Despre roșii

   Consumul de roșii se recomandă, indiferent de sezon, în orice formă, ca atare sau suc de roșii.

   Roșiile constitue și un remediu fitoterapeutic datorită substanțelor chimice pe care le conțin, cum sunt vitaminele A, B și C (în cantitate mare), apoi PP, K și E.
   Mai conțin de asemenea o mare cantitate de săruri minerale de fosfor, potasiu, magneziu, sulf, nichel, zinc, cupru, fier, iod și cobalt.
   În compoziția lor mai intră acizi organici, dintre care citric și oxalic.
   În roșii, se mai găsește o substanță cu acțiune asemănătoare celei a cortizonului, fapt ce explică acțiunea lor antireumatică și antigutoasă.
   Toți acești compuși chimici conferă roșiilor următoarele calități: efect vitaminizant și energizant, datorită vitaminelor (în special vitamina C); activează metabolismele; având o valoare calorică mică și efect diuretic (sărurile de potasiu), roșiile se pot folosi în cură de slăbire; stimulează glandele cu secreție internă, în special pancreasul, și apetitul. 

   Din roșii se prepară măști sau se aplică sub formă de cataplasme în afecțiunile feței sau pentru întreținerea pielii; se folosesc în tratarea acneei sau pentru revitalizarea pielii prin vitaminizare.

   Datorită diurezei, roșiile favorizează dizolvarea și eliminarea calculilor renali, dizolvarea calculilor urici și eliminarea ureei. 

   Roșiile acționează terapeutic și prin sărurile pe care le conțin.
   Sărurile de cobalt au acțiune vasodilatatoare și reglează tensiunea arterială; sărurile de cupru, alături de sărurile de fier și vitamina C, au efect antianemic; fluidizează sângele și au efect antiinfecțios și antiinflamator (derivatul cortizonic) și contribuie la reglarea funcțiilor tiroidei (alături de sărurile de iod).
   Iodul mai are și o acțiune antisclerotică, antireumatică și de prevenire a îmbătrânirii precoce.
   Sărurile de magneziu drenează căile hepatobiliare, cele de nichel stimulează funcțiile pancreasului; sărurile de fier au efect plastic, de dinamizare, de activarea a metabolismelor și a paratiroidei; sărurile de sulf au efect antireumatic, de întreținere a fanerelor (păr, unghii și dinți), de reglare a funcțiunilor hepatobiliare, în cazurile de dischinezii, iar sărurile de zinc favorizează formarea globulelor roșii la anemici, activează hipofiza și glandele sexuale.

   În zilele caniculare ale verii, roșiile costituie un agent de hidratare al organismului, datorită procentului mare de apă pe care-l conțin (aproximativ 90 % din greutate).
   Fructele și legumele au un efect răcoritor și de combatere a setei prin faptul că, odată consumate, ele degajă în organism, treptat, apa pe care o conțin (au deci un efect de hidratare de tip “retard”). 

   Roșiile sunt indicate în litiaze și afecțiuni reumatice de tip gută și artrism, ca depurativ în stări de intoxicații cronice, în ateroscleroză și în cură de slăbire.

   Roșiile se găsesc până toamna târziu, când apar pătlăgelele verzi, care se conservă iarna, mai ales pentru conținutul lor bogat în vitamina C, rezultată din procesul de fermentație care are loc în timpul acririi.
   Dacă prepararea lor pentru iarnă se face corect, în vase cu smalțul intact, calitățile roșiilor pot fi conservate.

   Sâmburii și pielițele roșiilor au acțiune laxativă prin efect mecanic.

Spanacul

   Provine din Persia de unde este adus de catre arabi si cruciati si este o planta perena comestibila (leguma), prezenta mai ales in gradini, uneori si pe terenuri necultivate. Erbacee legumicola, spanacul provine din Orient si face parte din familia chenopodiaceelor.

   Saruri minerale din belsug, la 100 g spanac: 510 mg de sodiu, 375 de potasiu, 49 de calciu, 2-6 mg fier, 37 de fosfor, 37 de magneziu, 29 de sulf, 0,60 de mangan, 0,45 de zinc, 0,13 cupru, 7g glucide, 2 g protide si 0,50 g lipide.
   Spanacul mai contine: iod, arsen, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, C, caroten B9 (acid folic), B12, K, clorofila, spinacina (arginina, lizina), mucilagii.

   Proprietati farmacologice: remineralizant de mare valoare, antianemic, antiscorbutic, tonicardic, activator al secretiei pancreatice, anticancerigen, curata caile digestive. 

   Amelioreaza bolile de ficat incipiente (semintele de spanac mai exact). 

   Beta-carotenul previne sau chiar ajuta la vindecarea cancerului. 

