caustic al usturoiului va determina negul sa faca o basica si sa cada in mai putin de 1 saptamana. Schimbati usturoiul si bandajul in fiecare zi, evitand contactul cu pielea sanatoasa din jur. Pentru un efect mai puternic, unii specialisti in plante sugereaza sa mancati usturoi crud pentru a ajuta sistemul imunitar sa lupte cu virusul.

   Acoperiti negul cu o bucata de banda adeziva pe care o veti tine acolo timp de 7 zile. Atunci cand o scoateti, scufundati zona in apa pentru cateva minute, apoi folositi o bucata de smirghel sau piatra ponce pentru a pili zona groasa de piele moarta. Lasati negul descoperit pe parcursul noptii, dimineata aplicand o noua bucata de banda adeziva. Repetati procesul pana cand negul dispare.
   Se pare ca iritatia moderata pe care o provoaca banda adeziva stimuleaza sistemul dv imunitar sa lupte cu virusul care provoaca negul si sa il elimine pentru totdeauna.   Conform unui studiu recent, banda adeziva functioneaza impotriva negilor chiar mai bine decat crioterapia (folosirea de azot lichid pentru a-i ingheta).


   Se tamponeaza negul cu polen de la floarea de dovleac, iar deasupra se pune o picatura de ceara calda. 



   Sucul de aloe este folosit de sute de ani pentru tratarea negilor. Aplicat extern sub forma de crema sau direct din planta de aloe vera, sucul de aloe calmeaza discomfortul si grabeste vindecarea.Se aplica de 2-3 ori pe zi, timp de o saptamana.

   Uleiul de levantica este folosit in mod traditional in industria cosmetica pentru efectele sale antimicrobiene si cicatrizante.
   Specialistii au constatat ca, prin tamponarea negilor de trei ori pe zi cu ulei, intr-un interval de o luna, acestia se usuca. După disparitie, zona unde au fost negii trebuie sa fie umezita, in continuare, cu ulei, pentru ca pielea sa ramana neteda, fara cicatrice.


   Tamponari cu ulei de ricin: se aplica timp de 15 zile; apoi se face o pauza de 10 zile si se repeta tratamentul. In general, dupa doua serii de tratament, negii dispar.  Aceasta forma de administrare este eficienta si fara efecte secundare.


   Masati zona cu negi cu zeama de ceapa. Masajul stimuleaza circulatia sangelui in vreme ce zeama de ceapa este eficienta pentru combaterea negilor.Taiati bucati de ceapa cruda intr-un vas, presarati sare si lasati-o asa peste noapte. Aplicati sucul obtinut pe negi de doua ori pe zi, pana cand dispar. Administrati acest remediu timp de 1 saptamana.

   Se taie o capsula de vitamina A si se unge negul cu uleiul din aceasta. Procedeul se repeta cateva saptamani, pana cand dispare negul.

   Cartofii cruzi ajuta la tratarea negilor. Cartoful se taie si se curata zona afectata de mai multe ori pe zi. Acest tratament se face cel putin timp doua saptamani. Va da rezultate bune. 

   Aplicati la nivelul negilor suc de conopida, sau de papadie, sau suc extras din frunze sau tulpina de galbenele.
 
   Vitamina E si usturoiul sunt cel mai bun tratament natural pentru negi pe care-l puteti face acasa. Aplicati vitamina E pe neg, zdrobiti un catel de usturoi crud, aplicati-l pe neg si acoperiti zona cu o banda adeziva. 

   Se mai poate folosi un macerat in otet de petale de galbenele, timp de 7 zile.

   Coaja nucilor verzi „topeste” negii, oricat ar fi acestia de mari. Zilnic, se freaca negul, de trei ori, cu coaja verde. De asemenea, sucul obtinut din coaja de nuca are acelasi efect. Tratamentul se continua zece zile dupa ce negul s-a uscat, pentru consolidarea efectului.

   Tinctura de rostopasca este benefica in combaterea negilor. Se aplica pe suprafata invadata de negi cate doua picaturi, timp de o luna.Rostopasca, numită şi „iarba de negi”, distruge repede aceste excrescente neplacute. Sucul plantei se aplica pe negi, de mai multe ori pe zi, timp de o saptamana. In prima zi, tratamentul are o actiune de erodare asupra negului.Treptat, intervine si actiunea antibiotica a plantei, iar negul se usuca. Acelasi efect il are si cataplasma cu planta intreaga, care se fixeaza cu un pansament deasupra negului.Un alt tratament cu tinctura de rostopasca: zece picaturi de tinctura se pun pe miez de paine, iar acesta se fixeaza pe neg cu ajutorul unui pansament. Badijonarile se fac dimineata si seara. Negul incepe sa se usuce dupa cinci-sase zile.

   Masati zona cu negi cu o coaja de banana sau fixati o bucata de coaja de banana pentru neg, cu partea interioara pe piele, in fiecare seara inainte de culcare. Coaja de banana contine un compus chimic care dizolva incet negul. Puteti face acelasi lucru si cu o coaja de lamaie care contine o substanta uleioasa ce distruge negii. Ca alternativa la acest remediu, puteti masa zona afectata folosind felii de papaya si ananas.Papaya contine enzime care digera tesuturile moarte. Crestati coaja unui fruct de papaia necopt, colectand seva pe care o veti combina cu apa, aplicand peste neg dimineata si seara.

   Aplicati o compresa sau un tampon de vata inmuiat in otet si fixati-l cu un leucoplast peste neg, lasandu-l acolo timp de una sau doua ore pe zi.

   Tinctura de armurariu are o acţiune puternică asupra negilor. Terapia se aplică simultan, intern şi extern. Timp de 14 zile, se bea câte o cană de ceai, în care se pun câte 15 picături, de trei ori pe zi.Extern, se aplică pe negi un pansament umezit cu tinctură, timp de şapte zile.

   Luati cateva tablete de Vitamina C sau Vitamina E, pisati-le, amestecati-le cu suficienta apa pentru a forma o pasta cu care veti tampona negul. Acoperiti zona cu un leucoplast. Pentru ca tabletele sunt foarte acide, ele ajuta la distrugerea negului si la lupta propriu-zisa cu virusul.

   Se prepara un macerat din coaja de lamaie si otet de vin si se tamponeaza negii de doua ori pe zi.

   Se mai recomanda cataplasme cu argila sau foi de varza.

   Aplicati la nivelul negilor bulb pisat de ceapa de mare.

   Daca puteti sa cojiti putina scoarta de la un mesteacan, pe care sa o umeziti cu apa si sa o fixati peste neg cu partea “riguroasa”. Coaja cotine salicilati, substante care pot fi regasite in multe dintre tratamentele pentru negi din farmacii.

   Se curata coaja de la doua lamai (evitati partea alba), se pune intr-un borcan, se acopera cu otet de vin, se astupa borcanul si se lasa la macerat o saptamana. Cu aceasta pasta se acopera negii.

   Planta laptele-cucului conţine o substanţă laptoasă (latex), care s-a dovedit foarte eficienta în combaterea negilor. Cu sucul stors din planta se tamponeaza negii de cel putin trei ori pe zi, intr-un interval de o saptamana.
   Pentru a evita oxidarea acestui suc, specialistii recomanda sa fie amestecat cu glicerina (in proportie de doua parţi de suc si una de glicerina). Astfel, se prelungeste perioada de intrebuintare a leacului. Dupa doua saptamani de tratament, negii se usuca.


   Aplicati la nivelul negilor o pasta pregatita amestecand putin calcar cu apa.

   De asemenea, se pot pisa sau macina seminte de busuioc, amestecandu-se ulterior cu unt de vaca nesarat. Amestecul se aplica direct pe suprafata negilor.