   O cana de spanac contine peste 337 unitati din doza zilnica de vitamina A, care nu doar protejeaza ci si intareste anumite puncte de intrare in corpul uman, cum ar fi membranele mucoase, tractul respirator, sistemul urinar si intesinal. 

   Spanacul contine cantitati mari de vitamina A care ajuta la pastrarea sanatatii pielii, la mentinerea umiditatii acesteia, luptand impotriva psoriazisului, keratinizarii, acneei si chiar a ridurilor.

   Vitaminele C este un antioxidant care si ea ajuta la tratamentul cancerului.
   Vitamina C, vitamina E, betacarotenul, manganul, zincul, seleniu sunt prezente in spanac. Toate acestea lupta impotriva aparitiei osteoporozei, aterosclerozei si hipertensiunii arteriale. 

   Sporeste functia enzimatica si hormonala a pancreasului. 

   Stimuleaza intestinul in actiunea sa de evacuare printr-o substanta numita saponina, curata toate resturile alimentare de pe peretii intestinului si vilozitatile, ceea ce duce la cresterea masei de materii fecale. 

   Neoxantina si violaxantina sunt doua epoxi-xantofile prezente in cantitati mari in compozitia spanacului, ce au rol antiinfalmator. 

   Prin fierbere isi pierde din calitatile medicale. Se va consuma doar crud pentru diferite tratamente, in salate.

   Peptidele din spanac inhiba enzima de conversie a angiotensinei, regland tensiunea arteriala.

   Se poate folosi la urmatoarele afectiuni; acnee, afectiuni cardiace, afectiuni dermatologice, anemie, arsuri, astenie fizica si nervoasa, atonia vezicii urinare, cancer, cistita, constipatie, convalescenta, crestere, depresii fizice si nervoase, diabet zaharat, eczeme, edeme, hipertensiune arteriala, nefrite, obezitate, pecingine, plagi atone, prostatita, rahitism, reumatism, scorbut, senescenta, ulcere de piele, viermi intestinali.

   
O cana de spanac contine aproximativ 20% din doza zilnica recomandata de fibre care ajuta la digestie, previn constipatia, echilibreaza zaharul din sange si ofera senzatie de satietate.

   Sucul de spanac obtinut cu storcatorul amestecat cu suc de morcovi: o parte suc de spanac si 4 parti de suc de morcov.
   Se consuma 600 ml pe zi cu 15 minute inainte de mesele principale, la convalescenta sau alte afectiuni.

   Luteina si zeaxantina sunt antioxdidanti prezenti in spanac, care au rolul de a proteja ochii de aparitia cataractei dar si de degenerescenta maculara legata de varsta.

   Semintele de spanac se pot consuma in caz de constipatie: 1-2 lingurite puse la 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute dupa care se strecoara.

   Frunzele de spanac fierte in ulei pot fi folosite ca si cataplasme pe rani.

   O cana de spanac fiert ofera organismului peste 100% din doza zilnica recomandata de vitamina K ce poate preveni activarea excesiva a osteoclastelor dar care sustine sinteza osteocalcinei, proteina esentiala pentru mentinerea si cresterea densitatii oaselor umane.

   Flavonoidele sunt prezente din abundenta in spanac. S-a dovedit ca acestea incetinesc diviziunea celulara in cazul cancerului de stomac si de piele. Mai mult, spanacul ofera o protectie importanta impotriva aparitei cancerului agresiv de prostata.

   Frunzele proaspete de spanac se pot aplica pe rani sau se pun zdrobite in diferite amestecuri ca masca de faţa pentru regenerarea pielii. Se tin timp de 20 de minute dupa care se spala cu apa calda.

   La un litru de vin de calitate se pun 200 ml de suc de spanac. Se va consuma cate 50 ml de trei ori pe zi in cazul in care se doreste o remineralizare, in afectiunile inimii, etc.

   Tinctura- 200 ml suc de spanac se vor pune cu 100 ml alcool alimentar de 70%. Se va lua 1 lingurita de 3 ori pe zi. Se poate folosi in cure de lunga durata fara sa fie nici un efect secundar nedorit. Se poate de asemenea amesteca cu alte tincturi.

   Vitamina K este o componenta esentiala a procesului numit carboxilare ce produce matricea de proteine gla ce previne formarea de calciu in tesuturi. O cana cu spanac lupta impotriva declansarii aterosclerozei, bolilor cardiovasculare si accidentelor vasculare cerebrale. 

   Abundenta de vitamina K din spanac contribue foarte mult la formarea unui sistem nervos sanatos si a functiei cerebrale prin furnizarea unei cantitati esentiale a unui tip de grasime esentiala pentru procesul productiei tecii de mielina care se afla in jurul nervilor.

   Contraindicatii ale spanacului: hepatism, reumatism, artritism, piatra la rinichi sau vezica, guta, inflamatii gastrice sau intestinale (din cauza oxalatilor de potasiu si calciu).