   Pe cale interna, este indicata o cura de o luna si jumatate cu infuzie de melisa (doua linguri de iarba de melisa la doua pahare cu apa clocotita). Din aceasta infuzie se consuma o jumatate de pahar, de trei ori pe zi, inainte de masa.

   Puteti urma si un fel de regim, care sa previna aparitia negilor, daca stiti ca aveti aceasta problema:   
   - Consumati o cantitate cat mai mare de ceapa sau usturoi.
   - Includeti sucurile de citrice in alimentatia dumneavoastra.
   - Consumati sucuri de fructe precum cele de ananas, struguri, portocale, papaya, mere si mango.
   - Consumati sparanghel.
   - Beti in fiecare zi ceai verde.

vineri, 6 septembrie 2013

Program de toamna pentru marirea imunitatii

   Sezonul rece este tot mai aproape, deja zilele se scurteaza, iar diminetile si serile ne surprind cu temperaturi scazute.Aceste anotimpuri vin insotite de gripe, viroze, infectii respiratorii, raceli.Avem la dispozitie destul de multe metode pentru a lupta cu boala si pentru a ne intari sistemul imunitar.

   Intregul nostru sistem imunitar cantareste 1,5 kg de albumina. Destul de putin, fata de dusmanii pe care-i avem si pe care stramosii nostri nu i-au cunoscut: stresul, poluarea, oboseala, depresiile si insomniile.Proasta alimentatie, alcoolul, tutunul, poluarea ne fac si ele probleme si ne transforma in victime sigure pentru bacterii, virusi, microbi.Noile studii au aratat faptul ca, cu cat igiena corporala este mai intensiva, bazata pe cosmetice cu detergenti, cu atat sistemul de aparare, lipsit de antrenamentele sale cotidiene, se leneveste si-si atenueaza reactiile la agentii externi. 

   Exista cateva conditii pe care trebuie sa le indeplinim pentru a avea un sistem imunitar puternic:


   Greutate normala - studiile medicale arata ca persoanele obeze si cele cu greutatea sub normal sunt mai predispuse la infectii si se vindeca mai greu decat celelalte.

   Somn suficient - sistemul nervos este marele coordonator al activitatii imunitare.Lipsa de somn, somnul agitat, somnul prea indelungat sau la ore nepotrivite, "dau peste cap" echilibrul nervos si cu acesta si metabolismul si mecanismele imunitare.

   Conditie fizica buna - persoanele care duc o viata activa, care fac miscare in aer liber, antreneaza fara sa stie si sistemul imunitar, accelerand procesele de sinteza a substantelor cu rol imunitar.



   Respiratie corecta, ampla si profunda - s-a constatat ca o buna oxigenare a sangelui favorizeaza activitatea celulelor sistemului imunitar, accelerand procesele de vindecare, crescand rezistenta la factorii agresivi de mediu.

   Hrana cu calitati nutritive superioare - lipsa unor vitamine, a unor aminoacizi ori a unor minerale atrage dupa sine si o sinteza deficitara a unor substante esentiale pentru sistemul imunitar, in absenta carora factorii infectiosi strabat nestingheriti barierele de protectie.

   Echilibru sufletesc - supararea, frustrarea, dezamagirile sunt daunatoare pentru sistemul imunitar. Este cunoscut faptul ca la nici cateva zeci de minute dupa o suparare puternica se reactiveaza vechi boli infectioase. De exemplu, virusul herpetic se poate activa la o suparare puternica in cateva zeci de minute, dand nastere unor leziuni care se vindeca in zile sau saptamani. La fel de adevarat este si ca multumirea, bucuria si iubirea sunt un stimulent exceptional al imunitatii, care face minuni in procesul de vindecare.

   Metode de stimulare a capacitatii naturale de aparare a organismului:

   Vitaminele:
   Vitamina A - are un rol esential in mentinerea in buna stare a pielii si a mucoaselor, care sunt prima bariera in calea agentilor infectiosi. Vitamina A intretine procesele imunitare, fiind necesara in secretia unor enzime si proteine cu rol in sistemul de aparare. Sursele naturale de vitamina A sunt morcovii (mai ales sub forma de suc), spanacul, varza, pepenii galbeni, laptele natural, proaspat.

   Vitamina C - este numita si vitamina imunitatii, intervenind in foarte multe etape si secvente ale procesului de aparare a organismului. Stimuleaza secretia de interferon, mobilitatea fagocitelor, imbunatateste capacitatea de perceptie a celulelor imunitare la factorii agresivi, creste rezistenta organismului la febra (febra fiind un mijloc natural de distrugere eficienta a multor microorganisme). Mari cantitati de vitamina C se gasesc in: macese (de cateva zeci de ori mai multe ca in lamai sau portocale), coacaze negre (atat proaspete, cat si uscate), kiwi, patrunjel verde, ardei verde, lamai, portocale, grapefruit.

   Vitaminele din complexul B - in cazul carentelor de vitamina B2 si B6 apar afectiuni ale pielii si mucoaselor (respiratorii, bucale, genitale), care duc la scaderea imunitatii pe respectivele segmente, fiind o premisa serioasa a aparitiei bolilor infectioase. Vitamina B6 are rolul de a activa anumite enzime si este indispensabila in procesul formarii anticorpilor. Sursele de vitamina B2 sunt: drojdia de bere, drojdia de paine, taratele de grau, soia, guliile, patrunjelul verde. Sursele naturale de vitamina B6: untul, drojdia de bere, taratele de grau, soia, nucile, faina integrala de grau, painea integrala.

   Vitamina D - la copii s-a constatat ca o carenta de vitamina D este corelata cu scaderea rezistentei la infectii, mai ales la nivelul aparatului respirator. Asa ca daca vrem sa-i protejam pe micuti de guturai, gripe, bronsite, este bine ca mai ales pe timpul sezonului rece sa le asiguram necesarul de vitamina D din surse naturale. Acestea sunt: galbenusul de ou, untul (cel facut vara are de 3-4 ori mai multa vitamina D decat cel facut iarna), laptele natural de vaca, cerealele integrale.
   In afara ingerarii lor in mod direct, prin alimente, pot fi folosite si vitaminele sintetizate in laboratoare (drajeurile vandute in farmacii).




   Echinacea:
   Este o planta imprumutata de la indienii din America de Nord, din vastele preerii ale statelor Arkansas, Oklahoma, Missouri si Kansas. 
   Sub numele de echinacea sunt cunoscute trei specii: Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida. Desi au structuri diferite, toate au in linii mari aceleasi efecte de stimulare a imunitatii nespecifice, fiind utilizate cu mult succes in tratamentul si pentru prevenirea bolilor infectioase cum ar fi gripele, bronsitele, anexitele, pneumoniile, infectiile renale si urinare.

   Laptisorul de matca:
   Este cel mai puternic aliment cunoscut, fiind hrana matcilor si a puietului de albine in primele trei zile de viata.
   Extraordinara vitalitate a reginei albinelor, care depune 150-200 de mii de oua, se explica prin puterea energetica si nutritiva de exceptie a acestui laptisor cu care se hraneste. De asemenea, durata de viata a reginelor (5 ani, fata de numai cateva luni la albinele lucratoare) se datoreaza puterii nutritive a acestui produs al stupului.
   Actiunea laptisorului de matca in tratarea infectiilor este binecunoscuta apicultorilor. El este un foarte puternic antiseptic, distruge bacteriile, anumite ciuperci si protozoare. Explicatia este ca laptisorul de matca stimuleaza puternic imunitatea - mai ales pe cale endocrina - si in acest fel este de ajutor in tratarea si prevenirea unei intregi serii de boli infectioase, mai ales respiratorii, cum ar fi: bronsita, bronsita astmatiforma si astmul, virozele pulmonare, guturaiul etc.
   Este foarte indicat a se consuma laptisorul de matca dizolvat in miere: 2 g de laptisor se amesteca in 100 g de miere. Se iau 1-2 lingurite inainte de fiecare masa.
   Important: se recomanda ca in timpul tratamentului cu laptisor de matca sa se evite folosirea zaharului, care va fi substituit cu miere naturala de albine.

   Si acum, cateva curiozitati, pe care este bine sa le cunoastem:
 
   Organismul fiecaruia dintre noi are de la natura un sistem de aparare fabulos, cu nenumarate linii de aparare dotate cu "arme" chimice, biologice si mecanice de distrugere a oricarui nepoftit, fie el virus ori bacterie.

   Una din o suta de celule ale organismului apartine sistemului imunitar, fiind o adevarata armata cu miliarde de "soldati" cu tot felul de specializari.

   Fara sa stim, in fiecare minut sistemul nostru imunitar inactiveaza virusii, distruge bacteriile ori celulele canceroase, protejeaza organismul de orice atac din exterior.

   Secretiile noastre salivare, lacrimare, sudorifice si lichidul prostatic contin enzime care distrug o serie de bacterii si ciuperci, constituind o linie de aparare foarte eficienta.

   Sangele contine cele mai puternice substante antibacteriene si antivirale, intre care si faimosul interferon - o substanta (de fapt, o grupa de substante) antivirala si antitumorala foarte puternica si cu spectru larg de actiune.



   In organism exista adevarate centre de instruire ale celulelor sistemului imunitar, unde acestea sunt triate, sortate, trimise in misiune. Un asemenea "centru de instruire" este timusul - situat in centrul plexului cardiac - a carui stimulare este urmata negresit de o sporire a rezistentei naturale la infectii.

   Dupa bataliile date intre celulele sistemului imunitar si microorganismele invadatoare apar leucocitele, care "inghit" microorganismele si resturile de celule distruse, facand curatenie dupa "luptele imunitare".

marți, 3 septembrie 2013

Herpesul

   Virusul herpesului apare fie pe buze ca semn al febrei, fie sub forma unei eczeme care acopera corpul, fie se ascunde sub forma varsatului de vant.
   Fiecare tip de herpes actioneaza pe latura lui. Virusul herpesului simplu apare pe buze si pe organele sexuale.

   Eczema apare pe traseul radacinilor nervoase. 

   Sub masca exterioara se gaseste un organism microscopic, foarte perfectionat, un virus care se poate prinde foarte repede de piele sau de mucoase, poate afecta sistemul nervos si celulele din sange, vasele sangvine si ficatul.

    Herpesul este o boala cutanata acuta caracterizata printr-o eruptie de vezicule mici, transparente, adesea grupate pe un fond rosiatic, si inconjurate de o areola rosie. 

   Herpesul este produs de un virus din familia Herpesviridae: - herpex simplex virus (hsv) sau - Herpesvirus hominis (HVH).

   Herpesul este localizat indeosebi pe fata, in jurul gurii si nasului (buton de febra), dar si la nivel genital. Poate recidiva in aceeasi regiune. Apare in principal datorita imunitatii scazute a corpului.



   Caile de transmitere sunt simple: sarutul – herpesul bucal, contactul sexual – herpesul genital. 
   Virusul herpesului simplu se gaseste in saliva, de aceea contaminarea are loc prin folosirea comuna a veselei sau a periutei de dinti. El se transmite de asemenea de la mama la copil. Sensibilitatea fata de herpes este generala. De aceea, virusii herpesului sunt prezenti aproape in toate organismele. Omul poate insa sa nu stie despre existenta acestui intrus.

   Cel mai adesea, virusul se afla in hibernare, nu este activ. El se trezeste la viata in perioadele critice ale persoanei, atunci cand organismul dintr-o cauza sau alta este slabit. Acest lucru se petrece pe fondul unei boli (al unor infectii care provoaca inflamarea cailor respiratorii), al racelii, febrei, in cazul expunerii prelungite la razele solare, al consumarii unor anumite alimente, al administrarii o perioada lunga de timp a unor preparate medicamentoase care afecteaza sistemul imunitar, in cazul schimbarilor de natura endocrina (cum ar fi menstruatia, sarcina sau emotiile), al stresului si efortului fizic prelungit.

   Herpesul este primul semnal despre scaderea imunitatii. Totul incepe foarte inofensiv: pe pielea fetei, cel mai adesea in jurul gurii, dar si pe nari, mai rar pe lobii urechilor, pielea obrajilor si pe sprancene apare raceala – un grup de basicute marunte. Adesea, ele se unesc intr-o basica mai mare, care dupa ce plesneste lasa in urma ei eroziuni. Acestea din urma sunt acoperite de o coaja, care cade dupa cateva zile fara sa ramana vreo cicatrice. Urma in organism insa ramane, chiar daca la exterior ea nu este observabila.

    Herpesul genital deja nu mai este atit de inofensiv. Dupa infectare apar mancarimile si arsurile in zona organelor sexuale. Dupa cateva zile, organele sexuale sunt acoperite de o eruptie cu basicute. Spargandu-se, basicutele dau nastere unor rani.    Herpesul genital care se repeta destul de des poate provoca neurastenie si depresie, iar la femei poate fi o cauza a neputintei de a duce o sarcina la capat sau a infectarii fatului.Femeilor insarcinate care au un herpes genital activ le este recomandata cezariana tocmai pentru a nu infecta copilul in timpul nasterii. De agentul patogen al herpesului genital este legata si aparitia cancerului uterin.


   Virusul herpesului celui de-al treilea tip are in general doua fete. El poate provoca doua afectiuni diferite din punct de vedere clinic. La copii, se manifesta sub forma varsatului de vant, iar la adulti sub forma eczemei herpetice. 



   Varsatul de vant este o infectie a copilariei foarte des intilnita. In acest caz, se observa o crestere a temperaturii, iar pe pielea fetei, pe trunchi si pe membre apare eruptia tipica varsatului de vint. Numarul veziculelor (al basicutelor) variaza pana la cateva mii. Veziculele se usuca formandu-se in locul lor o coaja de culoare rosu-inchis sau maronie. Aceasta dispare dupa una-trei saptamani. In urma lor nu ramane nici un fel de cicatrice. Eruptia nu apare in acelasi timp, ceea ce face ca pielea sa fie acoperita si de basicute si de coji.

   La adulti, agentul patogen al varsatului de vant ia o alta forma si provoaca eczema herpetica (Herpes Zoster). Virusul afecteaza nodurile nervoase – ganglionii, iar eruptia se dispune sub forma unei centuri pe piept si pe regiunea lombara. Pe langa inconfortul exterior, peste care se poate trece acoperindu-va cu hainele, Herpes Zoster se manifesta prin dureri in locul eruptiei, dureri care se pastreaza destul de mult timp – luni, adesea chiar ani, chiar daca manifestari exterioare ale eczemei nu mai exista. Intensitatea durerii este diferita: la unele persoane este abia perceptibila, la altele poate fi de nesuportat, arzatoare, crescand la cea mai mica atingere sau miscare; adesea durerea poate fi atit de puternica incat scade doar prin administrarea de calmante.
   Eruptia este formata din aceleasi basicute pline de un lichid incolor. Numar lor este diferit, adesea ele se unesc formand o pelicula continua si ocupand o suprafata destul de mare. Adultul se poate infecta cu eczema herpetica de la un copil cu varsat de vant. Si invers, de la o eruptie herpetica a unui adult, copilul poate dezvolta varsatul de vant.
   Trebuie sa tineti cont de faptul ca, din momentul aparitiei basicutelor si al formarii cojilor, bolnavii nu mai sunt contagiosi.

   Agresiunea herpesului poate sa nu se manifeste prin basicute in locurile tipice.Acest lucru ingreuneaza diagnosticul si, in acelasi timp, tratamentul. 
   Herpesul este o cauza a sindromului oboselii cronice. Boala incepe prin cresterea temperaturii, prin transpiratia nocturna, poate fi insotita de guturai si de tuse, ganglionii limfatici se umfla nesemnificativ – in manifestarea acestei afectiuni nu exista nimic specific.
   Mai departe apar tulburari in plan psihic – bolnavii sint deprimati, simt o istovire permanenta, obosesc foarte repede si dorm prost. Slabiciunea creste in intensitate, persoana respectiva deja nu isi mai poate indeplini atributiunile obisnuite, nici ea nemaiintelegind de ce. Sindromul oboselii cronice este o afectiune care duce la pierderea capacitatii de munca.

   Virusul herpesului il insoteste pe om toata viata.Prima infectare are loc in copilarie si evolueaza de obicei asimptomatic, sub forma febrei, a refuzului hranei, a unei conjunctivite, a unor eruptii pe gingii, limba sau cerul gurii, pe fata. In cel de-al treilea an de viata, mai mult de 85 la suta dintre copii au fost deja infectati cu aceasta boala.  Scopul principal al profilaxiei este nu atat a te apara de patrunderea virusului in organism, cat a incerca sa nu il trezesti din starea latenta.
   Virusul rezista zeci de ani la frig.Virusul herpesului iubeste frigul: la o temperatura de –20 pina la –70 de grade Celsius, el rezista si zeci de ani, in schimb la o temperatura de 50-52 de grade Celsius el moare in 30 de minute. Virusul nu suporta razele ultraviolete, este sensibil la alcoolul etilic si la dizolvantii organici. Este insa insensibil la ultrasunete.




   Patrunzind de la suprafata pielii in profunzimea organismului, virusul se ascunde in celulele omului, AND-ul virusat intra in nucleul celular, devenind in acest fel inaccesibil pentru alti factori de aparare a organismului. In nucleul celulelor, virusul se inmulteste. Ascunzandu-se in celulele nervoase, virusii herpesului intra intr-o stare latenta, care se poate prelungi pana la sfirsitul vietii omului. Virusii se pot insa trezi in orice moment pentru o noua agresiune.Virusul poate fi secretat nu numai de veziculele de pe piele, ci si de sange si de lichidul cefalorahidian.

   Distrugerea virusului cu ajutorul medicamentelor este asemanatoare unui joc de-a v-ati ascunselea. Virusul in stare latenta nu poate fi distrus pe cale medicamentoasa.

   Vitamina B creste capacitatea de aparare in fata bolii.

   Activizarea virusului herpesului are loc la persoanele cu o imunitate scazuta, de aceea sunt recomandate toate mijloacele care cresc capacitatea de aparare a organismului. In aceasta categorie intra vitaminele din grupa B (cate 1 mililitru intramuscular pe zi, 10-15 zile), aloele (cate un mililitru subcutanat, 10-30 de injectii), mijloace de origine vegetala: iarba siberiana, ginseng, coada-soricelului.

   Cauze:

   - stresul excesiv,
   - sistemul imunitar slabit, fie din cauza bolilor sau a medicamentelor folosite in afectiunile autoimune,
   - schimbarile hormonale din timpul sarcinii,
   - variatii hormonale, la femei, din cauza ciclului menstrual,
   - oboseala care ajunge la extenuare,
   - expunerea prelungita, fara protectie, la soare,
   - alergiile alimentare,
   - raceala sau gripa,
   - solutii folosite in tratamentul dentar.

   Adesea, pentru tratarea herpesului va puteti limita la mijloace dintre cele mai simple. Astfel, in cazul herpesului care va apare pe buze pe parcursul primelor 12 ore, pe locul afectat se pune un cub de gheata care se tine cate 5 minute pe ora. 

   Ceaiul de roinita : 2 lingurite la o cana de apa oparita. Se pun comprese pe locurile atinse de mai multe ori pe zi.

   Alifia de roinita: se prepara la fel ca alifia de calendula: doi pumni de planta proaspata se inabusa in osanza curata de porc, se lasa sa se raceasca, apoi se incalzeste la aburi ai se strecoara, se ung locurile bolnave de mai multe ori pe zi.   Roinita intarzie recidivarea herpesului in proportie de 70% .

   Tinctura de propolis : este un preparat apicol, se gaseste de vanzare la albinarii din piete si la magazinele de specialitate, comprese sau tamponari de mai multe ori pe zi.  Sau unguent cu propolis care are acelasi efect, ungeti zona afectata de mai multe ori pe zi. 

   Se beau zilnic 2-3 cani cu infuzie de "trei frati patati".

   Se taie o capsula de vitamina E sau de vitamina A si se unge herpesul cu uleiul din interior.

   Se pun comprese cu infuzie din frunze de fragi.

   Se zdrobesc cateva flori proaspete de galbenele, se inmoaie un tampon in sucul obtinut si se tamponeaza herpesul.Sau se poate aplica, cu un tampon de vata, pe zona, tinctura diluata de galbenele sau ceai de galbenele racit.

   Se pun comprese cu suc proaspat de portocale si mere.

   Pe eruptie se aplica un tampon de vata inmuiat intr-o solutie cu 10 la suta nitrat de argint sau 0,025 la suta sulfat de zinc – de maximum cinci ori in 24 de ore. 

   In cazul eczemei herpetice sunt recomandate compresele cu apa rece, eficiente sunt si preparatele pe baza de menthol. Intern se iau aspirina si paracetamol. 



   Ar fi de dorit ca în afara tratamentului, sa urmariti ce alimente anume produc izbucnirea herpesului. Eliminati-le din alimentatie şi instituiti o dieta cat mai bogata in enzime si in lichide. Se recomanda comprese, badijonari, apiterapie.

   Ca si tratament medicamentos, pot fi folositi si plasturi anti-herpes, care se gasesc in farmacii sau:  
   Lizina, pentru tratarea herpesul simplex. Aceasta este un aminoacid care nu poate fi sintetizat de catre corpul uman, dar este deosebit de important pentru colagen si elastina care mentin supletea pielii. Cercetarile recente arata ca herpesul simplex care apare in zona gurii, poate fi tratat cu lizina. De asemenea, puteti sa introduceti in meniul dv., quinoa care face parte din familia cerealelor si este foarte bogats in lizina.

   Aciclovir, comprimate sau unguent.Acesta este un agent antiviral deosebit de activ fata de virusurile herpes simplex de tip I si II si varicella zoster. Odata intrat in celula infectata de virus, aciclovir se transforma in produsul activ aciclovir-trifosfat. Acesta actioneaza ca inhibitor al sintezei ADN-ului viral (impiedicand replicarea virusului), fara sa influenteze procesele celulelor normale.

   Bolnavilor cu herpes genital le sunt recomandate baile caldute cu sare de bucatarie, aspirina si paracetamolul. Daca urinarea este insotita de dureri, este indicat a face acest lucru in apa, intr-o baie de sezut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac si cat mai larga, iar contactele sexuale trebuiesc evitate.

   In timpul varsatului de vant, trebuie consumate foarte multe lichide, iar mancarea trebuie sa fie usoara. Regulile de igiena personala sunt foarte stricte: bai zilnice cu antiseptice usoare sau cu bicarbonat de sodiu (o jumatate de pahar la baie). Dupa baie pielea trebuie lasata sa se usuce si in nici un caz nu trebuie stearsa cu prosopul.
   Lenjeria de pat trebuie schimbata zilnic. Unghiile copilului trebuie sa fie curate si taiate scurt, micutilor li se pun chiar niste manusi speciale pentru a-i impiedica sa se scarpine.




ShareThis